Jurassic Park

Aplaudozaurus?! Ah, mii și mii de aplaudozaurus s-au strâns de dimineață pe Câmpia Bucureștiului, acum câteva mii de ani când Bucureștiul nu era decât o vastă câmpie unde mișunau tot felul de reptile periculoase.

Se auzise că va veni Stăpânozaurus Rex, el însuși, să transmită tuturor un nou set de restricții reptiloide care aveau să intre în vigoare îndată, ce să mai vorbim. Soarele, roșu-liliachiu spânzura peste craterele fumegânde. Rasa umană era firav reprezentată de câteva exemplare bicisnice care șparleau ce puteau de la masa dinozaurilor și brontozaurilor. Miile de aplaudozaurus fremătau chiftind sub picioarele lor lătărețe felurite bacterii, virusuri, microorganisme lucifere, trilobiți și anemone sperioase. Pretutindeni, Câmpia Bucureștiului era plină de ochiuri de apă în care noua viață zumzăia veselă.

Prin văzduhul încărcat de praf de stele, planau pterodactili și libelule uriașe cu aripi lucitoare care aveau o anvergură de câțiva metri buni. Un aplaudozaurus mai pirpiriu întrebă pe șoptite dacă n-ar fi cazul ca lumea reptilelor să se răzvrătească, să-l surpe pe Stăpânozaurus Rex și să înceapă astfel o nouă eră. Un pterodactil veni de nicăieri, în trombă, și-l înșfăcă pe nefericitul vorbitor, semn că Stăpânozaurus Rex avea urechi pe întreaga câmpie, nu era de joacă. În cele din urmă, o cometă a apărut din spațiul cosmic coborând vertiginos și l-a izbit pe uriașul Stăpânozaurus Rex drept în creștetul său solzos și cu asta basta.

Marea Eră Dinozauriană s-a sfârșit cât ai clipi. Am închis Atlasul Marilor Minuni ale Lumii și am început să visez. Nu, pe stradă nu se auzea pășind greu nici un fel de brontozaurus. Erau dor niște copii dilii care împărțeau puținilor trecători tot felul de pliante electorale care de la PSD, care de la PNL, care de la USR, care de la PMP. Am deschis fereastra să cer și eu un pliant, să mi-l aducă la poartă, să ard gazul și eu un pic, politicianistic vorbind. Și, ce să vezi, am zărit, undeva printre coșurile de fum ale fabricii de zahăr, am zărit, dar chiar am zărit, un pterodactil în mărime naturală, zburând de colo, colo.

Hei, păzea, copii electorali, păzea! Așa am strigat de la geam, cu gând să le deschid poarta și să-i ascund în pivniță. Dar uite că am luat țeapă, zău așa, ce ți-e cu tehnologiile astea noi. Era un pterodactil de mucava, zburătăcit prin cer cu o dronă sau așa ceva. L-am văzut mai bine căci dracul de pterodactil a ajuns chiar deasupra casei mele. Și cum a ajuns, cum a început să cârâie, votați guvernul meu, votați guvernul meu, votați guvernul meu! Asta mi-a dat serios de gândit. Mi-am dat seama că în epoca rețelelor virtuale și a localizării din satelit, practic unul ca mine, nervos, revoluționar, ștrengar, nu mai are nici o șansă. Milioane de ochi digitali, de urechi digitale, manevrate toate astea din satelit, mă urmăresc continuu fără ca eu să pot face ceva. Asta e. Cum stăteam așa și reflectam la sfârșitul libertății, mă sună la ușă niște șmecheri de la nu știu care magazin virtual.

Că cică o să fie un fel de festival în mijlocul Bucureștiului, unul cu măști, cu costume, cu tot felul de alte farsfatâcuri. Aveau de toate. Costume de balauri, de dragoni, de zmei, de zombi, de fantome și de spiriduși. Aplaudozaurus?! S-au uitat la mine într-o dungă, făceam cumva mișto de ei?! Faci cumva mișto de noi? Aplaudozaurus?! Cine a auzit de asemenea reptile, n-avem costume din astea. Păi ar trebui să aveți. Sau ar trebui să produceți costume din astea pe bandă rulantă căci, în curând, va fi o cerere foarte mare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.