Lupta surdă UE-SUA pentru Balcanii de Vest

Înaltul Reprezentant pentru Bosnia și Herțegovina, germanul Christian Schmidt, și-a anunțat demisia în fața Consiliului de Securitate al ONU, pe 11 mai. Bosnia și Herțegovina este singurul stat european în care un oficial străin poate să demită politicieni aleși, poate interveni direct în politica internă, în procesul legislativ, poate demite magistrați. A fost o soluție temporara, prin Acordul de la Dayton din 1995, care s-a permanentizat, în ciuda lipsei de eficiență.

Demisia lui Schmidt și presiunile americane

Opinia cvasiunanimă în presa germană este că demisia lui Schimdt a survenit după presiunile Statelor Unite. Germanul a intrat în conflict cu Republica Srpska și cu președintele Milorad Dodik, considerat unul ditre oamenii Rusiei în Balcanii de Vest. Dodik nu mai este președinte, însă păstrează toată influența politica. Schimdt a fost retras. ”SUA speră că retragerea lui Schimdt le va oferi mai multă influență în Balcani. Însă au dat afara un om lipsit de putere”, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.

La nivel informal, SUA au propus un candidat – Anatonio Zanadi Landi, din partea Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta, acum ambasadorul Ordinului la Sfântul Scaun, scrie Balkan Insight. A fost ambasador al Italiei în Serbia și Muntenegru, precum și în Rusia. ”Acceptul SUA, cu Trump la conducere și cu o politică tranzacțională și mercantilistă în Bosnia și în regiune, reprezintă o tară pentru acest candidat”, scrie Balkan Insight.

Teama de o ”Transnistrie a Balcanilor”

Acuzele merg și mai departe. ”Acceptarea dictatelor SUA va condamna Bosnia la o și mai profundă oligarhie celptocratică. Actualul președinte al Republicii Srpska și conducătorul de facto, Dodik, alături de omologul lor croat, Dragan Covic, vor trage foloasele”. ”Regiunea este pe cale să devină ”Transnistria Balcanilor”, cu tabere de refugiați, gropi pentru deșeuri toxice și exploatări miniere la periferia UE, cu o populație formată din pensionari, idealiști căpoși și forță de muncă importată din estul și mai îndepărtat, condusă de autoritari sau oligarhi. Ar fi o destinație pentru activitățile ilicite care sunt imposibile acum in UE”.

Războiul contractelor: Bruxelles versus Washington

Disputa americano-europeană în Balcanii de Vest este confirmată și la Bruxelles. UE a avertizat Sarajevo că desemnarea unei companii private americane ca principal investitor pentru construirea unui gazoduct spre Croația ar putea periclita accesul la piața europeană a energiei, precum și la un miliard de euro din fondurile pentru Balcanii de Vest, scrie Europa Libera. Gazoductul este proiectat pentru a reduce dependența acum totală de gazele din Rusia, însă Statele Unite și UE se luptă pentru propriile companii.

Compania favorită a administrației Trump

Favorita administrației Trump este AAFS Infrastructure and Energy, creată în noiembrie 2025, fără experiență în proiecte similare, însă cu legături importante. Este vorba despre Joseph Flynn, fratele generalului Michael Flynn, primul consilier de securitate al Casei Albe în primul mandat Trump. Compania mai are legături si cu unul dintre avocații care l-au reprezentat pe Trump în scandalul legat de implicarea Rusiei în alegerile americane din 2016.

Ce legătură are înaltul reprezentant pentru Bosnia și Herțegovina cu toate aceste dispute? Germanul Christian Schimdt a refuzat să ridice interdicția privind înstrăinarea proprietății de stat sau să impună o nouă legislație. Bruxellesul a avertizat clar ca o lege speciala pentru acest gazoduct va duce la pierderea unui miliar de euro. O parte semnificativă a gazoductului ar traversa terenuri aflate în proprietatea statului. Această lege a complicat și a întârziat nu doar Interconectarea de Gaz Sudică, ci și alte proiecte de interes pentru antreprenori americani.

Liderul naționalist al Republicii Srpska, Milorad Dodik, celebrează demisia germanului Schimdt ca pe o victorie personală. Are și motive. Între cei doi s-a dus un lung război în justiție. În calitate de președinte al Republicii Srpska, Dodik a refuzat aplicarea decretelor date de germanul care conducea Bosnia și Herțegovina, în special când venea vorba despre instituțiile de forță. Dodik a încercat chiar să creeze embrionul unei armate în Republika Srpska. Instanța supremă de la Sarajevo a inițiat o procedură împotriva lui Dodik, în februarie 2025, în baza unei legi data chiar de către înaltul reprezentant Schimdt. Rezultatul – Dodik a fost demis si condamnat la un an de închisoare. Sentința privativă de libertate a fost anulată în apel.

