La cină cu un milionar român din America

L-am cunoscut pe Nick Rădoi în urmă cu câteva luni pe Facebook. Mi-a urmărit activitatea, apoi mi-a scris că admiră faptul că am fondat un ziar românesc în America şi că doreşte să ne cunoaştem mai bine. Şi să mă sprijine. Nick este originar din Caransebeş şi a venit în America la 19 ani. Acum are 52. I-au trebuit 33 de ani să construiască un adevărat imperiu în industria americană de transport. A fost expulzat din România comunistă a lui Ceauşescu împreună cu tatăl său, care vorbea des la Europa Liberă şi devenise incomod regimului. Într-o zi, securiştii, care îi urmăreau pas cu pas, i-au oprit în plină stradă şi Nick s-a luptat cu ei să-şi salveze tatăl. Ambii au ajuns într-un lagăr de refugiaţi din Italia. Apoi în America. Aici, la New York. Avea trei slujbe. Ziua muncea în fabrică şi noaptea făcea gogoşi. Apoi s-a angajat şofer pe un camion şi a traversat America în lung şi-n lat. Căra salate şi fructe. A strâns bani şi şi-a cumpărat primul camion. Apoi încă unul. A înfiinţat prima companie de transport, devenind propriul stăpân. Asta şi-a dorit când a ajuns în această ţară. Anii au trecut şi munca lui a început să dea roade. Conturile din bănci s-au umplut rapid cu zeci de milioane de dolari şi „visul american“ a prins contur. Uneori făcea şi o sută de mii de dolari pe zi! S-a căsătorit cu prima sa soţie, cu care are trei fete. Toate sunt bine. Şi-a cumpărat un palat în California şi mai multe maşini de lux. Nu pentru a-şi expune bogăţia. Dorea să se bucure de munca lui şi organizează petreceri pentru prieteni. Este generos şi ştie să împartă succesul. Vecinii lui sunt numai celebrităţi: Paris Hilton, Oscar de la Hoya sau Mike Tyson. Nu există nicio petrecere la care să nu se nască o nouă idee de afaceri. Nick ştie bine ce face.

Sâmbătă, 22 noiembrie, am primit un telefon. Era Nick. Mi-a spus că e în trecere prin New York şi m-a invitat să luăm cina împreună la restaurantul românesc „Harmony Terrace“, unde făcuse rezervare. Ne întâlneam pentru prima oară şi l-am aşteptat în faţa localului la ora stabilită. Îmi închipuiam că voi vedea o limuzină de lux şi câţiva bodyguarzi deschizându-i uşa lui Nick. Nu a fost aşa. Milionarul român a coborât dintr-o limuzină normală şi era însoţit de un prieten muzician. Ne-am aşezat la masă şi Nick a comandat tot felul de bunătăţi pentru noi, dar el a mâncat puţin şi a băut cu măsură. În restaurant erau mai mulţi români care mă cunoşteau şi au venit să mă salute. I-am prezentat pe toţi lui Nick, care s-a ridicat în picioare de fiecare dată. A fost primul semn că bogăţia nu contează când eşti bine crescut şi ştii să-ţi respecţi semenii. Mai ales când ai plecat de jos! Am discutat despre ziar şi Nick s-a oferit să facă o donaţie, deşi nu-i cerusem nimic. Am făcut fotografii şi ne-a prins dimineaţa în restaurant discutând despre viaţa lui Nick şi drumul lui spre succes.

Ne-am luat rămas bun după o seară în care am învăţat multe de la un emigrant român care şi-a construit bunăstarea în 33 de ani de muncă şi ne-a dovedit tuturor că bunul-simţ şi modestia sunt calităţi care nu se măsoară în conturile de la bancă! Succes în tot ce faci, dragă Nick!