Ideea de guvernare globală a eșuat, se vede de la o poștă. Miroase a praf de pușcă peste tot. Asta dă bătăi de cap oricărui Președinte, oricare ar fi el. Cum să păstrez coeziunea, siguranța și stabilitatea țării mele? Toți politicienii țin astăzi discursuri fanteziste, patriotarde și arogante în parlament. Le-am urmărit în timp ce mă îndreptam către sudul țării, unde, într-un oraș, au murit, arși de vii, mai mulți oameni la secția de terapie intensivă a spitalului de urgență. Consilierii mei au fost de părere că n-am ce căuta acolo.
Le dau dreptate, ei gândesc din perspectiva lor de consilieri prezidențiali, cu Constituția în mână, cu ideile lor despre imaginea publică a Președintelui, cu opiniile lor despre funcționarea teoretică a democrației. Dar eu nu sunt un Președinte Teoretic. În timp ce, în parlament, politicienii din toate partidele parlamentare se întrec în vorbe frumos înflorite la adresa vremurilor grele pe care le trăim, eu mă duc să văd ce mama dracului au făcut acolo la spitalul de urgență. Și acolo e țara pe care o conduc, nu-i așa?!
Descinderea a fost fulger, nimeni nu se aștepta să apar acolo. Opoziția parlamentară a orăcăit pe la toate televiziunile otrăvite că sunt în căutare de capital de imagine. Puterea guvernamentală s-a arătat jignită. De ce jignită? Și-a dat demisia Ministrul Sănătății?! Nu, desigur. Până la urmă nimeni nu e vinovat, nu-i așa?! Consilierii mei sunt tăcuți tot drumul. Sunt supărați. Treaba lor, ne vom certa când ne întoarcem acasă. Prin spital lumea aleargă de colo, auzi dragă, a venit Președintele. Dau nas în nas cu niște procurori, niște polițiști. Nu mă bag în treaba lor. Să-și ducă ancheta la bun sfârșit. Directorul spitalului e încurcat. Dar situația e tragică și foarte gravă. Au murit zece oameni arși de vii la secția lui de terapie intensivă. Îl țintuiesc pe director cu o privire rece.
Omule, e gata, dă-ți demisia, e groasă rău, nu ți-ai făcut datoria. Așa îi spun din priviri, doar din priviri. Mă întorc spre consilieri, să n-aud o vorbă despre prevederile constituționale și despre prerogativele Președintelui. Aici au murit oameni! Nu-i putem aduce la viață dar îi putem salva pe ceilalți de la secțiile de terapie intensivă de la celelalte spitale. Unde e Ministrul Sănătății, întreb, deși știu răspunsul! Ministrul Sănătății ține o conferință de presă pe tema asta, chiar acum, la minister! Fă-mi legătura cu primul ministru, îi cer unui consilier care tremură, din toate încheieturile, nu știu de ce. Situația asta e foarte neașteptată pentru el.
Vrei să-ți dai și tu demisia? Nu, sigur că nu, primul ministru nu răspunde la telefon. În sfârșit, mă caută la telefon consilierul meu pe probleme de siguranță națională. S-ar putea să izbucnească războiul! Așa zice. E panicat. Oare de ce?! Rezolvăm și cu războiul, panica e nejustificată. Noi avem acum nevoie de un plan de urgență pentru toate spitalele din țară. Situația asta nu trebuie să se repete. Fraza asta sună ca într-un film mediocru dar alte cuvinte n-am. Pe cine cunoști la Ministerul Sănătății? Pricepi? Trebuie să ne mișcăm repede. Consilierul meu pe probleme de sănătate publică zâmbește, șiretul, îi merge mintea. Poți să rezolvi treaba asta până aflu eu ce e cu războiul? Dă din cap că da. O va rezolva. De-a lungul zilei sunt însă tot felul de chestiuni aparent arzătoare. Un actor faimos mă critică în gura mare pe rețelele de socializare. Apare și la televiziunile otrăvite.
E supărat că statul nu-i scade impozitele pentru că el e un actor faimos chiar și pe plan internațional. A adunat o avere fabuloasă și n-are chef s-o împartă cu statul. Desigur, e de părere el, democrația e vorbă goală în țara asta. Așa că o să ceară cetățenie în Imperiul de Nord. Împăratul Nordică îl apreciază, e fanul lui, îi soarbe replicile din filme, le știe pe de rost. Consilierul pe probleme de cultură e de părere că actorul ăsta trebuie să primească o lecție usturătoare. Eu nu sunt de acord, e liber să-și aleagă drumul. În câteva zile, actorul devine cetățean al Imperiului de Nord. În mod straniu, cota lui publică scade în timp ce eu cresc în sondaje.
