Mădălin Hodor îi răspunde lui Nicuşor Dan: Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei pot fi rezolvate, ca în Germania

Modelul german, propus de Mădălin Hodor

Vicepreşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Mădălin Hodor, a reacţionat după ce preşedintele Nicuşor Dan s-a declarat sceptic în privinţa posibilităţii de a soluţiona dosarele Revoluţiei din 1989 şi al Mineriadei. Contextul îl reprezintă o anchetă Recorder, care susţine că şeful Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP), Lucian Pahonţu, ar fi fost implicat în evenimentele respective.

Hodor arată că, în Germania, procedurile îndreptate împotriva foştilor criminali de război nazişti rămân deschise „până la ultimul caz posibil pentru a transmite un mesaj juridic şi moral: trecerea timpului nu anulează responsabilitatea individuală pentru atroce crime împotriva umanităţii”, subliniază el.

Exemple din justiţia germană. Adevărul nu are termen de prescripție

Pentru a-şi susţine argumentul, Hodor dă exemplul lui Oskar Gröning, supranumit „contabilul de la Auschwitz”, condamnat în 2015, la vârsta de 94 de ani, pentru complicitate la peste 300.000 de crime. Un alt caz citat este cel al lui Irmgard Furchner, fostă secretară şi dactilografă în lagărul Stutthof, condamnată în 2022, la 97 de ani, pentru complicitate la peste 10.000 de crime. Al treilea exemplu este Josef Schütz, fost gardian SS la Sachsenhausen, condamnat în 2022 la 101 ani, cea mai în vârstă persoană judecată vreodată pentru crime naziste.

Potrivit lui Hodor, până în 2011 procurorii germani trebuiau să dovedească participarea directă a acuzatului la o crimă specifică, prin probe concrete că a ucis sau a ordonat o ucidere. După 2011 însă, instanţele au stabilit că simpla activitate desfăşurată într-un lagăr de concentrare sau exterminare este suficientă pentru încadrarea faptei drept complicitate la crimă, întrucât acuzatul a contribuit la funcţionarea „maşinăriei de ucidere”.

„Domnul preşedinte ND spunea că au trecut 36 de ani şi este sceptic că Dosarul Revoluţiei şi cel al Mineriadei mai pot fi rezolvate. […] Dar avem modelul german. Şi întrebarea: De când adevărul are termen de prescripţie?”, conchide Hodor.

Represiunea poate fi infracţiune contra umanităţii, chiar fără foc de armă

Într-o postare ulterioară, Mădălin Hodor a extins argumentaţia, explicând că nu doar uciderea prin împuşcare poate fi considerată represiune. El atrage atenţia că şi lovirea, reţinerea ilegală şi privarea de libertate pot fi calificate drept infracţiuni contra umanităţii, dacă sunt comise în contextul unei represiuni organizate.

Potrivit lui Hodor, în baza articolului 439 din Codul Penal şi a Statutului de la Roma, pentru ca actele individuale de violenţă sau detenţie să treacă de la infracţiuni de drept comun la infracţiuni contra umanităţii este necesar contextul de persecuţie sau represiune organizată. Reţinerea ilegală devine, astfel, infracţiune contra umanităţii atunci când presupune privarea severă de libertate fizică, fără temei legal şi cu încălcarea normelor fundamentale de drept internaţional, sau dispariţia forţată a persoanelor, aplicată la nivel de masă.

La rândul lor, maltratarea şi lovirea intră în această categorie dacă ating pragul de tortură sau constituie alte fapte inumane ce cauzează suferinţe mari ori vătămări grave integrităţii fizice sau psihice, comise intenţionat, în cadrul unui plan coordonat.

„Adică nu înţeleg de ce toată lumea este blocată în discuţia despre tras cu armă, de parcă doar asta putea fi considerată represiune”, a mai scris Hodor.

Ce a spus Nicuşor Dan despre cazul Pahonţu

Ancheta Recorder susţine, pe baza documentelor şi mărturiilor, că şeful SPP, Lucian Pahonţu, aflat în această funcţie de peste două decenii, ar fi făcut parte din trupele trimise la baricada de la Intercontinental în decembrie 1989 şi ar fi fost implicat şi în evenimentele din 13 iunie 1990, din Piaţa Universităţii.

Întrebat despre acest subiect, preşedintele Nicuşor Dan a declarat joi că Lucian Pahonţu nu se află în situaţia unei persoane care a participat la acţiuni represive la Revoluţia din 1989 sau la mineriadele din anii 1990.

„Eu am văzut un articol de presă care are un titlu care nu este justificat de conţinut. Nu ştiu care e scandalul”, a spus şeful statului, precizând totodată că SPP nu este un serviciu secret.

Întrebat dacă va cere Consiliului Suprem de Apărare a Ţării înlocuirea lui Pahonţu, Nicuşor Dan a răspuns: „Reprimarea manifestaţiilor de la Revoluţie, respectiv de la Mineriadă, fiecare dintre ele reprezintă o pată în istoria României. Este regretabil că parchetele nu au elucidat până în momentul ăsta şi îmi doresc, dar sunt circumspect că vor reuşi să o facă, trecând aşa de mult timp de la acele evenimente. […] Orice persoană care a reprimat, participând la vreuna din aceste acţiuni de reprimare, din punct de vedere moral, nu are ce să caute într-o funcţie înaltă în statul român. […] domnul Pahonţu nu e în această situaţie”, a conchis preşedintele.