Marea armată de lut a pensionarilor

Dacă UNESCO a avut, neîndoielnic, motive întemeiate pentru a include Armata de Teracotă din Xi’an în Patrimoniul Cultural Mondial, este de neînțeles de ce o armată depășind-o numeric de circa 625 de ori pe cea a împăratului chinez Qin Shi Huang continuă să fie ignorată nu doar de UNESCO sau de autoritățile țării sale, ci chiar de către proprii săi membri: pensionarii contributivi din… România! Doar pentru că nu au reziliența teracotei?!

Numărul total al pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat era (octombrie 2022) de 4.602.691, în continuă scădere față de luna decembrie a anului 2020, când erau înregistrați 4.931.368 de pensionari (-6,7%). La aceeași dată (octombrie 2022), pensia medie era de 1736 lei. (Date CNPP). Un calcul simplu ne arată că totalul pensiilor plătite în luna octombrie 2022 a fost de 4.602.691 x 1.736 = 7.990.271.576 lei. Această sumă multiplicată cu 12 luni ar reprezenta circa 6.6% din produsul intern brut nominal al României (cca. 1.422 miliarde lei)!

Șase virgulă șase la sută! În realitatea, unanim invocata barieră a procentului de 9.4 % permite o creștere cu 40-50% a pensiilor, fără a lua în calcul creșterea economică anuală!

Concomitent, presupunând că afirmațiile politicienilor legate de iminenta depășire a pragului autoimpus de 9,4% din PIB ar fi sincere și corecte, vine de la sine concluzia că suma pensiilor speciale ale minorității astfel privilegiate reprezintă circa 50% din totalul pensiilor acordate celor 5,0 milioane de pensionari din sistemul asigurărilor sociale de stat!

Numărul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat cu pensii apreciate discutabil ca mari sau nesimțite, peste 5000 lei lunar, este de 90.627, adică 1,96% din total!

În acest context, insistența cu care liderii PSD susțin aplicarea impozitării progresive (și) a pensiilor celor 1,96% este motivată nu de creșterea veniturilor bugetului de stat (la fel de semnificativă) ci de a compensa insuficiența majorării pensiilor mici cu o reprobabilă și proverbială satisfacție („capra vecinului”), în realitate deloc compensatorie! Precedentul majorării pensiilor cu 10% și diminuării concomitente cu 10% contribuție pentru sănătate poate deveni regulă! Renunțarea la voturile a 1,96% din cele cinci milioane de pensionari nu periclitează șansele PSD în alegeri, dacă prin aceasta sunt încurajați ceilalți pensionari să voteze favorabil! Retroactiv, structura votanților PSD evidențiază o pondere a pensionarilor de circa 50%.

Cum este posibil ca o categorie socială clar delimitată, cu caracteristici proprii și depășind numeric populația câtorva state europene, să fie îngenuncheată într-atât încât să aștepte cu umilință ca drepturile pe care le are prin lege (Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede, negru pe alb și necondiționat, că “valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.” (art. 102 – 2)! și pentru care a contribuit zeci de ani la crearea fondului de asigurări sociale și a bugetului de stat, să îi fie nu doar încălcate ci să-i fie acordate cu calicie și falsă generozitate?

Realitatea demonstrează că este posibil și există o singura explicație plauzibilă: cei cinci milioane de pensionari nu conștientizează uriașa forță electorală de care dispun în așa măsură încât ar putea decide victoria în alegeri a oricărui partid, chiar și a unuia propriu.

Majorarea anuală a pensiilor (punctului de pensie) inclusiv cuantumul acesteia fiind un drept legiferat, cum este posibil ca pensionarii să nu exercite nici o presiune pentru respectarea legii?!

Spre deosebire de cele cinci milioane de pensionari, politicienii nu ignoră potențialul celor care în medie nu pot aștepta decât în mod excepțional primirea pensiei după vârsta de 74.2 ani (speranța medie de viață a românilor!) aplicând cu succes clasica strategie divide et impera, menținând pensionarii într-o stare de fărâmițare de tip feudal ce le inhibă inițiativele și acțiunile.