Surprinși, analiștii politici, care îmi sunt potrivnici, găsesc tot felul de explicații aberante, partidul de guvernământ emite niște teorii siropoase. Dar lasă asta, uite, Ministrul Sănătății se laudă seara, la televiziune, că are un plan de urgență prin care pune în siguranță toți pacienții de la toate secțiile de terapie intensivă din țară. Îl sun pe consilierul meu pe probleme de sănătate și îi mulțumesc, tipule, bravo, ți-ai făcut treaba. El vrea însă ca lumea să afle adevărul gol-goluț despre toată povestea asta. Nici să nu-ți treacă prin minte să faci ceva în sensul ăsta. E important ca planul de urgență de la minister să funcționeze cum trebuie și să nu mai moară nimeni.
Te rog să te ocupi în continuare. Ai priceput? Dar dacă vrei să câștigăm un procent de încredere publică, caută-mi niște doctori merituoși și îți promit că-i decorez mâine la prânz în văzul întregii țări. În sfârșit, opinia publică explodează, Imperiul de Nord, cum era de așteptat, face declarații belicoase. Pe scurt, ne va bombarda pe toți, ca să ne vină mintea la cap, lumea se sperie, analiștii politici încep să analizeze viitorul teatru de operațiuni. Concomitent, niște voci publice, un rector, un avocat, un jurnalist, niște organizații non-guvernamentale, o față bisericească, niște femei, niște intelectuali din nu știu ce organizație, deplâng orientarea noastră către Conglomeratul Oceanic, afirmând sus și tare că am luat-o nasol pe coajă. Toți ăștia sunt pe condicuța serviciilor secrete din Imperiul de Nord.
Generalii mei îmi aduc o tonă de dosare, de rapoarte, de prognoze. De ce vă temeți? Între Imperiul de Nord și Conglomeratul Oceanic, poporul ăsta a ales Conglomeratul Oceanic. Toți v-ați frecat șoricul pe plajele însorite din lumea liberă. Acum ce vreți?! Tac cu toții. Suntem practic în curul gol. Dacă începe războiul va fi nasol de toată lumea. Conglomeratul Oceanic și-a trimis o parte din flotă în porturile noastre. Vecinii noștri au început să cârâie, fiecare după interes. Suntem prinși la mijloc, zice consilierul pe probleme de siguranță națională. La mijloc? Dar până acum, mulți politicieni și oameni de afaceri și generali de la noi au câștigat o grămadă din afacerile cu arme. Sau ați uitat? Păi cine se joacă cu armele, poate s-o pățească, nu? Sunteți cinic domnule Președinte?
Nu sunt cinic, vreau să fiu practic. Gândiți-vă cum putem evita războiul. Râdeți de noi? Cum să râd de voi? În mintea voastră lumea e extrem de simplă dar nu e așa, lucrurile sunt infinit complicate. Imperiul de Nord are ramificații în toate instituțiile din Conglomeratul Oceanic. Din pricina asta am luat-o peste bot de atâtea ori. Credeam că e evident, credeam că aveți un plan de rezervă să contracarăm influența asta nefastă a Imperiului de Nord. Credeam că vă merge mintea, ce naiba. Dar parcă am avut o ședință în primăvară pe tema asta. V-ați concentrat însă pe conflictul dintre opoziție și putere, pe ideea unor anticipate anemice, pe ciorovăiala dintre liberali și socialiști, v-ați irosit forțele. Consilierul pe probleme de siguranță națională începe să râdă luminat de o idee.
Domnule Președinte ați pus ceva la cale, nu-i așa?! Păi tu, dacă ai fi Președinte, te-ai lăsa pe mâna consilierilor? Toată lumea râde. Dar nu e de râs. Conglomeratul Oceanic e în negocieri secrete cu Imperiul de Nord de mult vreme. Arhipelagul Galben și-a arătat de mai multă vreme intenția de a semna un tratat oficial de cooperare cu Imperiul de Nord. Grupul Insulelor Albastre nu vede cu ochi buni asta. Cum o scoatem la capăt, care e ieșirea?! Avem nevoie de niște acțiuni inteligente. Primul ministru joacă la două capete, la fel liberalii și conservatorii. Fiecare are interesul lui. Cometa evoluează mai departe la marginea galaxiei noastre și savanții avertizează că e o cometă stranie. Dar cui îi pasă de cometa asta nenorocită când războiul bate la ușă?
Mie îmi pasă. Pentru că e o cometă complet stranie. Și eu mă gândesc ce folos aș putea trage din ciudățenia asta cosmică.
Fragmente din telejurnamul unui navetist aflat în menopauza intelectuala cu neuroni fracturati și puși în ghips de către partenerul strategic, adică de stăpânul oaselor sparte și a sufletelor care dacă nu corespund trebuie sa moara electrica și moara pe apa, ca monument istoric.
