Marele Recensământ şi armata cu cai de lemn

România este de astăzi sub asediul cercetaşilor, ( a se citi recenzorilor ) trimişi pe teren fără armamentul din dotare. Iniţial, zeci de mii de oameni au dat năvală sa prindă un loc de muncă, fie el şi pentru câteva zile, înscriindu-se în corpul recenzorilor.

Se crease şi o rezervă de cadre pentru orice eventualitate şi totul părea în regulă. Însă ieri a început tămbălăul. Mulţi dintre titulari au renunţat când au văzut cât e de alergat pentru nici doi poli pe zi. „Rezerviştii” au fost sunaţi de urgenţă, echipaţi sumar, instruiţi şi mai sumar ,apoi trimişi în linia întâi. Li s-au înmânat manualele de instructaj (140 de pagini de citit în cursul nopţii) şi genţile din muşama ieftină, burduşite cu formulare, genţi ce s-au rupt la prima folosire.

O lege a lui Murphy spune că dacă ceva începe prost, se termină şi mai prost. Se pare că omul avea dreptate. Iată câteva motive ce mă fac să cred că acest recensământ va fi un fiasco, îndulcit poate la final, din condei, de către funcţionarii de la Statistică. Manualul recenzorului este stufos, cu formulări și reglementări ce se bat cap în cap, imposibil de desluşit chiar şi de o bună parte a recenzorilor şefi. Recenzorii simpli, conform rubricilor pe care le completează, trebuie să se priceapă la materiale de construcţii, la canalizare, la măsurări de locuinţe acolo unde proprietarul nu-şi cunoaşte suprafaţa locativă, la paşapoarte şi vize pentru străini, la istorie şi geografie (o persoană născută într-un fost raion va fi trecută în actualul judeţ corespondent). În plus, recenzorul trebuie să fie calm, să inspire încredere, să fie ordonat, un bun psiholog, un bun matematician şi să-l mai ţină şi pingelele. Personal, cred că prin anumite cartiere ar mai avea nevoie şi de temeinice cunoştinţe de autoapărare.

E foarte greu ca pe ultima sută de metri să formezi o armată de elită şi doar să te faci că o plăteşti. Pe de altă parte, se ştia de recensământ din 2008 şi nimeni n-a mişcat un pai pâna mai deunăzi. În schimb, s-au tocat zeci de milioane de euro cu aşa zisa organizare, cu un site şi niscaiva promoţionale. Aşa, ca să mai bifăm o acţiune. În aceste condiţii este de aşteptat ca unii cetăţeni să reclame faptul că n-au fost vizitaţi de nimeni, după cum se vor administra şi nişte amenzi care probabil nu vor fi niciodată plătite.

Un calcul matematic ne arată ca o sută de recenzori, adunând banii câştigaţi în două săptămâni, ar putea cumpăra o geantă precum a Elenei Udrea.

                                                                                                                                                       Marcel Bărbătei