Atentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, cele două ore care aveau să schimbe lumea, au produs, dincolo de tragedia din SUA, un traumatism major în America și schimbări profunde în geopolitica Orientului Mijlociu și nu numai.
În urmă cu 17 ani, prioritatea Vestului devenea războiul împotriva terorismului, care, pentru prima dată, dovedise că poate acționa global. Așa a început războiul din Afganistan, în 2001, impotriva regimului taliban care adăpostea baze al-Qaeda, organizația terorista ce revendicase atentatele din SUA. Însă acest război împotriva terorismului a dus trupele americane nu numai în Afganistan, ci chiar în zona strategica de influență a Rusiei, în fostele republici sovietice acolo unde SUA au înființat baze militare, închise în anii ce au urmat (Uzbekistam, închisă în 2005, și Kîrgîzstan, închisă în 2014).
A urmat, în 2003, invazia Irakului, un stat și un regim susținut chiar de către SUA în războiului împotriva Iranului. Războiul din Irak avea însă să scindeze lume occidentală și avea să arate, după ani de zile, că intervenția nu avea aproape nimic de-a face cu războiul împotriva terorismului, cat cu dorința SUA de a-și extinde influența în Orioentul Mijlociu după încheierea Războiului Rece. Atentatele teroriste de la Madrid, în 2004, de la metrolul din Londra, în 2005, au ținut teama la un nivel ridicat în toată lumea occidentala, în timp ce regimul Putin din Rusia a descoperit beneficiile reprimării oricăror tentințe centrifuge din federație prin invocarea unei lupte proprii împotriva terorismului.
Au urma apoi ani în care terorismul a dispărut din prim-plan, când Occidentul s-a confruntat cu criza financiară și apoi lunga recesiune economică. Au fost anii în care rapoartele serviciilor americane de informații avertizau asupra creării unei grupari teroriste rupte din al-Qaeda cu ambiția de înființa un califat în Orientul Mijlociu, informații care însă nu au dus la acțiuni concrete împotriva a ceea ce avea să fie organizația terorista Stat Islamic, noua sperietoare a lumii occidentale, cu un mod de acțiune mult mai brutal decât organizația mamă. Au fost anii în care ofițerii armatei loiale regimului lui Saddam Hussein au format propriile miliții și și-au oferit serviciile Statului Islamic, anii în care a început dărâmarea regimurilor autoritare din Nordul Africii și Orientul Mijlociu.
Teroarea s-a revărsat pe străzile din Bruxelles, Berlin, Paris, Nisa și Manchester, cu atacuri ce nu mai erau organizate la vârf, ci erau puse la cale și executate de celule independente, mult mai greu de reperat și demantelat, cu militanți proveniți chiar din rândul societăților occidentale și cu ”lupi singuratici” radicalizați online, mici infractori, deseori produse ale unui sistem disfuncțional.
Spaima creată de Isis a durat relativ puțin și a fost depășită ca proporții de teama europenilor în fața valurilor de imigranți dislocați de războaiele inițiate împotriva terorsimului și a autocrațiilor arabe. Terorismul islamic clamat inițial a fost trecut în plan secund, iar problema majoră a Vestului în Siria nu a fost și nu pare să fie prezența al francizelor al-Qaeda, ci regimul lui Bashar al-Assad. Situația din Irak, acolo unde și-a avut leagănul Statul Islamic, pare să fie și ea trecuta pe plan secund în SUA. În schimb, marele pericol este perceput în Iran, în ciuda faptului că regimul islamic a ajuns la un acord nuclear cu comuitatea internațională și că respectă acest acord, potrivit rapoartelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. În Yemen, o țară care a găzduit puternica ramură a al-Qaeda din Penisnula Arabă, se desfășoară de peste trei ani un război cu atrocități cel puțin la fel de grave precum cele din Siria, mult mai putin mediatizate însă, câtă vreme o parte beligerantă este coaliția condusă de aliații saudiți ai SUA, împotriva rebelilor șiiți susținuți de Iran.
