În forma veche Legea 303/2004, care privește statutul judecătorilor și procurorilor nu a fost un mecanism de sancționare a infracțiunilor din justiție, ci mai mult o lege de funcționare, care deși invocată fariseic a fost absolut inaplicabilă în sancționarea abuzurilor.Practic, justiția s-a deplasat în direcția corupției confundându-se cu aceasta, preluându-i atributele, în lipsa unui dispozitiv legal de sancționare. Judecătorii români aplică deseori legea asemenea șefilor de trib din țările africane iar situația reprezintă o dramatică încălcare a ordinii publice, indiferent de modul și perspectiva cum ar fi abordată chestiunea. E de foarte mare mirare cum în consecința aceastei situații, care a înnegrit ecranul calculatoarele și hârtia, Bruxelles- ul și-a pus cu strășnicie mâinile la urechi, având reacții contrarii. Abuzurile și corupția sistemului din România au fost primite cu aceeași satisfacție și cinism caracteristice celor asistând la execuții publice din țările în descompunere.
Înființarea Secției pentru cercetarea magistraților, respectiv pentru infracțiuni în exercitarea activității la instanță, deși târzie, ( după ce avem o clasă de parveniți din rândul avocați, procurori, polițiști, participanți la afacerea numită justiție) raportată la dezastrul procedural și traficul de influență, nu poate fi decât salutară, constituindu-se și într-o soluție procedurală pentru standardele unei justiții asumate și în limitele stricte ale legii. Inspecția Judiciară, afiliată protocoalelor, și-a dovedit incapacitatea funcțională, încât soluțiile mai puteau fi întruchipate doar de disperare. Cei care au așteptat reformarea justiției de la CSM și Inspecția Judiciară au avut probabil un șoc în toată regula aflând de achiesarea acestora la mirajul protocoalelor. Stat în stat, justiția din România a creat absurdul din societate și politică, în avantajul magistraților aserviți diverselor mafii. Principalele instituții acreditate cu supravegherea legalității instanțelor au participat la subminarea constituțională și constituirea grupurilor infracționale la nivelul instituțiilor statului, devenind apărătorul acestora. Legea 303/2004 privea mai mult reglementarea profesiei de magistrat, drepturile salariale ale acestora, imunitățile fără a fi și un instrument de reglare a abuzului. Protocoalele, în esența lor caracterizând sistemul mafiot, au fost metoda supraviețuirii malefice a regimului Traian Băsescu și afiliaților săi. Justiția la ordin s-a conturat drept soluția în procedură cu implicarea standard a instanțelor de judecată. Așa au părăsit magistratura judecătorii onești, avocații corecți au fost eliminați de cei cu trafic de influență la judecători și procurori, toți constatând imposibilitatea psiho-fizică de a mai rezista să lucreze într-un domeniu realmente aliniat corupției.
Afirmațiile contestatului vehement de către sistem, ministrul Tudorel Toader, asupra stării justiției din România, reprezintă un probatoriu mai mult decât util evaluării situației din teren. Departe de a fi un admirator necondiționat al profesorului de la Iași, nu pot să nu remarc faptul că este una dintre cele mai proeminente figuri de după 1989, în condițiile contextului actual din justiție. Sistemul s-a transformat într-o afacere și un trafic de influență în integralitatea sa și trebuie acționat pentru o reformă majoră. Secția pentru cercetarea magistraților va putea rezolva ceea ce DNA, CSM și Inspecția Judiciară au ezitat să rezolve, în principal încălcarea lipsa procedurilor. Abuzurile puse de justițiabili pe seama magistraților au fost eludate incorect ca fiind elemente ale pronunțărilor, nu încălcări ale procedurilor cum erau în fapt și drept, responsabilitatea soluționărilor revenind Inspecției Judiciare. Justiția din România s-a aflat într-o perioadă în care practic a preluat controlul corupției, devenind liderul incontestabil al acesteia. Justiția a ajuns exact în situația în care se aflau fostulpartid unic și Securitatea în comunism, într-o izolare absolută și într-un abuz care ar trebui să genereze, în viitorul foarte apropiat, sute de ani de penitență pentru cei implicați în deturnarea actului de justiție, Constituției și traficarea investirii publice cu consecințe incalculabile. Transformarea președintelui țării în cenzor al derapajelor justiției, sau investirea politicienilor, jurnaliștilor, militanților civici cu misiuni, cumva imaginare, de sancționare a abuzurilor nu poate fi decât o manipulare întreținută de corupția din clasa politică în conivență cu aceea din justiție. Puterea președintelui și a presei nu are nici o legatură cu mecanismul de reglementare, de tip procedural. Justiția discreționară, ruptă de legislație trebuie oprită, adusă la normele de drept cu strictețe chiar de către justiție, prin instanță. Terifianta afacere numită justiția românească actuală, compusă din magistrați, avocați, politicieni, a creionat dramele din România ultimilor aproape 30 de ani, întărind totalitarismul prin faptul de-a se fi dovedit componenta principală a acestuia. Este suficientă urmărirea câtorva cauze mai speciale, în evoluția lor procedurală și în ce privește soluțiile, pentru a înțelege cum se aplică legea. Sunt nenumărate mărturii asupra schemelor de abuz din care reiese că avem o justiție la ordin.
