Matrapazlâcuri şi impostori

Când Constantin Brancuşi s-a întors în ţară, la sfârşitul anilor ’30, ca să supravegheze instalarea ansamblului de la Târgu Jiu, aflat din nou acasă, le-ar fi spus alor săi: „V-am lăsat săraci şi proşti şi v-am găsit mai săraci, şi mai proşti!”. E valabil şi azi. În plus, Brâncuşi ar putea adăuga „şi mai hoţi!”. Nu i-ar fi trecut însă prin cap bătrânului ce zvârcolire avidă de parale vor stârni puţinele lucrări rămase întâmplător în ţară. A bănuit el şi de aceea a lăsat moştenire statului francez lucrările din atelierul său parizian. E o mare minciună că ar fi oferit opera sa României şi a fost refuzat. Nici vorbă! Comuniştii nu puteau aprecia opera lui Brâncuşi şi el ştia asta foarte bine. În anii ’50, „luminaţii”, academicienii epocii s-au adunat ca să discute dacă lucrările olteanului merită să fie expuse în Muzeul Naţional de Artă. Adică dacă merită să fie luate de pe butoiul cu varză (unde „Cuminţenia pământului” a stat în saramură pe post de bolovan) şi puse pe socluri ca să le vadă clasa muncitoare! Iar astăzi, toţi urmaşii lui Caţavencu de la conducerea României îndeamnă ţărişoara să deschidă punguţa cu doi bani şi să răs-răscumpere ceva ce e deja proprietatea statului de multă vreme. Cum dracu’ de a dispărut taman chitanţa care atesta acest lucru? Oare Ministerul Culturii s-o fi gândit să trimită fotografia sculpturii lui Brâncuşi la graniţe? Sau va ieşi şi aceasta ilegal din ţară ca „Domnişoara Pogany”? În loc să facă apel la patriotismul românilor ca să fure, tot de la ei, milioanele pretinse de nu se ştie ce „moştenitori”, guvernanţii ar fi trebuit să-i tragă la răspundere pe cei care au permis, în anul 2000, furtul celebrei lucrări în bronz. Domnul ministru Ion Caramitru, care acum se laudă că donează bani pentru „Cuminţenia pământului”, nu face nişte puşcărie pentru că a pierdut „Domnişoara Pogany”? Urmaşul lui la conducerea Ministerului Culturii şi Cultelor, colegul lui de „Loviluţie”, l-am numit pe Rrrrăzvan Theodorescu recunoştea că „Domnişoara Pogany” a fost scoasă ilegal din ţară pentru că „au existat complicităţi în interiorul ministerului”. Cu toate acestea nu a făcut nici el nimic pentru a încerca recuperarea lucrării. Ba, acum se zbate din răsputeri pentru Caramitru ca să-l bage în Academia Română. Pe cine? Pe cel care, în decembrie 1989 a dat ordin să se tragă cu tunul în Muzeul Naţional de Artă şi în Biblioteca Universitară şi apoi a închis ochii — şi a deschis buzunarul? — când „Domnişoara Pogany” părăsea România printr-un act de contrabandă? O mână o spală pe cealaltă, oare? De Rrrăzvan Theodorescu mă voi ocupa însă într-un articol aparte…

La Istanbul — unde, zilele acestea, are loc a 40-a reuniune a Comitetului UNESCO pentru Patrimoniul Mondial —, o echipă de şmecheraşi, trimişi din ţară tot pe banii noştri, încearcă să facă lobby ca să obţină „numai” vreo 100 de milioane de euro pentru a duce la bun sfârşit compromiterea, distrugerea, în spiritul şi semnificaţia ei, a operei monumentale a lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu.

