Sînt doar opt luni de cînd Klaus Iohannis a devenit preşedintele României şi aş vrea încă să cred că este un om de bună credinţă atunci cînd vrea să dărîme Guvernul Ponta şi să-l înlocuiască cu un „Guvern al său”. Problema este cu cine îl va face, căci, dacă-l vrea pe Cătălin Predoiu, atunci ar fi mai bine să se abţină.
Două chestiuni sînt importante în această problemă: dacă această alcătuire a guvernului PNL este lăsată la îndemîna liberalilor sau dacă Iohannis, personal, va decide asupra componenţei acestuia. Să luăm pe rînd cele două variante şi să vedem care sînt riscurile lor pentru imaginea preşedintelui în fiecare dintre ele.
Prima variantă. Dacă, aşa cum prevede Constituţia, Klaus Iohannis va rămîne departe de jocurile politice şi-i va lăsa pe liderii Noului PNL să decidă cine şi cum va forma Guvernul PNL, atunci preşedintele ar trebui să evite orice amestec în această problemă, chiar şi sub forma unei dorinţe spuse în public, căci s-ar putea să se trezească în faţa unui executiv care să-i conţină pe Emil Boc, Vasile Blaga, Roberta Anastase, Sulfina Barbu, Andreea Vass sau chiar Traian Băsescu! În fond, aproape toţi cei enumeraţi fac parte acum din PNL, au avut un rol decisiv în cîştigarea alegerilor prezidenţiale şi, lucrul cel mai important, PDL are în teritoriu o structură organizatorică mult mai bună şi mai puternică decît Vechiul PNL, pe care o păstrează pînă la finalizarea fuziunii din 2017. În ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, el este adevăratul reprezentant al PMP, partid de care PNL are nevoie pentru a avea o majoritate parlamentară, iar dacă membrii PMP vor negocia, nimeni nu-i poate împiedica să vină cu această propunere şocantă! Mai ales că nu numai PMP-iştii se uită la Traian Băsescu ca nişte vasali credincioşi, ci şi o bună parte dintre foştii PDL-işti aflaţi acum în PNL! Dar hai să zicem că va scăpa de Traian Băsescu şi că nu se vor forţa atît de mult iţele negocierilor. Îi va conveni lui Klaus Iohannis să se trezească la Cotroceni pentru învestirea „Guvernului său” cu ceilalţi posibili miniştri? La care, în mod inevitabil, trebuie adăugaţi cei din UNPR, ale căror pretenţii vor fi colosale, din moment ce ei vor fi vioara întîi în căderea Guvernului Ponta! Chiar dacă se va jura pe carne de porc sau pe roşu, nu va mai avea nici o scuză, căci toată lumea va spune, cu tristeţea aducerii aminte, că Iohannis a restaurat dominaţia oamenilor lui Traian Băsescu!
În cea de-a doua variantă, în care va dori să decidă dumnealui componenţa Guvernului PNL, atunci Klaus Iohannis va trebui să negocieze DIRECT cu liderii celorlalte partide care l-ar ajuta să-l dea jos pe Victor Ponta şi lucrurile vor şi mai grave, căci toate pretenţiile acestora vor fi şi mai mari, din moment ce acel executiv va avea girul direct al preşedintelui. Este în stare domnul Klaus Iohannis să se umilească, ducîndu-se pe la sediul PMP să-l întîlnească pe Traian Băsescu, aşa cum a declarat acesta că făcea cînd, tot pentru a avea un guvern al său, se ducea la Grivco pentru a negocia cu Dan Voiculescu „soluţia imorală”? Sau la sediul UNPR, pentru a negocia cu PPDD-iştii lui Dan Diaconescu, cei care deţin acum majoritatea în partidul lui Gabriel Oprea? Mi-e greu să cred că Iohannis poate fi, din acest punct de vedere, la fel de şmecher ca Traian Băsescu. Nici nu i-ar sta bine, căci nu mi-l imaginez hăhăind după fiecare răzgîndire sau dînd lecţii de comportament civilizat după ce ar fura telefonul unei ziariste pe care s-o mai şi facă „ţigancă împuţită”! Ei, şi, cu toate acestea, dacă vrea să decidă, în locul actualilor lideri ai PNL, componenţa unui viitor guvern, Iohannis n-are cum să evite aceste negocieri complicate, care presupun enorm de multe riscuri de imagine, chestiuni care se ţin secrete o vreme şi care apoi pot să explodeze în spaţiul public la primele nemulţumiri ale părţilor. În această a doua variantă, Klaus Iohannis ar fi în situaţia de a-şi scrie singur actele suspendării, căci, odată cu implicarea sa directă în formarea noului guvern, n-are decît să meargă pînă la capăt, altfel, la orice răzgîndire generată de cererile prea mari ale partenerilor, va fi făcut pulbere.