Revenirea lui Dodik în jocul american

Alegerile prezidențiale din entitatea sârbă din Bosnia au fost câștigate de un acolit al lui Dodik, care își păstrează influența iar acum celebrează demisia lui Schimdt. Mai mult, SUA au ridicat sancțiunile impuse lui Dodik. Între 2022 și 2024, Trezoreria SUA l-a sancționat pe Dodik și pe mai mulți asociați pentru corupție și subminarea Acordului de la Dayton. În august 2025, un raport al Departamentului de Stat critica conducerea RS pentru retorica de diviziune și regresul democratic. Dar în octombrie 2025, SUA au ridicat în mod neașteptat sancțiunile împotriva lui Dodik și a asociaților săi cheie.

Explicația a venit mai târziu, în presa din Bosnia și Herțegovina. Dodik s-a orientat către companiile americane și l-a angajat drept lobbyst pe fratele generalului Flynn. A renunțat la condiția construirii împreună a gazoductelor spre Croația și Serbia. Oficialii republicii Srpska, loiali lui Dodik, acceptă construirea conductei pe proprietatea statului. Și astfel Dodik a devenit o carte câștigătoarea a  administrației Trump în disputa cu UE.

Omul Rusiei, dar cu vechi relații în Occident

Nu este pentru prima oară când Milorad Dodik, omul Rusiei în Balcanii de Vest, are relații apropiate cu Statele Unite. După ce și-a fondat un partid în 1996, a avut sprijinul explicit al UE și al SUA, în special din partea secretarului de Stat de atunci, Madeleine Albright. Asta pentru ca Dodik se opusese grupurilor asociate criminalului de război al sârbilor bosniaci, Radovan Karadzic, si nu se ferea să spună că sârbii bosniaci au comis un genocid.

„Tigrul de hârtie” de la Sarajevo

Frankfurter Allgemeine Zeitung plânge pe umărul demisionarului Christian Schimidt, fost ministru creștin-democrat al Agriculturii în Germania. Ziarul german subliniază că înaltul reprezentant în Bosnia și Herțegovina nu este decât un tigru de hârtie închis într-o cutiuță în Sarajevo. Dreptul de a demite oficiali, magistrați, de a legifera nu este decât pe hârtie. Nu are pârghiile necesare pentru a aplica legea. Un editorial publicat de FAZ sugerează că țările UE trebuie să se coalizeze împotriva SUA și să ceară desființarea acestui post. ”A crede că un candidat susținut de SUA ar actiona în beneficiul statului multietnic este, în cel mai bun caz, o naivitate”.

Litiul și dublul standard european

Mai puțin vorbește presa germană despre proiectele de exploatare a litiului în Republica Srpska și în Serbia. Metalul este necesar pentru bateriile vehiculelor electrice produse în Europa. 2024 a fost anul lansării a doua proiecte de exploatare a litiului, văzute ca o expresie a caracterului tranzacționalist al birocraților de la Bruxelles și de la Berlin. În acest fel, regimul semi-autoritar al președintelui sârb Aleksandar Vucic și-a asigurat liniștea, cu toată apropierea lui de Rusia. La fel și pentru liderii din Republica Srpska. Nici interesele UE nu sunt departe de cele americane criticate mai sus.  ”Exploatarea litiului este ca și cum ai sacrifica un taur pentru un kilogram de carne”, spunea, în 2022, un biolog de la Universitatea din Belgrad, citat de Balkan Insight.

UE și SUA fac lucrurile mai ușoare pentru Rusia

Ferită de prima pagină a ziarelor, Bosnia și Herțegovina este ca o hârtie de turnesol pentru relațiile transatlantice actuale. La Sarajevo și la Banja Luka avem de-a face cu eșecul unui model și cu o cale către eșecul unei strategii. De la Acordul de la Dayton, SUA și UE au considerat că Bosnia este un exemplu de stabilizare prin controlul extern al Vestului. După trei decenii însă, acest model începe să se dovedească depășit. Apoi, strategia reducerii dependenței energetice de Rusia pentru care au insistat atât de mult SUA și UE este sabotată chiar prin lupta americanilor și europenilor pentru contracte. Iar apoi se adaugă și lupta pentru resursele minerale din Balcanii de Vest.

În aceste condiții, nu este greu pentru Moscova, chiar și cu resurse limitate, să influențeze politica în Balcanii de Vest. Controlează rafinăriile din Bosnia și Herțegovina și Serbia, are circa 300.00 de expați în Serbia, a penetrat serviciile de informații. Stabilitatea unui stat multietnic ”negociat” precum Bosnia și Herțegovina pare amenințată, însă are o proptea foarte eficientă – este o sursă uriașă de profit pentru cei care guvernează acest stat și îi gestionează resursele.