Cu un an în urmă, la Bonn, reprezentanţii României au depus un „dosar” atât de prost întocmit încât a reuşit să obţină recomandarea ca opera respectivă să NU fie trecută în prestigioasa listă a patrimoniului UNESCO. În acel document, o capodoperă (fie ea şi neîncheiată ambiental), cu un parcurs de peste un kilometru şi jumătate, cuprinzând Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără Sfârşit — poate cea mai importantă operă monumentală a secolului al XX-lea —, era prezentată drept „un monument funerar”, iar numele autorului, Constantin Brâncuşi, “părintele sculpturii moderne” cum se spune, nici măcar nu apărea în titlul “dosarului” respectiv!!! În acest dezastru cultural, pentru care nimeni n-a dat încă socoteală, e implicat de două decenii noul consilier prezidenţial Sergiu Nistor, arhitect care n-a construit în viaţa lui nimic, dar s-a lipit permanent de posturi oficiale cu surse grele de gologani. Pe vremea când eu eram ambasadorul României la UNESCO, l-am cunoscut şi eu pe Sergiu Nistor. Atunci nu avea guşă şi morgă de înalt funcţionar al Statului. Mai tânăr şi mai subţirel se învârtea pe la Ecole de Chaillot la Paris şi îmi promitea să facă rost de finanţare pentru refacerea sălii de teatru din Palatul Behague, ambasada României din capitala Franţei. Nu a făcut nimic nici el şi nici ambasadorii care mi-au urmat, pentru că nu a existat posibilitatea „sifonării” fondurilor respective. Spre deosebire de „restaurarea” „Coloanei fără sfârşit” din anii 2000, unde Sergiu Nistor a reuşit să controleze fondurile împrumutate de la Banca Mondială, francezii nu dau niciun sfanţ dacă lucrările nu se fac cu specialiştii şi oamenii lor. Au văzut ei prea bine ce se întâmplă când vin echipe din România şi dau cu bronz de sobe pe stucaturi…

Şi acum, la Istanbul, pentru ce fac “lobby” impostorii care ne reprezintă? Ce vor să arate lumii? O monstruozitate, proiectul unui arhitect, Dorin Ştefan — ce, se pare, a câştigat un „concurs” organizat la nivel local —, în care parcursul de la Târgu-Jiu va deveni un ghiveci indigest presărat cu sculpturi de Brâncuşi! Şi asta, desigur, va costa peste 100 de milioane de euro deja anunţate, sau poate “mai mult”, adică probabil vreo 200. Cu ce rezultat? Masacrarea oraşului şi compromiterea definitivă a operei lui Brâncuşi!

Poate fi lăsată la nesfârşit o asemenea comoară naţională, de valoare universală, pe mâna unora ca Sergiu Nistor, Dorin Ştefan, Nicolae Mischie, Toni Greblă, Ion Călinoiu, Florin Cârciumaru? (Mischie şi Greblă au fost condamnaţi la puşcărie cu executare.) Guvernul ţării trebuie să preia în administrare, fie şi temporar, opera monumentală a lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu şi să organizeze, sub auspiciile UNESCO, un Concurs Internaţional pentru ca mari arhitecţi să poată veni cu soluţii extraordinare şi legitime.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, ştiinţă şi Cultură nu va deveni complice acceptând compromiterea operei lui Brâncuşi. Tot ce vom reuşi este să ne facem de râs în frunte cu noul Delegat Permanent al României, Adrian Cioroianu. Dar asta nu e o noutate. Cioroianu e cunoscut pentru gesturile deplasate pe care le-a avut în compania unor şefi de state pe vremea când era ministru la Externe. Să ne mai mire declaraţia prin care se arăta mulţumit dacă „înscriem pe lista UNESCO doar Coloana”? Adăugând servil, aşa cum trebuie să fie orice funcţionar român de „succes”: „să vedem ce vor prefera cei care decid”.

Sunt împăcat că măcar toţi aceşti corbi au renunţat să încerce să-l dezgroape pe Brâncuşi din Cimitirul Montparnasse pentru ca să-l aducă în Hobiţa lui natală, acolo unde casa părintească i s-a transformat în ruine şi nicio bocitoare nu se va găsi să vină să-i pună flori pe mormânt. Poate că această ţară a noastră este bletemată ca să nu se poată mândri că are în patrimoniu operele unuia dintre cei mai celebri români. Poate că este blestemată ca să nu mai existe cu totul. Într-acolo ne îndreaptă inexorabil ticăloşii care ne conduc.

Notă: Lucrările celei de a 40-a reuniuni a Comitetului UNESCO pentru Patrimoniul Mondial s-au întrerupt pe 17 iulie din cauza evenimentelor de la Istanbul. Duminică, Le Corbusier, arhitect de origine elveţiană, a fost admis pe celebra listă, iar restul candidaţilor se vor discuta într-o reuniune extraordinară în septembrie la Paris.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.