Mari jurnaliști sau stenografi ai puterii?

De zile bune, Bob Woodward dă prima pagină a presei americane de mainstream. Pasaj cu pasaj, ultima sa carte despre administrația Trump, ”Rage” (Furia), este folosită pentru articole menite să îngroape șansele lui Donald Trump pentru un al doilea mandat. Se vorbește despre dezvăluirile făcute de foști membri ai administrației, de multe ori sub acoperirea anonimatului, însă nu se vorbește mai deloc despre Bob Woodward și despre modul în care a ales să realizeze interviurile și să scrie această carte. Bob Woodward este prezentat doar drept jurnalistul Watergate, un soi de erou mitologic al presei americane; prin urmare, orice carte semnată de el nu poate fi decât jurnalism sută la sută, fara pata, cu obiectivitate maximă și de maximă încredere.

Să spunem ca prima carte a lui Woodward despre administrația Trump, ”Frica: Trump la Casa Albă”, apărută în 2018, nu conține vreun interviu cu președintele. Pentru a doua carte, Woodward a obținut 18 conversații telefonice cu Trump. Chiar și asa, cartea nu este obiectivă, nu face decât să le dea o tribună foștilor oficiali care vor să-și refacă reputația și să se răzbune după ce au fost demiși de Donald Trump.

Iată cum descrie The American Conservative cartea lui Woodward. ”Rage este plină de o mulțime de relatări făcute în interesul propriu de cei intervievați: fostul procuror general Rod Rosenstein povestește despre cum a justificat demiterea directorului FBI; Woodward povestește cum piosul general James Mattis se roagă la National Cathedral pentru soarta țării sub conducerea lui Trump; fostul șef Exxon și fostul secrear de Stat Rex Tillerson îl acuză pe Trump că nu și-a respectat promisiunile și pentru că l-a demis printr-un mesaj Twitter; ginerele prezidențial Jared Kushner laudă ”marea forță” a impredictibilității socrului său”.

”Marea problemă a cărților lui Woodward despre administrația Trump este că ne ofera aceste perspective interesate cu mult prea multa credulitate. Istoria este scrisă de învingători și fiecare vrea să se asigure că propria lui versiune a evenimentelor va intra în cărțile lui Woodward. Cititorul nu poate ști cine vorbește de fapt în aceste cărți, pentru că Woodward folosește o voce omniscientă. Aproape toate relatările sale sunt făcute pe baza unor discutii off the record. Toți cei care au vorbit cu Woodward nu au vrut să-și pună semnătura sub ceea ce i-au povestit jurnalistului”.

Însă nu e greu să ne dăm seama cine sunt sursele. Până la urma, cine îi putea povesti lui Woodward ce s-a întâmplat la întâlnirile de la Casa Albă dacă nu cei care au participat la aceste întâlniri sau la partidele de golf cu Trump?

În ultima sa carte, Woodward vine cu câteva surse noi față de primul volum. Ei sunt prezentați indirect în Epilog astfel: ”Mattis, Tillerson și Coats sunt conservatori sau apolitici care au vrut să-l ajute și să ajute țara. Sunt oameni imperfecți care au răspuns la apelul de a sluji țara. Ei nu sunt statul profund. Însă fiecare a plecat din administrație alungat brutal de președinte. Au ajuns la concluzia că Trump este o amenințare pentru tara lor. Gândiți-vă puțin la asta: cei mai importanți lideri din domeniul securității cred că președintele SUA este un pericol pentru țară”.

Mattis, Tillerson si Coats, fostul sef al Comunității de Informații a SUA sunt sursele majore alel lui Woodward.

Este greu de decelat ce poate fi crezut și ce nu din ce spune Mattis. De ce? Pentru că el a devenit secretarul Apărării al unui presedinte care a promis să retragă trupele din Siria. Mattis a demsionat în decembrie 2018 tocmai din acest motiv, ca și nu cum nu ar fi știut nimic despre promisiunea electorală a președintelui. Apoi, în iunie 2020, când Trump a avertizat că va mobiliza armata împotriva protestelor și jafurilor din SUA, Mattis a spus că și-a dat seama pentru prima oară că Trump este o amenințare la adresa Constituției. Logica ne-ar spune că nu poate fi adevărat că Mattis îl considera ”periculos” pe Trump în 2019, așa cum apare scris în cartea lui Woodward.

