Mămăliga n-a explodat, a fost dinamitată

Sunt unii care susţin că, românii și-au trezit conștiința civică. Am mai multe întrebări pentru cei care susţin că, în sfârşit, mămăliga românească a explodat. Eu susţin că a fost mai curând dinamitată şi s-ar putea să ne izbească pe toți în față, provocându-ne, în timp, arsuri grave.

De ce nu se protestează împotriva defrișărilor masive ale pădurilor României (în special de către firmele străine)? De ce nu se protestează pentru a cere interzicerea exportului de bușteni, în condițiile în care acest lucru este interzis în statele occidentale? Albania, care se confruntă cu probleme similare cu ale României, tocmai a interzis tăierea pădurilor pe o perioadă de 10 ani.

De ce nu s-a protestat în masă pentru nerespectarea numărului de parlamentari: 300 – stabilit prin referendumul național? Ce altă jignire mai mare pentru populația României, în ansamblul ei, ar putea-o constitui decât aceasta, respectiv afrontul adus voinței naționale liber exprimate prin referendum?

De ce nu s-a protestat în masă pentru demiterea guvernatorului Mugur Isărescu, atunci când dispunea de un salariu nesimţit de mare raportat la restul românilor (173.000 euro pe an), în timp ce omologului său maghiar i s-a impus de către statul ungar o limitare a salariului de 40.000 euro pe an, toate acestea petrecându-se în momentul declanşării crizei economice din 2008? Atunci când, forțat, am fost nevoiți să strângem cureaua toţi, mai puţin el.

De ce nu s-a protestat în masă când parlamentarii şi-au votat legea care le acordă pensii speciale pentru prestaţii limitate în timp (1, 2 sau 3 mandate)?

De ce nu s-a protestat în masă atunci când aceiaşi parlamentari au votat legea ce le permite angajarea la birourile parlamentare a rudelor de gradul întâi, instituind astfel nepotismul legalizat?

De ce nu se protestează în masă pentru tratamentul preferențial acordat firmelor străine în detrimentul celor cu capital românesc de către instituțiile statului român? De ce justiția română nu a condamnat în instanță firme străine și cetățeni străini pentru fapte de corupție? Te pomenești că noi suntem toți niște demoni, iar firmele străine sunt în totalitate reprezentate de îngerași. N-aș crede acest lucru.

De ce nu se protestează în masă împotriva concurenței neloiale făcută în mediul de afaceri de către firmele acoperite ale serviciilor de informații SRI, SIE, DGPI, DIA și care or mai fi acestea? Multe dintre aceste firme, devoalate prin anchete de presă ca având strânse legături cu serviciile, au un monopol de piaţă în faţa celorlalte competitoare. Vezi cazul „Hexi Pharma“, al cărei patron, Dan Condrea, a fost „sinucis“ exact în momentul în care mărturia lui putea scoate la iveală adevăruri deranjate privind conexiunile cu serviciile secrete și, simultan, cu sfera politicului. Sau cazul Asesoft (firma lui Sebastian Ghiță), care câștiga licitații publice pe bandă rulantă, fiind dovedite legăturile lui cu serviciile secrete (fapt ce a dus la demisia generalului Coldea). Sau cazul Florin Secureanu, masonul ajuns director la spitalul Malaxa, exponentul unor abuzuri extreme, care era doar un nod într-o rețea din care făceau parte o multitudine de ofițeri ai acelorași omniprezente servicii.

De ce nu se protestează acum, în masă, pentru demiterea președintelui Klaus Werner Iohannis, care a dobândit, uzând de fals și uz de fals, o casă pe care instanța l-a obligat să o restituie, alăturându-se logic și firesc aceleiași categorii penale în care acesta l-a integrat, în prealabil, pe Liviu Dragnea? Președintele în exercițiu al României a obținut un beneficiu de 300.000 de euro pe o cădire cu 17 apartamente, utilizând în justiție, în vederea păstrării imobilului, de acte despre care știa că sunt false, fapt dovedit indubitabil de către onor justiția română.

