A început călătoria pe drumurile cerului și ale pămîntului pentru profesorul nostru Ion Cuceu. Este, din păcate, ultimul mare folclorist din galeria cercetătorilor dedicați folclorului românesc, școală ardeleană formată în jurul lui Ion Mușlea și continuată de Ovidiu Bârlea. Ion Cuceu și Nicolae Bot au fost doi dintre cei care l-au continuat pe Ovidiu Bârlea și l-au readus definitiv în patrimoniul Clujului.
Cum va trece Ion Cuceu vămile pustiei, văile și pragurile văzduhului, numai Dumnezeu îl poate vedea. Este de crezut că o va face lin și împăcat și va avea deschise porțile cerului, ca răsplată pentru că și-a dedicat toată viața cercetării folclorului românesc și pregătirii studenților pentru cunoașterea acestuia. O viață întreagă, Ion Cuceu a cercetat zone și obiceiuri (mai ales Valea Gurghiului), genuri și semnificații, a cules, a arhivat și a „săpat” la semnificațiile adînci ale folclorului nostru. Nu e vorba numai de texte și cîntece. Școala de la Cluj s-a aplecat asupra bogăției spirituale (text, limbă, muzică și ritual) a obiceiurilor rurale. De la evenimentele principale ale vieții (naștere, nuntă, înmormîntare) pînă la obiceiurile agrare și de interpretare a manifestărilor naturii, totul a fost abordat din perspectivă etnologică. De altfel, școala folcloristică de la Cluj a continuat cercetarea și publicarea monumentalului Chestionar al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Toți cei care și-au dedicat viața acestui domeniu vin din lumea satului și au înțeles că, dincolo de ce se poate auzi și vedea în expresii ale culturii populare, se află semne, informații și legături adînci între om și univers, practici magice pre-creștine, reunite într-un corpus de texte, ritualuri, obiceiuri, datini, practici și credințe. Și toate acestea vin de la originile poporului nostru și stau ca fundamente ale spiritului românesc. A existat o civilizație rurală românească de proporțiile unei mari culturi bazată pe un tip de gîndire, pe o viziune asupra cosmosului și a vieții. Din păcate, o mare parte din componentele acesteia s-au pierdut. Și ce ne-a mai rămas este, în parte, tezaurizat în opera unei generații de folcloriști, încheiată cu profesorul Ion Cuceu.
Poate că mulți dintre cititori își imaginează că folclor este doar muzica populară care poate fi văzută pe micul ecran, care ocupă deja mai multe canale de televiziune. Toți cei care s-au aplecat serios asupra folclorului românesc zîmbeau cu amar cînd se întîlneau cu acestea. Ce a rămas, ce se difuzează pînă la exasperare și ce produc cîntăreți la modă, care se laudă cu creațiile proprii este doar imitație muzicală ieftină, de periferia domeniului. Foarte rar mai putem avea parte de reîntîlniri cu folclorul adevărat, parte din obiceiuri și ritualuri străvechi, conservat după norme științifice. Foarte rar conservarea și cercetarea acestuia mai este o muncă științifică, iar cei care o mai fac nu prea mai au parte decît de satisfacțiile personale și de anonimatul muncii lor. Pentru Ion Cuceu, secondat în multe dintre lucrările sale de Maria Cuceu, a fost preocuparea sa de o viață și toată munca sa are valoarea unei opere dedicată culturii populare românești.
Pentru toți studenții Facultății de filologie din Cluj, profesorul Ion Cuceu a fost, alături de Ion Șeuleanu și Nicolae Bot, un inițiator al celor tineri pentru întîlnirea cu valorile civilizației arhaice de pe teritoriul României.
Pe mulți dintre noi ne-a purtat de mînă printre misterele și prin adîncurile universului din care ne tragem.
Frumos scris. Elogiu profesorului ce a purtat de maînă printre misterele și adîncurile universului din care ne tragem atîtea generații !
Nu deranjează nici pe Ministrul de Interne, nici pe Ministerul Culturii nici pe SRI, pe Academia Română, că pe Wikipedia dacă cauți Giurtelecu Hododului, mai afli obligatoriu și demumirile Hadadgyőrtelek, Wüst Jörgen, și nici că la țară scrie mare Austro -Ungaria atașat fiind lipite steagul Austriei și al Ungariei, urmate de Județ Satu Mare și Comuna Hodod!!! Asta când la Demografie scrie: Populatie Român 807 adică 98,9% Romi 8 adică 1 %. La limbă vorbită: Limba Română 99,1%, Limba romani 0,9%.
Austro-Ungaria a existat din anul 1867 până anul 1918 adică 51 de ani!!! Atât. Cu toate aceste cu tembelismul culturnicilor și autorităților românești, pe toată Wikipedia localitățile din Transilvania care sunt de peste 100 de ani în Romania apar ca și ar ar fi aparținut numai de Austro-Ungaria. Despre perioada când a ținut de Principatul Transilvania care plătea tribut la Imperiului Otoman, sau Pașalâcul Buda (cunoscut și ca Eyaletul, Vilaietul Budin, Vilaietul Banatului și Vilaietul Oradei incluse în Imperiu Otoman din 1570 până în 1685 adică 115 ani nimic, Nici despre Tratatul de la Karlowitz 1699 Prin care Imperiul Otoman cedează Austriei: Ungaria, Transilvania, Croația și Slavonia și mai apoi Banatul Timișoarei adică de la 1700 la 1867 , 167 de ani tot nimic. Prin ce 51 de ani istorie Struțo-Camila de Austro-Ungaria orice localitate din Transilvania sau Banat a aparținut după Wikipedia și multe scrieri ale inculturii românești de azi, alături de mulții imbecili din televiziuni și presa scrisă care prin directiva Băsescu atâta citesc, doar Austro-Ungariei.
Bine scris de unul dintre cei care au studiat cu cercetătorul Ion Cuceu. Într-adevăr, se cam duc ultimii dintre cei care mai știau folcloristică și etnografie. Se duceau mai repede. A fost noroc cu rectorul Andrei Marga, care l-a dus pe Ion Cuceu la UBB și i-a creat profesură și catedră, încît acesta a putut continua cercetările. Ion Cuceu a lăsat în urmă o Arhivă de folclor, pe care voia să o adăpostească undeva, știind că cei de la Filiala Academiei nu au aplecare. Și-a dat seama ce oameni slabi au venit. A căutat să plaseze Arhiva în turnul clădirii lui Stefanescu Goangă.Dar după plecarea rectorului, turnul a devenit loc de cu totul altceva. Să sperăm că Ion Cuceu a reușit cumva să salveze Arhiva și să o lase urmașilor.
Dispariția unui om de cultură este, din păcate, neimportantă pentru marea majoritate românilor.
Eh, dacă ar fi murit vreuna din bucile cântătoare, una din divele României, vreun interlop era altceva !
„Dincolo de ce se poate auzi și vedea în expresii ale culturii populare, se află semne, informații și legături adînci între om și univers, practici magice pre-creștine, reunite într-un corpus de texte, ritualuri, obiceiuri, datini, practici și credințe. Și toate acestea vin de la originile poporului nostru și stau ca fundamente ale spiritului românesc. A existat o civilizație rurală românească de proporțiile unei mari culturi bazată pe un tip de gîndire, pe o viziune asupra cosmosului și a vieții. Din păcate, o mare parte din componentele acesteia s-au pierdut.
Pe mulți dintre noi ne-a purtat de mînă printre misterele și prin adîncurile universului din care ne tragem.”
Magnific !