La 36 de ani de la Revoluție, se mai bagă o fisă pentru legea lustrației. Reacții din politică: „Un subiect periferic” / „Ne-am face de râsul lumii”

Legea lustrației s-a născut imediat după Revoluție și a murit la CCR. Acum, după cazul Pahonțu, PNL vrea să o repună în discuție. Marea întrebare este ce șanse mai sunt să fie adoptată și cât mai contează acum pentru societate.

Totul a început în martie 1990, când participanții la Revoluția din 1989 au adoptat Proclamația de la Timișoara, un document redactat în urma unei manifestații din municipiul Timișoara.

Proclamația a fost redactată în contextul nemulțumirilor din rândul revoluționarilor referitoare la modul în care este condusă România post-comunistă.

„O serie de fapte întâmplate în România, îndeosebi după 28 ianuarie 1990 (n.r. prima mineriadă), vin în contradicție cu idealurile Revoluției de la Timișoara”, scrie în textul Proclamației.

Revoluționarii mai acuzau că idealurile despre care aminteau „nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice românești de către mass-media centrală decât parțial și confuz”.

„În asemenea condiții, noi, participanții nemijlociți la toate evenimentele dintre 16 și 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiți să explicăm întregii națiuni pentru ce au pornit timișorenii revoluția, pentru ce au luptat și mulți și-au jerfit viața, pentru ce suntem în continuare hotărâți să luptăm, cu orice preț și împotriva oricui, până la victoria deplină”, se mai arată în textul Proclamației.

Ce prevedea Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara

Împărțită în 13 puncte, Proclamația de la Timișoara a rămas și astăzi un reper pentru lupta anticomunistă chiar și după căderea regimului. Punctul 8, cel mai popular dintre ele, a fost un subiect constant în societatea românească. Dar niciodată nu a ajuns să fie pus în practică, deși încercări au existat.

„Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viata politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară.

Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu, și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.

Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De abia atunci am putea face o alegere în cunoștință de cauză, cu cărțile pe masă”, se arată la punctul 8.

Greva foamei care a dus la adoptarea legii

Prima lege a lustrației a fost depusă în Parlament în anul 2005, de liberalii Mona Muscă, Eugen Nicolăescu şi Adrian Cioroianu. Proiectul a fost adoptat de Senat, iar în 2006 a ajuns la Camera Deputaților. Acolo a fost ținută la sertar timp de patru ani.

În 2010, revine în atenția publică, după ce revoluționarul Doru Mărieș a intrat în greva foamei pe 12 ianuarie, cerând adoptarea Legii lustrației. Greva sa a durat până pe 30 martie 2010, când a purtat o discuție cu reprezentanţii mai multor organizaţii civice şi cu Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor de la acel moment.

„Având în vedere rezultatul discuţiilor şi faptul că am stabilit un calendar clar pentru adoptarea Legii lustraţiei, vă anunţ că din acest moment am ieşit din greva foamei. Am văzut astăzi că există voinţă politică, iar adoptarea unei legi a lustraţiei corecte era ultima dintre revendicările pentru care militam eu”, a spus Doru Mărieş.

Roberta Anastase preciza că speră ca până pe 20 mai speră să fie adoptată „o Lege a lustrației corectă”.

„Vom amenda varianta trecută de Senat care a fost, după cum spun reprezentanţi ONG-urilor, cosmetizată. Avem majoritate în Biroul Permanent alături de colegii noştri din PNL şi lucrul ăsta ne va ajuta să rezolvăm rapid această problemă”, a declarat Roberta Anastase.

Prima respingere la CCR

Legea a fost adoptată pe 19 mai 2010 de Camera Deputaților. De această dată, forma finală prevedea limitarea temporară a accesului la anumite funcții pentru persoanele care au făcut parte din structurile de partid și din aparatul represiv al regimului comunist. Aceștia urmau să nu poată candida sau să fie numiți pe o perioada de cinci ani consecutivi de la intrarea in vigoare a legii pentru demnități și funcții publice.

