În urma articolelor apărute în mass-media, privind surprizătoarea distribuţie a Monicăi Luca, studenta de la Conservator, care repeta zilnic în starea de urgenţă la Opera Naţională Bucureşti, a venit şi dreptul la replică din partea instituţiei, cu privire la cele semnalate:
Aşa cum se poate observa, se face referire la faptul că Opera Naţională Bucureşti desfăşoară prin Studioul Experimental în Artele Spectacolului “Ludovic Spies”, parteneriate şi proiecte pentru tineri interpreţi, dar şi la calitatea de “Prof. Univ. Dr. Cadru Didactic Asociat a managerului Ştefan Ignat, care dacă ar fi să dăm crezare celor cuprinse în dreptul la replică, desfăşoară o activitate de mecenat în cadrul instituţiei pe care o conduce.
În urma solicitărilor noastre adresate Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti cu privire la colaborarea cu Opera Naţională Bucureşti şi cu Ştefan Ignat, răspunsul venit din partea acestei instituţii neagă existenţa unor astfel de parteneriate sau colaborări.
Aceasta este doar una dintre nenumăratele situaţii în care resursele şi logistica unei instituţii publice servesc unor interese personale. Managerul Ştefan Ignat a încercat să îmbrace în poleiala mecenatului activitatea sa obscură de la Opera Naţională Bucureşti, însă, lăsând la o parte orice urmă de eleganţă, i-a reuşit doar o minciună ieftină, ca multe altele, cu care şi-a realizat un adevărat repertoriu.
Tot în dreptul la replică, managerul interimar, Fănel Ignat, a precizat că în perioada septembrie-octombrie 2019 Curtea de Conturi a României a efectuat un control la Opera Națională București, control care a inclus și perioada mandatului managerului Ignat, pentru care nu au fost identificate nereguli.
Nu ştim încă dacă aceste controale ale Curții de Conturi a României la Opera Națională București sunt doar o plăsmuire a imaginaţiei managerului sau dacă ele chiar au existat ori dacă au fost nişte controale formale pentru a bifa to do list-ul pentru instituţiile statului, căci altfel nu se explică angajările persoanelor cu studii medii pe posturi şi cu remuneraţie de studii superioare, existente la Opera Naţională Bucureşti. Aceste angajări nu au făcut obiectul controlului sau totul are vreo legătură cu faptul că există un angajat al acestei instituţii cu atribuţii de control, căruia pentru moment îi vom păstra anominatul şi care se pare că împărtăşeşte o relaţie de prietenie cu Fănel Ignat, dat fiind faptul că este văzut aproape zilnic făcându-i vizite la sediul Operei Naționale București.
Dincolo de controalele, mai mult sau mai puţin eficiente, aşa cum spuneam cu fiecare ocazie, se pare că interimatele de genul celor existente la Opera Naţională Bucureşti sunt specialitatea unor miniştri cărora aceste situaţii le aduc profit, cu preţul intereselor angajaţilor şi al calităţii actului de cultură.
Pentru această afirmaţie există şi dovezi privind evoluţia situaţiei din instituţiile de profil, astfel, până în anul 1989, existau la cele trei facultăți de muzică existente în România, câte trei locuri la specialitatea canto. Ulterior, numărul acestora a crescut la 8, la facultățile din București, Cluj și Iași. Pe parcursul anilor, numărul locurilor a început să crească și prin înființarea de secții cu acest specific la alte universităţi de stat sau private, dintre care unele au chiar cursuri la distanţă (Cluj). Mai mult decât atât, de acest trend ascendent s-a bucurat şi numărul locurilor pentru instrumentiști, dirijori, regizori etc. Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor posibilități de studiu existente, începând din anul 1996, există inexplicabile şi nelegale derogări de studii superioare muzicale.
Dacă ne referim strict la activitatea de la Opera Națională din București, de departe cea mai mare instituție de spectacole din țară, există încă destui angajați trecuţi de vârsta pensionării care nu au nici măcar studii medii în domeniul muzical. Acesta este un artificiu rezultat tocmai din aceste ”derogări” care permit acordarea salariului prevăzut pentru persoanele cu studii superioare, unor persoane care nu au studii în domeniu, iar ulterior acest salariu permite acordarea unei pensii pe măsură. Inclusiv un șef administrativ al corului Operei Naţionale Bucureşti a beneficiat de aceste așa-zise derogări.
Protecţia angajaţilor este o chestiune importantă în orice entitate publică sau privată, răsplătirea activităţii depuse de-a lungul timpul de către aceştia nu are nimic imoral, însă imoralitatea şi lipsa de echitate rezultă din faptul că studiile şi dorinţa de perfecţionare ale angajatului nu sunt încurajate, creând un sentiment de frustrare pentru cei care au ales şi au înţeles că studiile de specialitate în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea contribuie la creşterea calităţii produsului finit, în speţă, calitatea actului artistic.
Aşa cum spunea Nietszche, „posesorul unui talent este şi victima talentului său, trăind sub vampirismul lui”, iar acest vampirism pe care unii îl îmbrăţişează, desparte individul talentat de perfecţiunea muncii sale, considerând că studiile nu sunt relevante şi nu au capacitatea desăvârşirii muncii sale.
Este inutil să spunem că în cadrul instituţiei aceste practici au dus deseori la şicane şi persiflări, pe de o parte venite din partea celor care nu au studii, ca rezultat al autosuficienţei şi al unei retribuţii superioare studiilor lor, pe de altă parte din partea celor care au studii de specialitate şi au realizat importanţa acestora, dar s-au lovit de o inechitate care le-a aruncat munca în derizoriu.
Ca o „încununare” a mediocrităţii şi a lipsei de profesionalism stă dovadă faptul că Opera Naţională Bucureşti a renunţat la aproape 30 de corişti cu studii superioare, în favoarea „veteranilor” care nu au considerat studiile superioare o prioritate pentru perfecţionarea profesională, aceştia având până la începutul pandemiei doar contracte de colaborare cu Opera Naţională Bucureşti.
Multumesc pentru articol si pentru investigatiile spre aflarea ADEVARULUI. Multumesc.
E,. doar e român,.. ce puii mei ai vrea altceva,..E competent, e patriot,..e frumos bronzat,.. Deci,..
Ministrul Culturi îl ține pe Ignat în interimat mult și bine, fără să aibă performanțe notabile, decât în alt domeniu.