Cercetarea infracțiunilor magistraților vine în acord perfect cu principiile unei justiții corecte și cu funcționarea unui domeniu esențial, scăpat total de sub controlul legalității. Insăși precizarea infracțiunilor ca răspundere delictuală destabilizează sistemul mafiot din justiție, cel care are conexiuni până la politicieni , grefieri, arhiviști, secretare, președinți de instanțe etc. Ceea ce nu a reușit societatea civilă, sau ceea ce ar trebui să fie aceasta, momentan captivă și produs monstruos al sistemului, pot pune în mișcare principiile sancțiunilor obligatorii. Ideea că judecătorii nu vor mai avea relaxarea de până acum, trezește atitudini de revoltă celor care nu au conștiezat faptul că având deseori ultimul cuvânt și-au pierdut autocontrolul în orizontul corupției unde erau situați. Abuzul de putere în pronunțare, în diverse cauze, după standarde diferite, a devenit o normă. Societatea românească prin inepta clasă politică a fost atrasă în plasa așa zisei justiții, devenită un mecanism de frânt oameni, afaceri, proiecte, libertăți democratice. Denunțarea întemeiată a magistraților pare deja unul dintre cele mai credibile subiecte din România. Justiția trebuie exercitată împotriva abuzurilor de oriunde ar proveni, cu prioritate a acelora din justiție. Judecătorii din România, în mare parte, funcționează momentan după norme imposibil de circumscris legii. Deficitul legislativ cât și pregătirea unilaterală în spiritul totalitarismului rezidual, presiunea mediului mafiot, vor putea fi gestionate în condiții standardizate, care nu au fost făcute publice decât în cazuri izolate până acum.
Justiția din România poate intra într-o nouă eră, existând toate premizele îndreptării mult invocate și de MCV, și de societate și de aliații strategici. Aducerea judecătorilor în fața instanțelor pentru abuz, rea credință sau părtinire, care nu sunt derapaje izolate, va reglementa o nouă atitudine față de lege și abordarea riguroasă a principiilor de drept. Securitatea sau chiar partidul unic au funcționat prin justiție. Totalitarismul, regimurile criminale de pe tot pământul funcționează prin justiție. Și în România dezastrul a funcționat și funcționează prin justiție, însă împotriva normelor constituționale și legale. Este timpul să avem o justiție constituțională, democratică, transparentă, în timp real. Intrarea în peisajul juridic a cercetării infracțiunilor magistraților ar trebui să fie o prioritate mai mult decât justificată, cu un probatoriu adecvat . Justiția românească este captivă unei imposturi cum nici un alt domeniu de activitate, cu excepția politicii, nu pare a fi expus. In acești ani, judecătorii din România au interpretat legea în așa manieră încât au creat legi cu de la sine putere, pentru a judeca conform intereselor mafiote pe care le-au reprezentat.
Până la proba contrarie, avem în general o justiție profund coruptă, neprocedurală și lovită de nulitate sub aspect constituțional. O spun realitățile curente, în principal situația din societate, grav tulburată. Unele instanțe din România pot fi asimilate probant ca fiind preluate sub control sistemul mafiot. Poate cel mai mare câștig al cercetării judecătorilor corupți, părtinitori sau rău intenționați, va fi acela că justiția are toate șansele de a-și regăsi fundamentele legale, stricte, și nu va mai fi inamicul public nr. 1 al dreptății și Constituției, așa cum este în prezent.
Intrutotul de acord cu comentariul d-lui Ioan Vieru. Intr-o tara normala, NIMENI nu este deasupra legii. Ergo, toti pot fi trasi la raspundere pentru incalcarile legii IN INSTANTA. Singura problema pe care mi-o pun este cine va judeca in cazurile cu magistrati ce se fac vinovati de incalcarea legii? Orice judecator? Anumiti judecatori desemnati? Judecatori selectati aleatoriui de computer? Si de aici, a doua intrebare: daca avem o sectie pentru cercetarea magistratilor, ar trebui, oare, sa avem si un tribunal pentru judecarea magistratilor?
Excelentă analiză!
Claritate și limpezime ca de cleștar!
Îndreptățită vehemență și virulență a sintagmelor folosite!
Veritabilă OGLINDĂ, OGLINJOARĂ care arată CARE-I CEL MAI ORGANIZAT GRUP INFRACȚIONAL DIN ȚARĂ!
Grupul infracțional organizat din domeniul ocupațional „Justiție”, alcătuit din „slujbași ai Adevărului” care au consimțit ca Adevărul să fie mistificat iar conceptul etic de „Justiție” l-au transformat într-o marfă perisabilă, pe care o tranzacționează veros și venal între grupurile lor, între găștile lor, cârdășiile lor, clanurile lor, famigliile lor, cupolele lor mafiotice.
Justiția română = o marfă tranzacționabilă aducătoare de uluitoare și oripilante avantaje materiale și oligarhice.