Mattis îi spune lui Woodward că ”a îngropat prea mulți tineri americani” pentru a risca ca Trump să escaladeze violența în Orientuil Mijlociu. Însă Trump este primul președinte care nu a iscat un război sau nu a implicat SUA într-un război în ultimii 39 de ani. Cu toate acestea, Woodward nu-l pune pe Mattis sa explice de ce Trump ar fi ”periculos” și cum ar putea să-i trimită la moarte pe militarii americani.

Apoi, fostul secretar de Stat Tillerson i se plânge lui Woodward că a fost demis într-un mod umilitior de Trump și că președintele nu i-a explicat de ce a renunțat la serviciile lui. Însă Woodward scrie despre Tillerson și Mattis că ”au încetinit sau oprit unele dintre intențiile lui Trump în Afganistan și Coreea de Sud, însă scopul lor ambițios de a conduce politica externă nu a fost atins”. O concluzie logică, pe care Woodward nu o trage, este că tocmai acesta este motivul demiterii lor – obstrucționarea opțiunilor de politică externă ale unui președinte ales democratic.

”Niciunul dintre acești oameni nu a fost forțat să lucreze pentru administrația Trump. Însă luând această decizie, putem să ne gândim că au acceptat să execute politicile lui Trump, nu să îi saboteze agenda pe la spate. Aveau și opțiunea de a rezista și de a vorbi public despre pericolele pe care le întrevedeau. Însă nu au făcut asa. Au vorbit cu Woodward sub anonimat, iar asta spune multe. Iar Woodward spune că Mattis și Tillerson erau „adulții din încăpere” în administrația Trump, chiar dacă s-au comportat revoltător, sabotând politica lui Trump. Iar Woodward nu privește deloc critic relatările lor”, scrie The American Conservative.

În epilog, Woodward trage concluzia: Trump ”este persoana nepotrivită pentru această funcție”. Cum a sjuns la această concluzie? Prin interviuri off the record cu surse interesate să-și salveze reputația, să se răzbune și să rămână în istorie. Acea istorie care este scrisă de învingători cu mâna lui Bob Woodward, fost mare jurnalist, actualmente un stenograf al statului profund american.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4

5 Comentarii

  1. Domnule Calin,Imbecilul Suprem a fost Trump ca i-a acordat evreului-american interviul,asa ceva este impardonabil!Chiar nu stia ce pramatie este Bob Woodward?Sa fim seriosi!Oy vah,asa un cretin bucalat..
    Alt tampit,presul Iliescu, acorda in 2003 un interviu ziarului israelian Haaretz si „s-a lăsat antrenat în capcana unei provocări pornite din interese obscure. Ion Iliescu starneste un scandal international de care Romania nu avea nevoie”(presa interna)
    Asa ne-am trezit pe cap cu Tismaneanu si Comnisa de anchetare a holocaustului,tot datorita prostiei proverbiale la presedintii de state,de colhozuri,de scari de bloc!
    Gura bate tuhasul!

  2. Daca presa democrata publica pasaje din carte e clar o strategie de marketing. Ca nu se prea vinde.

  3. Acordandu-i un interviu celebrului cominternist Woodward Trump si-a aratat clasa aruncand manusa Partidului Mondial care nu a incetat sa-i blocheze politica de pace atat intern cat si international!Nu e intamplator ca fosti apropiati ai lui Trump i-au servit lui Woodward de varfuri de lance ale atacurilor de o marsavie sufocanta.Faptul ca acestia il ataca acum in corcu statul bolsevic profund ne arata ca Trump a constietizat nocivitatea acestor CONSERVE scotandu-le din circulatie!
    Disperarea Cominternului e vizibila daca l-a reactivat pe batranul agent, in speranta ca aureola pe care i-o crease in anii 1970 printr-o diversiune o sa conduca la repetarea scenariului scotandu-l pe Trump din cursa…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.