Nu întâmplător, înduioșarea crocodiliană a politicienilor pentru pensiile mici (98%) se manifestă în paralel cu blamarea pensiilor mari (2%), omițând să precizeze raportul direct proporțional dintre contribuții și pensii! Insuficienta majorare a pensiilor mici (98%) cu doar 10% a fost machiavelic îndulcită prin diminuarea celor mari (2%) cu aproximativ același procent, reprezentând contribuție discriminatorie pentru sănătate! Pensiile speciale sau de serviciu, reprobabilă mită acordată cinic pilonilor puterii statale personale pentru asigurarea pazei și protecției, nu au nici o influență asupra cuantumului pensiilor bazate pe contributivitate sau a fondului de asigurări sociale sunt menționate cu agresivitate în toate campaniile electorale sugerând desființarea lor ca o compensație pentru insuficiența pensiilor de asigurări sociale… Subiectul este abandonat imediat după preluarea guvernării, invocându-se Curtea Constituțională, legislația europeană, exemplul altor state… Evident, beneficiarii pensiilor speciale și de serviciu nu au nici vină și nici responsabilitate pentru deficiențele sistemului pensiilor bazate pe contributivitate, cele două sisteme fiind perfect paralele.

În realitate, invocarea ostentativă a necesității reformării sistemului pensiilor de asigurări sociale și a justificării nerealizării sale (timp de peste trei decenii!) invocând opoziția sau chiar co-participanții la guvernare, nu este decât o jalnică încercare de a mușamaliza conștientizarea de către politicieni că un sistem de pensii coerent și corect ar elibera electoratul pensionarilor care ar putea vota în funcție de alte criterii decât cine dă mai mult la pensie! În acest scop, imensa categorie socială a electoratului pensionar trebuie menținută într-o stare de fărâmițare feudală care o împiedică să-și cunoască interesele, să impună respectarea legilor și un tratament demn și respectuos, să conștientizeze imensa forță electorală pe care o reprezintă.

Nu întâmplător, există o puzderie de formațiuni mai mult sau mai puțin politice sau politizate care, pretextând că apără interesele pensionarilor, nu întreprind nimic în acest sens… Deasupra tuturor, Consiliul Național al Organizațiilor de Pensionari și al Persoanelor Vârstnice, care prin structura și natura persoanelor din conducere sugerează un remake al “Guvernului de largă concentrare democratică” condus de Dr. Petru Groza! Cum își pot promova sau apăra interesele pensionarii propriu-ziși în contextul în care în procesul decizional sunt implicați secretari de stat din Ministerul Muncii şi Solidarității Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Ministerul Culturii, de președintele Casei Naţionale de Pensii Publice, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, al Institutului Naţional de Statistică, directorul general al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii din subordinea Academiei Române…

Un inventar superficial al formațiunilor politice semnalează existența a numeroase organizații apparent dedicate intereselor pensionarilor, posibil independente sau incluse politic: “Partidul Pensionarilor Uniți”, “Partidul Forța Pensionarilor”, “Partidul Popular și al Protecției Sociale”, “Partidul Pensionarilor Români”, “Partidul Pensionarilor Uniți”, “Organizația Pensionarilor Social Democrați”, “Organizația Pensionarilor AUR”, “Organizația Pensionarilor și Vârstei a Treia a PNL” ș.a.m.d. Care sunt acțiunile acestora și rezultatele în direcția respectării legii privind indexarea pensiilor?! Probabil există, dar discreția lor este depășită doar de ineficiența lor!

Resemnarea de a accepta, pe lângă un fals rol marginal în societate, inițiative organizatorice dispuse la compromisuri cel puțin prin inacțiune, orientarea politică în funcție de daniile promise/acordate sau abstinența electorală sunt din ce în ce mai puțin acceptabile.

Profilul votanților pensionari este extrem de simplu, fiind suficient caracterizat de vârstă, de proiecția viitorului limitată pe termenul mediu definit de speranța medie de viață și de dependența totală de capacitatea și bunăvoința statului de asigurare, menținere sau creștere a puterii de cumpărare a pensiei.

Fără a exclude dreptul și libertatea fiecărui pensionar de a opta și se implica în formațiuni politice majore, a devenit stringentă necesitatea unei formațiuni politice neutre ideologic dar care să fie capabilă să impună măsurile necesare pentru protecția intereselor economice, de sănătate și securitate sociale a celui mai omogen și mai numeros segment social: cele cinci milioane de pensionari români!

Ideea nu este nouă: în cel puțin cinci țări democratice (Croația, Israel, Luxemburg, Olanda și Slovenia) activează partide ale pensionarilor cu prezență parlamentară în diverse perioade.

Cum ar fi oare o astfel de prezență și în România? Fără îndoială, utilă și benefică. Posibilitatea, incertă!