Oare nu s-a demonstrat, tocmai pentru că era vorba în unele dintre cazurile descrise mai sus de servicii de informații, un subiect tabu pentru marea majoritate a jurnaliștilor din România (implicit informațiile de această natură circulând mai puțin pe Facebook)? De ce? Pentru că trolii, scribii net-ului, nu pot să-și submineze sursa de finanțare, iar jurnaliștii devin muți când nu este vorba de ordine primite și, implicit, de bani de încasat. Avem astfel un peisaj care nu predispune la viziuni optimiste. Pentru că, cu acele ocazii, când s-ar fi putut realiza proteste de stradă, nu a atentat nimeni la banii acordaţi SRI-ului, în prezent 411 milioane de euro pe an, enorm pentru un serviciu de informaţii cu o ţară de 19.6 milioane de locuitori. Ar fi bine de ştiut faptul că BND-ului, omologul instituţional al SRI-ului din Germania, deservind 80.000.000 de locuitori, i s-au acordat 300 de milioane de euro de către bugetul federal, iar Belgia dispune de 50 de milioane de euro destinate serviciilor de informații, la o populație de 11,2 milioane de locuitori.

SRI s-a apărat de atentatul la propria-i securitate financiară comis de guvernul PSD, care intenţiona să-i diminueze cu 10% veniturile pentru anul în curs. Astfel, bugetul alocat de către stat a crescut veniturile SRI cu 60%, din 2012 până în prezent. Cu ce se ocupă această instituție în România, astăzi? Răspunsul este complex și are multe aspecte (ca să parafrazez un personaj din pelicula „Filantropica“ a regizorului Nae Caranfil). Prin urmare, SRI-ul se ocupă în mică măsură cu ceea ce se precizează în statut și în mare măsură cu supravegherea și colectarea în masă a informațiilor despre noi, cu ingerințe ilegale în justiție și cu producerea de bani pentru unii dintre ofiţerii aparţinători, dar şi pentru anumiţi politicieni. Astfel, acest instrument de forță, SRI, pe care unii îl văd autonom, deservește în momentul de față interese supranaționale, având centrii de putere în afara teritoriului țării. A se vedea dezvăluirea lui Sebastian Ghiță despre cauzele pentru care nu se construiesc în România autostrăzi. Și anume acelea că deranjăm interesele Bruxellesului. Când generalul Florian Coldea, fostul director adjunct al SRI, făcea acele afirmații, l-aș fi întrebat: de unde își încasează salariul, de la statul român sau din altă parte? Aceeași întrebare o am și în ceea ce privește loialitatea sa, dar cred că, având în vedere caracterul personajului în cauză, întrebările mele cad în derizoriu.

La întrebarea legitimă pe care ne-o punem fiecare dintre noi, vizând cauzele profunde care au stat la declanșarea acestei operațiuni de anvergură care a condus la manifestările de stradă, nemaiîntâlnite ca amploare în România postdecembristă, am putea să formulăm anumite răspunsuri. Prin urmare, de ce?
Pentru că se dorea compromiterea și, implicit, slăbirea PSD-ului în calitatea sa de partid de guvernământ, în vederea impunerii „guvernului meu“ 2.0.

Pentru că s-a vrut deturnarea atenției de la scandalurile care îl implicau pe Florian Coldea, directorul adjunct al SRI, și pe Laura Codruța Kovesi, procurorul-șef al DNA. Faptele expuse în presă de către dezvăluirile lui Sebastian Ghiță puteau să determine evenimente nedorite care să se soldeze cu demiterea personajelor în cauză. Ceea ce s-a și petrecut, într-o anumită măsură, Florian Coldea ieșind aparent din joc. În ceea ce o privește pe Laura Codruța Kovesi (a.k.a „Cucuveaua Mov“), se pare că mai avem de așteptat, deși Curtea Constituțională a constatat abuzul de putere al DNA în anchetarea guvernului, legat de emiterea Ordonanței 13. Astfel, prin declanșarea operațiunii „Corupția ucide“ s-a utilizat modalitatea specifică de manipulare, care constă în devierea atenției prin generarea unui eveniment de amploare care să acopere mediatic scandalurile anterioare. Prin intermediul emiterii de către guvern a Ordonanței 13 s-au declanșat demonstrațiile de masă, mutând cu abilitate centrul de greutate mediatic în altă parte. O manevră reușită. S-a defocalizat astfel intenționat atenția de pe gravele abuzuri făcute de cele două instituții, DNA și SRI, și s-a oferit o gură nesperată de aer șefei primei instituții și o ieșire din scenă pseudo-onorabilă celui de-al doilea. Un obiectiv conex s-a atins în cazul președintelui KWI, prin prezența acestuia în stradă, el beneficiind de o creștere a popularității care se afla la acea dată la cotă de avarie în perspectiva alegerilor din 2019. Prin urmare: puncte ochite, puncte lovite.

Despre Radu Hadarca Articolele 14
Author