PSD, însă, a contestat legea la Curtea Constituțională a României.

„Este un demers populist ce vine să acopere incompetența guvernului și excită niște sensibilități față de perioada comunistă. Dacă omul trăiește rău, i se dă bucuria că vecinul lui, șeful de post, nu va putea candida pentru un post de consilier”, declara Silvestru Lup, deputat PSD, la momentul dezbaterii legii în Camera Deputaților.

CCR a admis contestația PSD și a declarat legea neconstituțională.

„Legea lustrației este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu permite individualizarea măsurii. Această lege instituie o prezumție de vinovăție și o adevărată sancțiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere colectivă și pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept și prezumției de nevinovăție”, se arată în decizia CCR.

Legea lustrației ar fi lovit și în magistrați

Legea a fost modificată și adoptată din nou în februarie 2012.

Doar că legea era din nou contestată la CCR. De data aceasta de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Motivul a fost acela că legea ar fi încălcat mai multe prevederi ale Constituției și ar fi afectat inclusiv peste 160 de judecători și procurori, amendament introdus de UDMR. Printre magistrații vizați se numărau și Livia Doina Stanciu, președinta ÎCCJ, dar și membri ai CCR, notează presa vremii.

În martie 2012, CCR declara din nou neconstituțională Legea lustrației.

Iar de atunci a rămas doar o idee. O idee care acum se dorește a fi din nou transformată în lege. Cei care au anunțat că vor depune un astfel de proiect sunt liberalii. PNL și-a setat acest demers drept una dintre prioritățile sale pentru noua sesiune parlamentară.

„Lustrația nu trebuie confundată cu răzbunarea și nici cu sancționarea penală”

Din PNL, Cotidianul a stat de vorbă cu deputatul Ciprian Dobre, despre care surse politice susțin că „a propus acest obiectiv”. Deputatul a precizat că Legea lustrației rămâne, la aproape 40 de ani de la Revoluția din 1989, „una dintre restanțele morale și instituționale ale României democratice”.

„Lustrația nu trebuie confundată cu răzbunarea și nici cu sancționarea penală. Ea nu poate înlocui justiția și nu poate institui o vinovăție colectivă. Rostul său este altul: să stabilească în ce condiții persoanele care au ocupat funcții importante în structurile de conducere și în aparatul represiv al regimului comunist mai pot exercita anumite demnități și funcții publice într-un stat democratic.

O asemenea lege privește înainte tocmai pentru că își asumă trecutul. Ideea lustrației a fost formulată încă din 1990, prin Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Nu s-a cerut pedepsirea unei întregi generații și nici judecarea oamenilor pentru simple convingeri. S-a cerut ca funcțiile de vârf ale noului stat democratic să nu fie ocupate, pentru o perioadă limitată, de cei care deținuseră poziții importante în aparatul politic și represiv al dictaturii”, a precizat Ciprian Dobre.

Deputatul a mai adăugat că România a ratat atunci acel moment și, spre deosebire de alte state din Europa Centrală și de Est, care au adoptat forme de lustrație după prăbușirea regimurilor comuniste, România „a permis ca tranziția să se desfășoare fără o delimitare instituțională suficient de clară față de vechile structuri de putere”.

„Este și o datorie față de victimele comunismului”

Ciprian Dobre a vorbit și despre încercările eșuate de a avea o Lege a lustrației.

„Faptul că încercările anterioare au eșuat nu înseamnă că subiectul trebuie abandonat. Înseamnă că o nouă lege trebuie construită mai riguros, cu respectarea Constituției, a jurisprudenței Curții Constituționale și a standardelor europene privind drepturile fundamentale. Legea trebuie să delimiteze precis categoriile de funcții deținute în aparatul represiv și în structurile de decizie ale regimului comunist. Nu poate opera prin generalizări, nu poate transfera răspunderea asupra urmașilor și nu poate transforma simpla apartenență formală într-o prezumție absolută de vinovăție.

