JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL (64)

În acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

12. Cazul Raikovic versus Raikovic (II)
13. Avertisment :

– continuarea neaşteptată –

Poate credeţi că atât de înţeleapta soluţie dată de onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan în atât de exemplarul proces Raikovic versus Raikovic, soluţie favorizată, desigur, de prestaţia fără cusur a maestrului Ludovic L. ar fi pus punct cazului. Aşa credeţi? Dacă da, înseamnă că – fără supărare! – că n-aţi aprofundat încă îndeajuns acest „Adevărat Tratat de Drept Procedural”.

În realitate, chiar dacă toată lumea a fost mai mult decât mulţumită de soluţia dată, viaţa şi-a urmat cursul, iar când îşi urmează cursul, viaţa obişnuieşte să ofere nenumărate surprize. (De n-ar fi aşa, am cunoaşte de la naştere tot ce ne va aştepta pe măsură ce vom înainta în vârstă. Lucru ce n-ar fi deloc în folosul nostru, aşa cum a arătat atât de elocvent deja şi Borak cel Bătrân.) Da, viaţa îşi urmează cursul şi oferă surprize: unele plăcute, altele nu.

5. Urmări (2): Dacă destinul fostei servitoare a familiei Raikovic, condamnată pentru complicitate la crimă în formă continuată şi cu premeditate a luat o turnură fericită, dacă tânărul Bruno a putut să-şi cumpere o maşină nouă, iar atât de inteligenta, dacă nu şi frumoasa, Suzi a izbutit, datorită dotei apărute atât de oportun, să se căsătorească, o căsnicie ce a durat nu mai puţin de trei ani, celelalte personaje implicate în această poveste – şi nu ne referim defel la cei ce au împărţit dreptatea atât de profesionist – celelalte personaje au simţit pe proprie piele că viaţa oferă şi surprize mai puţin plăcute.

În primul rând, Josua Raikovic, despre care am spus: „Condamnatul cu suspendare s-a putut orienta de acum fără să se mai ascundă spre cea de al 44 (patruzeci şi patrulea) amor al său”, a devenit din vânător vânat. Chipeş şi cuceritor, holtei rămas cu o avere respectabilă, J.R. n-a trebuit să se mai obosească să cucerească femeile, că s-au îmbulzit ele spre el. Până ce Rozalia, cu care a trăit aproape trei săptămâni, a văzut că vechiul crai se uita după Niky. Aşa că i-a spus, la început cu frumosul, că de nu se potoleşte, o să-l înfunde. J.R. s-a potolit cu Niky, dar, chiar înainte de a se căsători cu Rozalia, aceasta l-a prins cu Moni. În apartamentul căreia J.R. s-a şi mutat. Ceea ce a fost totuşi prea mult pentru Rozalia, mai ales că distribuise deja invitaţiile la nuntă, aşa că l-a dat în judecată pe J.R. că a vrut s-o omoare. Întrucât la acel proces maestrul Ludovic L. n-a mai fost angajat de niciuna dintre părţi, ştiindu-se că nu existau nici un fel de probe în sprijinul acuzării, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan l-a condamnat pe recidivistul J.R. la doar două luni de închisoare pentru perturbarea ordinii publice. La care s-au adăugat, desigur, cei 43 (patruzeci şi trei) ani şi 4 (patru) luni de închisoare de la prima condamnare[1].

În al doilea rând, Rachel fostă Raikovic: liberă şi curtată pentru averea primită în urma divorţului, nu l-a putut uita pe Josua. Recăsătorită cu fostul ei coleg de şcoală Purtzy Roşcatul, a trebuit să simtă marea diferenţă a noului ei soţ faţă de primul, aflat la mii de kilometri depărtare. Dar ce contează distanţele? Se pare că s-a sinucis în aceeaşi zi cu J.R.. Coincidenţa aceasta – dar putem crede că a fost o simplă coincidenţă? – ar putea fi subiectul unui roman despre iubirea veşnică. Sau măcar a unui film de televiziune. Ori a unei încântătoare telenovele.

În al treilea rând: buna mătuşă Csili şi-a primit până la ultimul bănuţ din partea investită în angajarea lui Ludovic L. (deşi n-a ştiut niciodată cum îl cheamă de fapt pe Ludovic L.); simpatica doamnă, cu banii astfel obţinuţi, a plecat pe Titanic şi, deocamdată, nu s-a regăsit pe lista persoanelor salvate.

Deci:

Procesele pe care le-a pierdut de fiecare dată maestrul Ludovic L. au avut, au şi vor avea un deznodământ fericit, dar dacă genialul avocat nu mai este solicitat, soarta îşi arată şi cealaltă faţă, faţa hâdă. (Noroc doar că vigilentele servicii nu dorm niciodată!)

[1] Josua Raijovic a izbutit să evadeze după ce ispăşise ceva mai mult de trei ani, se pare că ar fi fugit în America de Sud, unde ar fi încercat să-şi reia viaţa de crai, numai că vremea petrecută în penitenciarul pentru criminali recidivişti a lăsat urme şi, cum nu mai avea nici respectabila sa avere, a murit în libertate, dar mult mai repede decât dacă ar fi rămas toţi cei 43 (patruzeci şi trei) ani şi 4 (patru) luni în închisoare (plus cele două luni din cea de a doua condamnare). (Se pare că s-a sinucis, probabil din cauza singurătăţii.) Cazul acesta mai dovedeşte încă o dată că Justiţia suverană trebuie respectată în întregime: dacă n-ar fi evadat, J.R. ar fi putut trăi încă toţi cei 43 (patruzeci şi trei) ani şi 4 (patru) luni în închisoare (plus cele două luni din cea de a doua condamnare) şi n-ar fi ajuns să se sinucidă (probabil din cauza singurătăţii).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.