Liviu Dragnea parcă ar avea șapte vieți în pieptu-i de aramă

În mod paradoxal, după ce s-a ales praful de toate cele trei propuneri ale sale de prim-miniştri (Sevil Shhaideh, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose), Liviu Dragnea şi-a revenit din pumni mai ceva decît celebrul boxer Rocky Balboa!

Apare iarăşi pe toate posturile TV, îşi dă cu părerea despre absolut orice problemă, chiar dacă se pricepe sau nu, şi mai presus de orice i-a revenit chiar şi zîmbetul acela ironic de sub falnica lui mustaţă, care-i cam îngheţase în ultima vreme.

Exact atunci cînd părea căzut, cu o condamnare definitivă în cîrcă şi cu un alt proces ce se apropie de final, cu proteste zilnice împotriva lui, Liviu Dragnea pare mai puternic decît oricînd. N-a avut nici cea mai mică ezitare s-o numească pe vechea sa prietenă Viorica Florica Dăncilă din Teleorman în funcţia de prim-ministru, aşa cum făcuse nu de mult cu vecina acesteia, Carmen Dan, pe care o pusese deja în fruntea Ministerului de Interne.

N-a avut nici cea mai mică strîngere de inimă să-i arunce în Guvern chiar şi pe Darius Vâlcov, în funcţia de consilier al prim-ministrului, deşi acestuia i se cere în instanţă o pedeapsă de 14 ani de închisoare, sau pe Rovana Plumb, pentru care s-a cerut începerea urmăririi penale în dosarul Tel Drum, ori pe Paul Stănescu, prietenul său din Slatina, care este urmărit penal.

Şi-a permis chiar luxul să arunce în Guvern o fătucă recomandată doar de banii părinţilor, cum este Ioana Bran, la Ministerul Tineretului şi Sportului, o nulitate absolută care vine direct din distileria de palincă a tatălui său, avînd un frate care a fost condamnat pentru corupţie. Sau, la Ministerul Românilor de pretutindeni, pe Natalia-Elena Intentero, cea care, la fel ca Elena Udrea, pe vremuri credea că Suedia are preşedinte, nu rege!

Mai presus de toate însă a reuşit să-l bage în Guvern pe Valentin Popa, ministrul „Pamblică“, chiar la Învăţămînt, deşi pentru dumnealui limba română este o adevărată corvoadă!

Şi, ca meniul să fie complet, a reuşit printr-o simplă supoziţie să arunce în aer SPP-ul prin cîteva vorbe despre generalul Pahonţu, auzite de la acelaşi Paul Stănescu. Imediat, ca la un semn, tot Guvernul a renunţat la paza SPP, fiind solidar cu teama lui Dragnea că este spionat! Pe bune? Chiar la acest nivel a ajuns slugărnicia?

Toată această înşiruire arată cumva că Liviu Dragnea ar fi timorat, speriat, îngrijorat sau măcar şovăielnic? Nici pe departe! Liviu Dragnea este acum mai puternic decît oricînd, ridicîndu-se sfidător deasupra tuturor atacurilor îndreptate împotriva lui, de la preşedinte pînă la ultimul protestatar #Rezist!

Dacă privim înapoi, observăm că unii dintre cei mai puternici oameni au căzut la prima lovitură: Ion Iliescu a fost scos pe tuşă de Mircea Geoană la un banal Congres al PSD, Mircea Geoană însuşi s-a prăbuşit după vizita la SOV, Adrian Năstase din cauza termopanelor, Crin Antonescu din cauza USL, Victor Ponta pentru „Colectiv“, Florian Coldea din cauza lui Ghiţă, Elena Udrea pentru „Gala Bute“.

Liviu Dragnea însă iese şi mai puternic după fiecare moment în care pare prăbuşit: dispare o vreme cînd focul este prea aproape de el, dar revine imediat ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, deşi rămîne la fel de arogant, de închipuit şi de rudimentar!

Dacă tot ne-am dus cu gîndul înapoi, să mai rămînem acolo puţin: îşi imagina cineva acum cîţiva ani că Liviu Dragnea va ajunge cel mai puternic om din România? De pildă, atunci cînd, fiind membru PDL cerşea un surîs de la Traian Băsescu sau cînd, slugarnic, îl invita pe Crin Antonescu să candideze în judeţul păstorit de el, or cînd îl plimba cu barca pe uscat pe Victor Ponta?

Iată însă că pe fondul unei crize majore de lideri de partid s-a insinuat la vîrful politicii acest descurcăreţ din Teleorman, care visa acum un an să fie prim-ministru, iar acum îşi pregăteşte terenul pentru a fi chiar preşedintele României!

În mod firesc, apare întrebarea: cum a fost posibilă o asemenea ascensiune? Avînd în faţă datele de mai sus, sîntem tentaţi să tragem o concluzie stupefiantă chiar şi pentru mine. Baza acestei ascensiuni fulminante sînt preşedintele României, Klaus Johannis, şi doi foşti premieri: Dacian Cioloş şi Victor Ponta!

Klaus Iohannis are vina că, în loc să lase PNL-ul să-şi găsească un lider care să-l conducă la alegerile din 2016, a impus-o pe Alina Gorghiu în fruntea partidului, caricaturizînd astfel imaginea singurului partid care putea să ţină piept tăvălugului PSD.

Dacian Cioloş, prin înfiorătorul guvern tehnocrat pe care l-a condus, a făcut posibilă acea victorie teribilă a PSD, făcînd din Liviu Dragnea un adevărat erou, deşi votul românilor a fost dat de teama rămînerii tehnocraţilor la guvernare!

Dintre toţi, Victor Ponta are cea mai mare vină pentru ascensiunea lui Dragnea. În perioada în care românii îşi puneau speranţa în USL, el a preferat să aplece urechea la sfaturile socrului său şi ale lui Liviu Dragnea, rupînd o alianţă care avea, cel puţin teoretic, toate şansele să guverneze în aşa fel, încît România să arate altfel. În acel timp, Victor Ponta smotocea botoşeii Elenei Udrea, se spărgea în figuri cu Codruţa Kovesi în vie şi tăcea cînd îl vedea braţ la braţ pe Liviu Dragnea cu Florian Coldea. Şi-a amintit prea tîrziu de toate acestea, căci, între timp, venind pe turnantă, baronul de Teleorman s-a strecurat printre picioarele tuturor şi iată-l acum în postura de „El lider maximo“, cînd poate să facă absolut ce vrea, fără ca vreunul dintre adversarii săi să-l mai poată opri.

Dacă n-ar fi fost vinovăţia celor trei, Liviu Dragnea ar fi fost şi azi la pescuit pe Lacul Belina, gîndindu-se cum să-l convingă pe Alex Mațaev să înregistreze un videoclip în curtea casei sale sau s-ar fi angajat la ferma de porci a fiului său, pentru ca, la fiecare Crăciun, să ducă nişte porci la T14, în speranţa ca dosarele sale penale să fie uitate prin sertarele Codruţei.

Are Caragiale, în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea“, o vorbă pe care am face bine s-o repetăm zilnic, ca autoflagelare: „Bravos naţiune! Halal să-ţi fie!“.