Am fost convinși să credem că, dacă nu avem nimic de ascuns, nu avem nici motive să ne simțim deranjați de interceptarea, filajul, procesarea și monitorizarea la care suntem supuși în mod curent. Serviciile secrete au infestat lumea cu morbul conspirației și al neîncrederii, reușind să convingă omul de rând că este în interesul lui să fie controlat, pe față sau în mod insidios. Sistemele de social media au transformat lumea într-o consolă de jocuri virtuale. Practicăm aceste jocuri cu pasiune, ignorând faptul că la consola ultimă se află cineva care ne controlează și canalizează aceste pasiuni. Magnații și overlorzii acestui joc final sunt niște simulanți care ne vând iluzia siguranței, libertății și a transparenței pentru a câștiga și consolida controlul asupra noastră. Victimele și cobaii suntem noi, oamenii reali. Setea omului obișnuit de a-și pune sufletul pe tavă, împărtășind emoții și făcând achiziții online, precum și teama de dușmani, străini și infractori sunt utilizate împotriva sa, pentru control.
Iluziile pe care le cumpărăm rezultă din faptul indubitabil că marea noastră majoritate nu suntem delincvenți și nu avem agende duble, vieți paralele sau măști diversioniste (de-astea au doar jucătorii care stau la butoanele consolei de joc), precum și din convingerea că pierderea în mulțimea miliardelor de inși „interconectați“ ne asigura anonimatul sau măcar blurarea identității. Cu toate acestea, există oricând și oriunde cineva care poate să spună: te văd, căci sunt peste tot!
În anii care au urmat atacurilor teroriste de la New York din 2001, dar mai ales după falimentul Lehman Brothers din 2008, am fost toți frumos împachetați și, ulterior, vânduți ca potențiali consumatori și alegători unor firme de marketing și de lobby care ne-au transformat în ținta produselor clienților lor (inclusiv politici, ideologici sau religioși). Opțiunile noastre sunt canalizate și controlate. Nu mai există libertate, ci „alegeri“ iraționale. Mult mai grav este că pentru noi, în prezent, alege altcineva sau altceva. Algoritmii paginilor de socializare sau ai motoarelor de căutare pe Internet ne împart în septeluri, ne închistează în bule impenetrabile și ne obligă la segregare.
În lumea de azi, mai ales în urmarea scandalurilor exploatării abuzive a datelor cu caracter personal culese (fără cunoștință noastră) de moguli IT americani, devine esențial să regândim conceptele de libertate și democrație.
Ca să vedem cu toții de ce este importantă libertatea alegerii și independența de șabloanele algoritmice cu care operează stăpânii consolelor de joc, să luăm câteva exemple:
(i) În 2015, în SUA, mai mult de 110 mii de persoane au dat în judecată giganții americani ai IT, pentru că au fost „tag-uiți“ pe Internet cu suspiciunea de infectare cu virusul HIV; alți peste 50 de mii de înși au făcut același lucru, acuzând ștampilarea lor că persoane care suferă/par să sufere de disfuncții erectile (știu că mult veți râde, dar nu e de râs; nu ați vrea să fiți țintă tuturor glumelor proaste de pe Internet …);
(ii) un profesor de matematică de la Harvard se lăuda recent (februarie 2018) că poate să indice culoarea pielii unei persoane analizând un maxim de 95 de like-uri pe pagina sa de Facebook; de asemenea, vă invit să nu râdeți, întrucât algoritmul utilizat poate să vă identifice ca român și, în mai toată Europa, în prezent, a fi român poate fi un dezavantaj la angajare (da, este reală discriminarea pe criterii de naționalitate în Europa);
(iii) ați fost în cartierele „roșii“ din orașele turistice europene? ați dat o raită prin cartierul din Amsterdam unde „iarba“ este legală? ați făcut cumpărături pe-acolo? V-a plăcut ce ați văzut/cumpărat/fumat? nu e nevoie să recunoașteți, e inutil să vă ascundeți: există deja cineva/ceva care știe ce ați făcut verile trecute, care vă suflă permanent în ceafă și care o să vă contacteze, negreșit, ca să va propună o afacere pe care nu o să o puteți refuză;
(iv) algoritmii pot stabili cu precizie că cineva este pensionar, șomer, homless, rău-platnic, procesoman etc.; să zicem că sunteți polițist, ofițer SRI, procuror sau judecător și vă pensionați la 48-50 de ani, continuând, totuși, să lucrați ca avocat, consultant, ziarist etc.; nu veți mai putea lua un credit pe mai mult de 10 ani, nu veți mai putea încheia o asigurare de viață în condiții obișnuite, nu veți mai putea adopta cu ușurință un copil sau efectua simplu o fertilizare în vitro și multe altele; da, în lumea algoritmilor, există discriminare pe criterii de vârstă, avere, statut social etc., iar lumea noastră, reală, este segregată după aceste „standarde“.
Nu credeți că vă afectează personal colectarea și manipularea datelor personale de pe Internet sau de pe paginile de socializare? Mai gândiți-vă. Nu credeți că, atunci când mogulii americani ai IT-ului vor fi înlocuiți, „firesc“, de mogulii chinezi, democrația va fi pusă în paranteze sau între ghilimele? Mai gândiți-vă. Credeți (tot atât de naiv că și bieții liberarieni blocați în șabloanele teoriei economice a anilor ’90-’95 ai secolului trecut) că „libertatea pieței“ va corecta din mers nenorocirile care vor rezulta din acumularea puterii și a controlului în atât de puține și în atât de nedemocratice mâini? Mai gândiți-vă.
Hop si don colonel!Ne lasi?
Corect. De altfel, lucruri evidente pentru cine isi mai foloseste inca bruma de neuroni ramasa dupa satisfacerea nevoilor primare!
Ma deranjează hoția politicienilor. Legile date cu dedicație. Duplicitatea conducătorilor. Cred că pană la urmă romanii vor trebui sa aleagă ce vor: un stat mafiot în care politicienii se aleg la Moscova sau un stat cu democrație occidentală.