Macron, necunoscutul

Nimeni nu-și amintește să fi fost zăpăcit vreodată de personalitatea lui Emmanuel Macron. Pe agenda politicienilor de forță din Franța ultimului deceniu, numele lui lipsește. Cu totul altele erau piesele de șah din viitorul meci electoral. Cu nici doi ani mai devreme, Nicolas Sarkozy încerca o revenire spectaculoasă pe prima scenă politică a țării, aflat în lupta cu fostul său prim-ministru Francois Fillon, într-o strategie menită să o elimine pe Marine Le Pen din ecuația electorală și să asigure un succes confortabil politicii de centru-dreapta. Tradiționala confruntare dintre socialiști și „ceilalți“ (mai ales Mișcarea Populară, pe atunci) părea să continue fără ca cineva să o întrerupă măcar ca să bea un pahar cu apă. De vreun an încoace însă, lucrurile s-au cam dat peste cap. Au dispărut din jocul electoral figuri proeminente, care rezistaseră decenii întregi, și au apărut altele, cărora nimeni nu le dădea vreo șansă. Din acest punct de vedere, Franța a devenit grăbită, instabilă și imprevizibilă. Partide noi au apărut fulgerător, pe un fond de neliniște și de neîncredere a electoratului în formațiunile tradiționale. Tocmai această neliniște a dus și la avansarea Frontului Național al Marinei Le Pen, cu șansă de victorie în lipsa unei forțe capabile să se opună acestei ascensiuni.

Și iată că, la ultimele sondaje, aproape necunoscutul Emmanuel Macron o devansează semnificativ pe Marine Le Pen, ajungând în fruntea listei posibililor președinți ai Franței. Teoria conform căreia e nevoie de ani îndelungați pentru formarea unei imagini prezidențiabile s-a sfărâmat ca un val anemic al unei Mediterane obosite de iluzii. Emanuel Macron devine prezidențiabil după un traseu scurt în care nu s-a remarcat neapărat prin ceva spectaculos, dar a acumulat o minimă experiență politică. Educat în filosofie, științe politice și administrație, apărut din grupul lui Francois Hollande, Macron a devenit în 2014 ministru al Economiei, pentru ca doi ani mai târziu să își creeze propriul partid, numit „En marche“ („La drum“).

Tânărul de 39 de ani care n-a candidat niciodată la vreun scrutin electoral a pornit… la drum cu un handicap enorm, dar, treptat, adversarii săi au părăsit terenul, din motive diverse, de la afaceri de corupție până la căderi vertiginoase de credibilitate. Emmanuel Macron se declară transpartinic, adună sprijin politic și de la stânga socialistă, și de la dreapta sarkozystă, și de la centrul lui François Bayrou, și din zona militară (prim-ministrul Apărării, Jean-Yves Le Drian). Chiar dacă numărul trei al Jandarmeriei Naționale, Bertrand Soubelet, a anunțat că îl susține, dar recent s-a răzgândit, asta nu înseamnă că lumea militară s-a îndepărtat de tânărul politician. Suportul lui Le Drian poate fi suficient de semnificativ pentru tinerii, maturii sau bătrânii ofițeri care nu vor neapărat să rămână în afara jocului, dar nici să meargă pe mâna extremismului.
Spre deosebire de atitudinea prudentă sau impredictibilă a castei militare române, cea franceză e implicată în treburile Cetății și organizează unele din cele mai substanțiale dezbateri politice ale fiecărei etape de guvernare. Analiza lor, susținută și de informații credibile, arată că, în acest moment, au ieșit din cursă marii favoriți, Alain Juppé, Nicolas Sarkozy, Manuel Valls, Arnaud Montebourg, și au sosit (sau au rămas) mai puțin așteptații François Fillon, Benoît Hamon, Marine Le Pen, Emmanuel Macron.

În cele două tururi de scrutin din 23 aprilie și 4 mai, Franța va decide mai mult decât ce vrea să însemne ea însăși în limitele propriei istorii, adică și ce vrea să însemne UE, într-o nouă și confuză (deocamdată) corelare la politica SUA. Variantele sunt amețitor de diferite. Votul însă, cum se știe, este atât rațional, cât și emoțional… Predominant emoțional în țările latine. În acest context care se schimbă de la o zi la alta, Macron, tânăr tată de familie, simpatic și zâmbitor, călător pasionat, tentat de aventura politică și de coagularea forțelor politice dispersate până acum, mai are puțin timp să câștige simpatii. Cursa între o extremistă și un necunoscut este, acum, primul subiect politic al Franței. Dacă Franța va rămâne în normalitatea europeană sau va duce continentul într-o logică a eliminării comunicării, vom afla în curând. Deocamdată, fără a face predicții, analizăm o situație electorală cu totul neobișnuită în Hexagon și extrem de delicată pe continent.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.