Trebuie analizată conduita concretă, natura funcției exercitate și legătura reală cu mecanismele de represiune și de menținere a dictaturii. De asemenea, este necesară o diferențiere atentă între funcțiile obținute prin vot și cele ocupate prin numire, astfel încât protejarea instituțiilor democratice să nu intre în conflict cu dreptul cetățenilor de a alege, lustrația trebuie să fie o măsură de protecție democratică.

Adoptarea sa rămâne necesară nu pentru a rescrie biografiile unor oameni, ci pentru a fixa un principiu: statul democratic are dreptul și obligația de a se delimita de cei care au servit, din poziții de putere, un regim ilegitim și represiv. Este și o datorie față de victimele comunismului, față de cei închiși, deportați, urmăriți, deposedați și obligați să trăiască sub supravegherea unui aparat care le-a încălcat libertatea și demnitatea. Memoria lor nu poate fi redusă la ceremonii și declarații solemne”, a precizat Ciprian Dobre.

„Nu cred că mai este o temă relevantă pentru societate la 36 de ani de la Revoluție”

Am discutat și cu reprezentanții altor partide din Parlament pe marginea acestui subiect. Social-democratul Mihai Ghigiu a precizat că poate există o dezbatere în acest sens, dar că este vorba de „un subiect periferic”.

„Nu cred că mai este o temă relevantă pentru societate la 36 de ani de la Revoluție. Sunt născut în 1989 și mulți dintre colegii mei aveau 12-14 ani la momentul Revoluției. Cred că mai important este să discutăm proiecte legislative care sunt cu adevarat importante pentru cetățeni: debirocratizare, simpificare administrativă, măsuri pentru încurajarea economiei. Bineînteles, se poate dezbate un astfel de proiect, dar cred că este un subiect periferic”, a declarat Mihai Ghighiu, pentru Cotidianul.

O reacție și mai categorică a avut Csoma Botond, purtătorul de cuvânt al UDMR. Acesta a precizat că „ne-am face de râsul lumii”, în contextul în care consideră că un astfel de proiect este tardiv.

„Legea lustrației eu cred că ar fi absolut tardivă să adoptăm în 2026. După ce l-am avut pe Iliescu președinte și pe tovarășul Petrov (n.r. Traian Băsescu) de două ori președinte, să adopți în 2026 o lege a lustrației…eu cred că ne-am face de râsul lumii”, a declarat Csoma Botond.

„Nu ne asteptăm că actuala Curte ar putea accepta restricții pentru viitor bazate pe fapte din trecut”

AUR vrea ceva mai mult atunci când vine vorba de lustrație, și anume interzicerea în viața politică a celor „implicați în anularea alegerilor”.

„Punctul 8 de la Timișoara era singura formă de asanare a spațiului public românesc. Nu s-a întâmplat la momentul respectiv, acum credem ca ar trebui ca toți cei implicați în anularea alegerilor în 2024 să nu mai participe la viața politică pentru a reuși ca românii să își recapete încrederea în democrație”, a declarat Ștefăniță Avrămescu, deputat AUR, pentru Cotidianul.

Sorin Șipoș, liderul senatorilor USR, spune, la rândul său, că USR susține o lege a lustrației, „cu criterii clare și în limitele Constituției”.

„USR susține clarificarea trecutului comunist și transparența totală privind persoanele care au făcut parte din aparatul represiv al regimului. În acelasi timp, după jurisprudența recentă a CCR, nu ne asteptăm că actuala Curte ar putea accepta restricții pentru viitor bazate pe fapte din trecut”, a spus Sorin Șipoș, pentru Cotidianul,

Într-un răspuns pentru Cotidianul, Cosmina Cerva, lidera grupului PACE, a precizat că și grupul său susține o astfel de lege. Am cerut reacții și din partea SOS România și grupul Uniți pentru România, însă nu am primit un răspuns până la publicarea acestui material.

Șefii serviciilor secrete și veșnicia pe funcții. Ce spun partidele despre limitarea mandatelor