Lanțul uman s-a rupt

Faptul că există alternativă la un partid sau altul nu se mai susține prin nimic. Și totuși alegerile vor să dovedească contrariul, în sensul că adversarii văd prin ei înșiși schimbarea fără să se uite în oglindă și fără să urmărească carierele lor publice. Cineva poate promite luna de pe cer, însă, vinovați sunt cei care îi dau delegația necesară unei operațiuni reale.

Ceea ce se vede la București nu este neapărat oglinda realității politice, dar centrul își spune cuvântul nu umai în sens guvernamental, ci în toate consecințele decizionale. Dacă ar fi să luăm numai acest mod de funcționare și relaționare, ajunde pentru a stabili elementele nelegalității în care se complace politica românească actuală de la care se așteaptă reformele.

Banii europeni nu pot fi administrați precum fondurile guvernamentale puse în susținerea festivalurilor electorale, studiilor de fezabilitate generice sau a firmelor de apartament. Nici acest fapt nu a dus la o construcție politică adecvată iar președintele țării, nemulțumitul de serviciu, pare departe de a-l fi sesizat.

Facem alegeri ca să avem posibilitatea de a lua de la capăt, confiscând interesele comunității din Huși sau Vatra Dornei și a tuturor celorlalte. Omul politic direcționat spre urnă este un fel de atentator la ceea ce ar trebui să fie procesul electoral și eliberarea de trecut. Deși nu mai sunt resurse și nici posibilitatea de-a le inventa, împrumurile externe au ridicat gradul de imobilism economic spre catastrofă funcțională spre conservarea unui sistem de-a dreptul paralel interesului public.

Lanțul uman care a existat într-o oarecare măsură după 1990, conservând idealurile anticomuniste, antitotalitare și europene, a fost rupt în totalitate, nemaiexistând decât un context robotizat în care se regăsesc numai unele interese ale celor care candidează.