1. Azi am făcut o vizita de lucru în județul A. Lumea m-a întâmpinat apatica. Ba mai mult, unii au început sa urle impotriva mea. Mi-am pus dopuri de pluta și cepuri în urechi. Văzând ca rămân insensibil la doleanțe, mulțimea a-ncercat sa ma strângă de gat ca sa-mi vadă ochii bulbucați. Am reacționat vehement, chemand forțele de ordine. Din nefericire erau unii care nu m-au recunoscut și, prin urmare mi-au aplicat a serie repetata de bastoane peste fata și peste dosul cu care defechez pe România. Unuii mai întreprinzători mi-au strangulat organul infertilității, acțiune ce m-a determinat sa urlu cu lacrimi în ochi și cu gândul la Carmen care va avea de suferit o buna bucata de timp pana la trecerea in eternitate. În fine. Intr-un final am fost extras din mulțime cu un clește stomatologic și pus intr-o masina blindata cu cartușe de țigări și wisky de contrabanda pe care urma sa le vând unui antreprenor de case de vacanta de primăvară și se vara ca sa-mi cumpăr o vila în Germania unde sa locuiesc impreun cu părinții mei decedați de ceva vreme și ceva timp imemorial, adică fără memorie fiindcă timpul e bolnav de Alzhwimer
Spre seara m-am int- tors de femeie sportiva și m-am simțit ușor excitanta la vederea torsului de lână , obicei vechi care se practica in claca și în particular. Camerista m-a simțit ușor ofensat. M-a întrebat dacă nu vreau sa fac o baie. I-am răspuns ca nu știu sa pun faianță și gresie și ca chiar dacă as face o baie ar arata execrabil fara faianță și gresie. Prin urmare m-am dus in dormitor și am chemat maseza sa ma frământe și sa ma tapoteze. Domnișoară a venit mediu garantat pe economie și a-nceput sa-si plimbe mâinile peste trupul meu de mare om de stat cu delicatese și cu foarte mult senzualism. Am oprit-o instantaneu și am rugat-o sa ma masese unde dorește. Ea a dorit unde a dorit și, ca atare în momentul de fata și de dos nu pot sa ma exprim lingvistic pe aceasta tema deoarece am o imensa teama de un genunchi care undeva candva mi-a fracturat maxilarul și mandibula. După masaj m-am simțit relaxat spiritual. Am simțit cum spiritul îmi coboară în zona inghinala și, ca atare am procedat legal, adică i-am cerut masezei sa ma readucă cu picioarele în pat. Maseza mi-a spus ca patul germinativ nu e corespunzător și mi-a recomandat un patu tu și la revedere. De atunci am întrat în depresie. Am intrat cu capul și depresia a avut de suferit. Mi-a spus ca am un cap de granit și a insinuat dacă nu am și altceva de ganit. I-am răspuns degajat de deșeuri toxice ca nu mai posed nici un organ de granit ci, numai de masa gelatinoasa. Mi-a replicat ironic. Orice gelatina e buna pana ajunge piftie și poate fi consumata cu lingurița de argint.
I-am cerut bucataresei sa-mi aducă o lingurița de argint. Bucatareasa mi-a adus și după ce mi-a adus s-a dus. M-am dus și eu și acum studiez ceva în do diez. Maine o sa ma întâlnesc cu ambasadorul SUA. Consiliera pe probleme de ambasade din cărămidă și BCA mi-a spus sa ma relaxez și m-am relaxat. Când m-am întâlnit cu ei l-am întrebat despre capra neagra si cea afro americana. M-au privit stupefiați. I-am vorbit apoi despre ciuta și despre ursii negri polari care vor sa le cucerească teritoriul urșilor albi. Am insistat pe puterea naturii de a face din ab negru și din negru asiatici. M-au privit ca și cum ai privi pe cineva cu covid. Ca sa nu rămân mai și iunie mai prejos i-am privit și eu după ce o bomba a explodat în incaperea in care se delectau cu noua ordine mondiala. Am regretat privitul și am lansat în mediul o line lozinca: sunt securist sadea și nu refuz sa fiu saltea relaxa ca sa-ti mulțumești nevasta.
Ps. Am decis sa fiu o nulitate din dorința de a fi o parsivitate. Cu ajutorul licuriciului ajuns pasiv și cu cel al sulei de Bruxlles lgbtiqist. Momentan ma retar în bârlog ca sa-i dovedesc usoaiecei ca sunt olog. Slava Ucraina. Oare e suficient ca să mai fac naveta?
Pentru a vedea realitatea avem nevoie uneori și de imaginație! O imaginație cum doar Ovidiu Bufnilă poate avea! Felicitari, Ovidiu!
****Nu, niciodată nu mai revin în politică. Atunci când am zis ceva, nu-mi schimb părerea. Nu mi-am schimbat nici ideile, nici idealurile.
Presa Securităţii m-a învins. Cei pe care i-am eliminat eu s-au dus în presă. Este cu totul altceva. Eu am venit cu un proiect când n-am mai candidat. Proiectul era acela ca toată coaliţia să-l sprijine pe Isărescu. L-am sprijinit pe el, n-am plecat aşa, iar acum fac lucruri mult mai bune pentru România (????!!!!).
In România, un preşedinte care a respectat legea, a fost considerat un preşedinte slab, iar unul care este cinstit şi nu adună averi pentru el, pentru familia, copiii şi pentru rudele lui, este un prost.