La 17 ani de la intervenția împotriva terorismului, talibanii alungați de la putere de SUA controlează circa jumătate din teritoriul țării și sunt în ofensivă împotriva regimului susținut de Occident, ba chiat și franciza afgană a Statului Islamic, Isis Khorasan, a prins rădăcini în regiunile muntoase de la granița cu Pakistanul. Cât privește Libia, ofensiva occidentală împotriva regimului Gaddafi și răsturnarea acestuia a eliminat o barieră eficientă ce ținea departe de ”fortăreața Europa” valuri de imigranți africani. Libia post-Gaddafi este o țară cu trei guverne impotente și pentru controlul căreia se bat sute de miliții, dar și fostele puteri coloniale Franța și Italia, căutând susținere când la Moscova, când la Washington.
La 17 ani de la atentatele teroriste din SUA, regiunea extinsă a Africii de Nord și Orientului Mijlociu, vizată după atacurile de la 11 septembrie, a început să corespunda nescrisului deziderat occidental de a avea câte un emir stăpân pe câte un puț de petrol din deșert mai degrabă decât un stat organizat stăpân pe resursele sale. Însă această realitate a adus după sine problema migrației și apoi a transformat regiunea în teatru de confruntare prin interpuși între marile puteri.
La 17 ani după atentatele din Statele Unite, vălul de pe războiul împotriva terorismului a căzut și în locul său vedem limpede vechiul conflict dintre marile puteri. Desigur, un atentat în inima Occidentului poate readuce în actualitate conceptul de război impotriva terorismului, dar, foarte probabil, din nou pentru a fi folosit drept pretext pentru perpetua confruntare dintre cei mari.
Intrebari, intrebari. Unde sunt resturile avioanelor de la Pentagon si Pennsylvania? De ce a cazut blocul 7 care n-a fost atins nici macar de o musca? Unde sunt armele chimice ale lui Saddam? Care e realitatea despre banii livrati de Gaddafi amicului francez? Cine a cumparat titeiul de la ISIS? Cum de armata americana n-a reusit sa invinga ISIS? Cui ii convine sa mentina focare de razboi in lume? Cui ii convine sa metiseze si spele pe creier societatile occidentale?
Incet incet „razboiul impotriva terorismului” si-a dat arama pe fata. De fapt a fost vorba de razboi pentru interese americane.
Articolul construieste un tablou destul de complet care are in centru atantatele din 11 septembrie. Dar eu vin cu urmatoarea nuanta:
Adica propun un nou centru: Atacul din 21 august 2013 din Siria in care s-a mediatizat minciuna ca presedintele Siriei a ordonat acel atac chimic in care au murit foarte multi civili sirieni. Hai sa mutam discutia la acel atentat. De ce?
a)Armele folosite au fost ilegale.
b) Civilii sirieni au aceeasi valoare cu civilii din WTC.
Istoria de dupa caderea Imperiului Otoman dupa 1918 ne lamureste ca anumite tari din zona Orientului au fost create artificial,cum ar fi Irakul,altele au devenit deadreptul colonii franceze si engleze,dupa ce au fost „ëliberate”de turci!
De atunci e vrajba,in Imperiul Otoman erau religiile care se respectau intre ele(aveau si turcii o grija),dupa caderea Imperiului au aparut „natiuni” dupa religii,care au inceput sa se lupte intre ele!Dupa atentatele din 2001 SUA a cheltuit in razboaie inutile,dupa Pentagon 1500 miliarde dolari,dupa alte surse americane 5000 miliarde dolari,fara rezultate!In orice caz acesti bani pentru razboaie au fost imprumutati de la bancile Ocultei,care a incasat sute de miliarde(intre 400-1000) numai din dobanzi!Va dati seama cat de indatorata e SUA? Irakul distrus de razboiul interreligios, Afganistanul de neinvins de la Alexandu Macedon,de 2500 de ani …Vor pleca cu coada intre picioare si cu datorii la bancile lui ala micu…Exact ce trebuia,s-a intimplat,cum ar zice zaraful!