Kerry şi Lavrov au vorbit pe îndelete minute în şir. Despre ce?

Aşadar, în pofida unei presiuni externe care a crescut pe zi ce trecea, în Crimeea are loc referendumul la care cele 1.800.00 persoane cu drept de vot şi ruşii care au permis de şedere vor trebui să răspundă la două întrebări: „Sunteţi pentru reunificarea Crimeii cu Rusia în calitate de subiect al Federaţiei Ruse?” şi „Sunteţi pentru revenirea Crimeii la Constituţia din 1992 şi statutul de parte a Ucrainei ?”

Vocea Rusiei informa că, „după cum a declarat Mihail Malâşev, şeful Comisiei pentru organizarea referendumului din cadrul Consiliului Suprem din Crimeea, aproape 70 de observatori internaţionali din 21 de ţări vor monitoriza referendumul. Observatorii OSCE au refuzat să vină în Crimeea”, mai spunea sursa citată, care nu a mai amintit că tentativele precedente ale observatorilor OSCE de a intra în Peninsulă au fost blocate.

Consemnând faptul că referendumul are totuşi loc cu toate ameninţările Occidentului de a impune sancţiuni Rusiei şi că rezultatele acestuia nu vor fi recunoscute, analiştii şi observatorii străini remarcă unele elemente foarte interesante legate de negocierile ce le-au avut pe această temă secretarul de Stat american, John Kerry, şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov.

Reamintim că vineri cei doi au avut o ultimă întâlnire pe tema respectivă, a patra în ultimele zece zile, amănunt care subliniază că între cele două părţi dialogul nu a fost rupt, deşi declaraţiile lor publice se refereau la dezacorduri foarte mari, care, mai curând, ar fi indicat o întrerupere a contactelor bilaterale la acest nivel.

În al doilea rând, negocierile ruso-americane de vineri, considerate de mulţi drept ale „ultimei şanse” , s-ar putea să justifice această apreciere într-un alt context ulterior. Spunând acest lucru am în vedere faptul că John Kerry şi Serghei Lavrov AU NEGOCIAT CINCI ORE (unele surse vorbesc despre ŞASE ORE !), ceea ce înseamnă că, în realitate, nu a fost nici pe departe un dialog al surzilor, dat fiind că este de la sine înţeles că într-o atare situaţie părţile şi-ar fi isprăvit repede expunerea poziţiilor, după care s-ar fi despărţit.

În realitate, ca şi în trecutul apropiat, când Kerry şi Lavrov au pus la punct soluţiile de ieşire PUBLICĂ din crizele siriană şi, respectiv, iraniană, scenariul a fost identic : întâlniri repetate, negocieri îndelungi având ca fundal declaraţii acuzatoare făcute de fiecare parte şi tot arsenalul mediatic cunoscut, pentru ca, în final, din capitalele ţărilor implicate, recte Damasc, respectiv, Teheran, autorităţile să anunţe ce formulă de compromis propun.

Acum, după ce s-a aflat că Lavrov şi Kerry nu au negociat doar în sala de conferinţe a Ambasadei americane din Londra şi în prezenţa celorlalţi membri ai delegaţiilor, ci s-au plimbat doar ei singuri zeci de minute prin grădina imensă a misiunii diplomatice a SUA, s-a pus întrebarea firească: de ce au ales această formulă? Ea este urmată firesc de o alta şi mai importantă, dar la care se va primi răspuns în timp şi într-un mod direct sau, mai ales, indirect. Există destule cazuri în trecut, aşa că nu este nimic neobişnuit sau surprinzător.

Până atunci trebuie să remarcăn din nou inflexibilitatea totală afişată de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, deşi a fost supus unor presiuni publice din partea marilor lideri occidentali. Îi am în vedere pe şeful Casei Albe, Barack Obama, cancelarul german Angela Merkel, considerată interlocutorul vestic privilegiat al Moscovei, preşedintele francez Francois Hollande, premierul britanic David Cameron.

Dincolo de argumentele invocate de Rusia privind justificarea referendumului din Crimeea , aş mai semnala că, aşa cum remarca un excelent comentator extern român, Statele Unite încearcă astăzi să aplice aceeaşi formulă pe care a mizat Moscova în 1961-1962, prin montarea unor arme nucleare sovietice în Cuba, la doar câteva zeci de kilometri de teritoriul SUA, din cauza cărora, în octombrie 1962, a izbucnit faimoasa criză a rachetelor, iar Administraţia Kennedy a fost pe punctul să declanşeze al treilea război mondial.

Acum, după cum susţine Moscova, SUA vor să facă la fel, eliminând Rusia din Crimeea, în special, şi din Ucraina, în general. În atare condiţii, este limpede pentru orice analist lucid şi nepartizan că Rusia nu va accepta sub nicio formă aşa ceva. Dintr-o atare perspectivă, am citit şi citat aici opinii exprimate de mari agenţii de ştiri, potrivit cărora Occidentul ar părea resemnat în faţa perspectivei că Ucraina va pierde Crimeea, iar negocierile internaţionale care ar avea loc acum în culise s-ar referi la faptul ca secesiunea să nu se extindă şi la alte regiuni ale acestei ţări. Pe acest fundal să notăm că referendumul început în Crimeea se desfăşoară într-o tensiune deosebită, care a cuprins şi alte zone din Estul ucrainean – Doneţk sau Harkov – şi că s-au înregistrat morţi.

Pe urmă, se comit şi erori pe care le consider impardonabile, am în vedere trimiterea unei drone americane în Peninsula Crimeea, interceptată de militarii ruşi, episod care nu poate contribui la calmarea situaţiei şi aşa încordate. Cu toate acestea, Serghei Lavrov a declarat că „Rusia nu intenționează să invadeze sud-estul Ucrainei“.

„Federația Rusă nu are și nu poate avea niciun fel de planuri de a invada regiunile din sud-estul Ucrainei. Pornim de la faptul că drepturile rușilor (…) ca și ale ucrainenilor, trebuie să fie asigurate, trebuie să fie protejate“, a afirmat șeful diplomației de la Moscova.

Anterior, Ministerul rus de Externe a declarat că Moscova își rezervă dreptul să-și protejeze compatrioții în Ucraina, întrucât „autoritățile de la Kiev nu controlează situația în țară, iar Rusia este conștientă de responsabilitatea sa pentru viața concetățenilor“ aflați pe teritoriul ucrainean.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.