Le tour du monde. Auguste Dieudonne Lancelot în Țările Române

Le tour du monde. Noveau Journal des Voyagers apărea la Paris în ianuarie 1860, sub direcția publicistului francez Edouard Charton.

 

Scopul aceste publicații era de a printa poveștile exploratorilor francezi din jurul lumii într-o manieră de popularizare științifică care să evoce spațiile exotice pe care aceștia le vedeau dar și de a le descrie corect geografic. Pentru ca experiența cititorilor să fie completă, publicația avea ilustrații realizate de artiști celebri. Responsabilitatea lor era de factură estetică, rămânând loiali formației artistice pe care o aveau, dar și față de realitatea întâlnită, aducând în gravurile lor reproduceri cât mai exacte ale spațiilor, oamenilor și culturilor cu care interacționau. Astăzi, valoarea documentară a lucrărilor acestora prevalează în fața celei artistice. Printre spațiile cuprinse între paginile jurnalului se numără: Tunisia, Africa Centrală, valea fluviul Zambeze (Zambia, Angola, Botswana, Zimbabwe, Mozambic), Senegal, Australia, Italia, Țările Române, Franța, Serbia, Imperiul Austro-Ungarian, Sicilia, Turkistan (Kazahstan), Guyana Franceză etc.

O dată la șase luni, aceste materiale erau strânse într-un volum și vândute ca atare. Relatările lor erau astfel conservate pe termen lung și nu erau răsfoite doar câteva zile, cum se întâmplă cu un ziar normal. Printre aceste povești, apar relatării despre spațiul românesc ilustrate de către un tânâr artist francez. Numele lui este Auguste Dieudonne Lancelot (1823-1895). Călătorește, în 1860, incognito prin sate și orașe înregistrând imaginea unui societății care trece de la orientalism la occidentalism, de la lumea precară a satelor la clădirile nobile din orașe, tipuri de țărani și orășeni. Demersul trebuia să fie realizat de Lancelot și istoricul Jean Victor Duruy (1811-1894), însă din motive necunoscute, la Viena se îmbarcă doar Lancelot pe vaporul spre Țările Române. Astfel primul set de lucrări apare în Le tour du monde în 1863, alături de povestea lui Duruy, iar următoarele apar în numerele din 1865, 1866 și 1868 fără aportul acestuia, Lancelot asumându-și atât textele, cât și ilustrațiile articolelor.

În 1863, Duruy trece în revistă călătoria efectuată de cei doi de la Paris până la Viena. Conform articolelor sale publicate între 1865-1868, Lancelot a trecut prin: Paris – Budapest – Semlin (actualul cartier Zemun din Belgrad) – Belgrad – Orșova – Vidin – Rahova – Nicopole – Ruse – Giurgiu – București – Găești – Pitești – Curtea de Argeș – Cozia – Vâlcea – Baia de Fier – Târgu Jiu – Tismana – Cioclovina – Baia de Aramă – Turnu Severin – Orșova – Mehadia – Timișoara. Prin urmare, prin călătoria maritimă pe Dunăre, traversează Imperiul Austro-Ungar, Serbia, nordul Bulgariei, Valahia și Banat, ultima oprire documentată fiind în orașul de pe Bega.

Pe Dunăre, admiră și redă cetățile medievale de pe ambele maluri ale fluviului, Cazanele Dunării, insula Ada Kaleh, rămășițele podului lui Traian, Calea lui Traian. De la Giurgiu la București, reușește să surprindă activitățile cotidiene ale valahilor: transportul carelor cu mărfuri, horele de duminică ale țăranilor în haine de sărbătoare, surugii cu treburile lor. Iar în capitală, se oprește asupra Hanului lui Manuc, caselelor cu arhitectură otomană, bisericile medievale. La București, ajunge, prin recomandarea scrisă de Duruy, să fie găzduit de prințul Grigore Basarab Brâncoveanu, fiul domnului Gheorghe Bibescu, care a fost elevul istoricului francez în anii săi de formație în Franța. Prin bunăvoința acestuia, Lancelot primește un tovarș de drum, secretarul prințului pe care îl numește doar prin inițialele M.D. Cei doi se îmbarcă în călătoria terestră de la București via Argeș către Timișoara și vizitează bisericile și mănăstirile emblematice din sudul Valahiei: de la Curtea de Argeș, Cozia, Horezu, Tismana, Biserica Dintr-un Lemn etc. Aici surprinde arhitectura edificilor, dar și oamenii pe care îi întâlnește. În această parte a călătoriei, surprinde câteva portrete emblematice de călugări, călugărițe, țăranii și bătrânul de 100 de ani din satul Cioclovina.

Prin natura călătorie sale, Lancelot ia contact cu păturile inferioare ale societății și foarte puțin cu elitele, de aceea imaginile sale surprind o realitate mai greu de accesat în arta plastică, ceea ce istoricul de artă George Oprescu numea „viața adevărată a poporului, plin de calități, dar rău guvernat, inteligent, dotat pentru artă, bun, însă hârșit cu răul prin atâtea secole de dominație turcă, apatic, pe atunci, și suferind totul fără a reacționa, chiar când i se făceau nedreptăți strigătoare”.

 

Expoziția Le tour du monde. Auguste Dieudonne Lancelot în Țările Române, organizată la Palatul Suțu în perioada aprilie-septembrie 2025, continuă seria de expoziții de gravură europeană care tratează spațiul românesc în secolul al XIX-lea în efortul de a recupera, într-o manieră cât mai completă, sursele vizuale lăsate în urmă de artiști care au călătorit în Țările Române. Astfel, ele se înscriu în tendințele literare ale epocii, ca ilustrație pentru materiale cu caracter jurnalistic, gravura devenind către mijlocul acestui secol sursă primară vizuală pentru diferite articole din ziare. Prin urmare, gravura de referință în acest caz se comportă ca o sursă istorică contribuind la reflectarea imaginii societății românești, dar și a observației geografice cu elementespecifice. Din cele 126 de lucrări semnate de Lancelot care se află în patrimoniul Muzeului Municipiului București, această expoziție propune 50 de piese cu scopul de a ilustra călătoria artistului în spațiul românesc și modul în care se reflectă spațiile urbane și cele private, monumentele arhitecturale și cele naturale, oamenii și activitățiile lor cotidiene în vizunea unui artist documentarist de secol XIX.

 

 

Curator: dr. Nicoleta Bădilă – muzeograf, Secția Arheologie Sistematică și Istorie