Există, totuşi, varianta doi bis, în care Iohannis n-ar fi obligat să deconteze nimic, însă despre aceasta nimeni din PNL nu vorbeşte. Ce presupune aceasta? Ca Iohannis, personal, să discute cu toate celelalte partide sau cu parlamentarii independenţi ori ai minorităţilor, despre formarea unui „Guvern de tehnocraţi”, din care să nu facă parte nici un membru de partid, guvern care să aibă sprijinul parlamentar al tuturor celor care l-ar da jos pe Victor Ponta! Pentru asta, Iohannis ar trebui să aibă deja pregătiţi 15-20 de oameni de mare valoare profesională, incontestabili şi recunoscuţi pentru profesionalismul lor în domeniile în care activează. În plus, ei ar trebui să fie acceptaţi şi de PNL, inclusiv aripa înfometată care provine din PDL, de UDMR, de UNPR, de Minorităţi şi de Independenţi. Teoretic, este posibil; practic, însă, este ca şi cum ai crede că Alina Gorghiu n-a fost avocata Hidroelectricii conduse de tăticul ei!
În această variantă convenabilă pentru Klaus Iohannis, oare cei din UNPR, de exemplu, nu s-ar întreba pe bună dreptate: şi de ce să dăm noi vrabia din mînă pe cioara de pe gard, din moment ce acum avem miniştri, secretari de stat, ceva oameni prin teritoriu, iar Iohannis ne cere să fim doar martori la căratul apei? Nu stăm noi bine aşa, cu Ponta speriat de dorinţa PNL de a-l da jos şi obligat să ne facă poftele dacă vrea susţinerea noastră? Mai ales că, trădînd a doua oară, nimeni n-ar mai da doi bani pe ei!
Astea sînt variantele din acest moment pentru Iohannis: să stea deoparte şi să lase PNL să negocieze formarea unui nou guvern (şi atunci este la mîna lor în privinţa componenţei), să se implice direct şi să formeze un guvern politic cu toţi cei care-l vor da jos pe Ponta (şi atunci trebuie să rişte încălcarea Constituţiei) sau să-şi formeze cu adevărat un „Guvern al său” cu tehnocraţi (şi atunci trebuie să-şi asume riscul ca ăia cu care l-a dat jos pe Ponta să se răzgîndească şi să nu-l mai valideze în Parlament, nemulţumiţi că-şi pierd actualele privilegii). Toate aceste variante ar trebui să le gîndească preşedintele României înainte de a le da speranţe celor din PNL că dumnealui, cu autoritatea celui care a cîştigat alegerile, le va pune pe tavă ciolanul Puterii pe care de pe acum se reped să-l roadă!
În toate aceste variante, Klaus Iohannis ar fi, într-o mai mică sau mai mare măsură, prizonierul sistemului care l-a slujit pe Traian Băsescu şi care acum dă serioase semne că ar vrea să devină autonom în gestionarea Puterii pe care o deţine. Iohannis nu are nici experienţa să lupte cu un asemenea sistem şi nici mijloacele lui Traian Băsescu, care i-a numit personal pe toţi şefii instituţiilor ce formează acest sistem! Coldea, Kovesi, Stanciu, Zegrean i-au pupat mîna Naşului Băsescu şi au rămas cu el în suflet. Chiar şi MRU, pe care domnul Iohannis l-a pus iarăşi la SIE, tot la Traian Băsescu are sforile, căci nu întîmplător au scos acum capul aceiaşi agenţi de influenţă de pe statele de plată comune ale SIE şi MAE care scriau Apelurile de susţinerile la suspendările din 2007 şi 2012 sau care scriau prin ziarele străine despre „lovitura de stat” împotriva fostului preşedinte!
Din păcate, Klaus Iohannis deja s-a implicat în toate aceste jocuri politice faţă de care făcea mai bine să stea deoparte şi să-i lase pe cei din Noul PNL să negocieze cum vor ei majorităţile din Parlament, căci asta era strict treaba lor: dacă reuşeau să-l dea jos pe Ponta – foarte bine!, dacă nu, aşteaptă alegerile de la anul şi să facă bine să le cîştige dacă vor să fie la Putere.
Aşa, însă, implicat pînă-n gît în jocurile acestea murdare, oamenii vor înţelege că Iohannis decide cine să fie săltat de DNA sau cine să fie aruncat în gura mulţimii de către presa băsistă, aşa cum credeau că făcea Traian Băsescu. Chiar şi în cazul recentei măsuri cu triplarea salariului său, Klaus Iohannis ar fi putut să vadă cît de uşor i se poate întinde o capcană, chiar dacă, probabil, a fost de bună credinţă cînd a declarat că este „o măsură înţeleaptă a guvernului”. O fi discutat cu Ponta despre această măsură, însă decontul îl face singur, lăsînd impresia că ar fi în stare de orice dacă i se pun în portofel cîteva mii de euro în plus!
Dacă într-o chestiune atît de simplă, în care era de ajuns să manifeste doar puţină prudenţă în declaraţii, a căzut în plasa unui joc murdar, îşi dă seama, oare, domnul Iohannis ce i se poate întîmpla dacă Sistemul vrea să-l facă de rîs? Eu cred că nu. Klaus Iohannis este deja, fără să-şi dea seama, prizonierul Sistemului pus la punct de Traian Băsescu; mai exact, Iohannis este în situaţia condamnaţilor pe care i-am văzut în Danemarca, la Penitenciarul bolnavilor mintali, unde nu erau nici gratii, nici garduri cu sîrmă ghimpată, ci doar geamuri blindate care le dau amărîţilor de acolo iluzia că sînt liberi, deşi ei erau condamnaţi să stea acolo, prizonieri, toată viaţa!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.