Mihai Eminescu, poetul creștin

Om al literelor, el a fost deopotrivă și un om al spiritului, al liniștii din mănăstire, dar și al chemării clopotelor spre Înviere.

”Duiosul  ritm al clopotelor ne vestește… că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiu alb ca floarea de crin…”, scria Eminescu într-un articol publicat în ziarul ”Timpul”, despre sărbătoarea Învierii.

”După cum știm, Eminescu a fost poet, jurnalist, filosof și eseist cu ample conexiuni în spațiul creștin.

Este cunoscută epistola trimisă unui prieten care era editor la ziarul <Românul>, prin care îi propunea să plece amândoi în călugărie. Visa la o retragere dintr-o lume a zgomotului, a agitației într-o lume a contemplării, unde ar putea lucra liniștiți.

El se plângea amicului că duce o viață <între lupi>, iar retrași în liniștea chiliilor ar scrie articole despre suferințele neamului omenesc, despre nenorocirile sale. Scrisoarea datează în 1882”, spune, pentru Cotidianul, prof. univ. dr. Alexandru  TAȘNADI.

Forța cuvintelor

”Cunoscut ca poet național, versurile sale au rădăcini creștine ce se manifestă prin forța cuvintelor: icoană, înger, candelă, lumină, cer… ceea ce denotă prezența în fondul său filosofic al unor elemente de spiritualitate.

Opera sa – poezia filosofică, socială sau de dragoste cuprinde o concepție creștină asupra sensului vieții, asupra înclinației ființei umane spre transcendență. A integrat în filosofia sa, în opera sa elemente religioase, dar nu a dezvoltat o tematică explicită în acest sens. Am putea spune că religiozitatea sa se manifestă ca o structură spirituală de bază a universului său poetic”, mai spune prof. Tașnadi.

Se purta ca un creștin practicant

”Fiind editor la ziarul <Timpul>, el a prezentat în mai multe articole legătura românilor cu Muntele Athos. Eminescu se purta ca un creștin practicant implicat în viața creștină. Este de remarcat sentimentul său patriotic și național. Biserica Ortodoxă Română este considerată de el <Maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și etnică a poporului român> (<Timpul>, 2 februarie 1879, Opere, 1989, vol.X, pag.187.

Lirica eminesciană poate fi considerată o expresie axiomatică a religiei creștine. Este remarcabilă poezia <Rugăciunea unui dac>, prin care el transfigurează rugăciunea Împăratului viilor și morților, Iisus Hristos, Cel care a biruit moartea. Din poezie reținem versul <Sus inimile voastre> care seamănă cu îndemnul părinților din Sfânta Liturghie: <Sus avem inimile”.

Desigur, citind opera poetului descoperim că multe din poeziile sale sunt inspirate din Biblie, din Vechiul și Noul Testament. A folosit izvoarele creștine și în ce privește originea vieții pe pământ (Facere). Foarte mulți dintre noi cunoaștem poezia <Rugăciune> – dedicată Sfintei Fecioare Maria.

Având o foarte mare evlavie față de Maica Domnului, a scris o altă frumoasă poezie <Răsai asupra mea>”, arată prof. Tașnadi.

Un intelectual profund religios

”Mihai Eminescu a fost un intelectual profund religios, un creștin ortodox, prin întreaga sa operă lirică, filosofică și publicistică. Din anumite motive politico-filosofice, mai ales în perioada comunistă, criticii au ignorat caracteristicile creștine și de religiozitate din opera marelui poet.

Să reținem că în ziarul Timpul din 12 aprilie 1881, Eminescu scria că fundamentul lumii este în Hristos (știm cuvintele sale: <Fără Mine nu puteți face nimic>).

El afirma că Evanghelia de acum 2000 de ani a ridicat popoare din întuneric (Eu sunt lumina lumii), a scos în evidență principiul iubirii (inclusiv a vrăjmașilor). Eminescu susținea că omul trebuie să aibă înaintea lui un om desăvârșit după care să-și modeleze caracterul și faptele.

După el, creșterea lumii celei noi se datorează prototipului omului moral Iisus Hristos”, mai spune prof. Tașnadi.

Personaje menționate în biografiile lui Eminescu

”Într-un proiect realizat cu ajutorul Muzeului Național al Literaturii Române, se arată că din cele 1116 personaje menționate în biografiile lui Eminescu (1890 – până în prezent), 46% erau: preoți, studenți la teologie, mari ierarhi bisericești, seminariști, copii din familii de preoți.

Eminescu a fost botezat în Biserica Uspenia din Botoșani, în religie creștin-ortodoxă. Acest botez ne conduce la cugetarea Patriarhului Daniel privitor la Imnul, „Câți în Hristos v-ați botezat/ În Hristos v-ați și-mbrăcat”, și anume: v-ați îmbrăcat în lumina lui Hristos, în iubirea lui Hristos și în arvuna vieții veșnice”, mai spune prof. Tașnadi.

Papa Ioan Paul al II-lea, impresionat de poezia Rugăciune

”Poezia <Rugăciune> către Maica Domnului l-a impresionat pe Papa Ioan Paul al II-lea, care a recitat-o în Piața San Pietro din Roma.

Totodată, la întâlnirea cu cei 100.000 de credincioși la Iași, cu prilejul vizitei sale în 2019, Papa Francisc spunea:

<Toți înflorim când suntem iubiți, pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfingem rădăcinile în viața celorlalți – așa cum ne spun cele mai frumoase cuvinte ale poetului vostru național, care îi dorea dulcii sale Românii: <<Fiii tăi trăiască numai în frăție, ca a nopții stele>> (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie)>”, arată profesorul.

Luceafărul, dorința sa de transcendență

”Și alte poezii constituie mărturii ale sentimentului religios, al poetului nostru național.

În <Dumnezeu și om> (1873), poetul apare ca mijlocitor între divin și uman. Acest poem descrie simțămintele creștine ale poetului cu privire la nașterea Domnului, având o pregnantă corespondență în prezentarea evanghelică. În capodopera sa Luceafărul, poetul ne transmite dorința sa de transcendență, de evadare din efemer, refuzând iubirea lumească pentru a rămâne nemuritor”, spune  prof. Tașnadi.

Pelerin la Viena

”În 1869, la 19 ani, Eminescu se manifestă ca adevărat pelerin în orașul austriac Viena. Cu acel prilej el vizitează Catedrala Sfântul Ștefan unde e impresionat de icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni, foarte asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Nicula, din Ardeal. În 1871, el scrie poezia <Înger și demon> pe care o publică în <Convorbiri literare>.

După cum susținea academicianul Răzvan Teodorescu, icoana făcătoare de minuni făcea parte din spațiul transilvănean ortodox.

Românii din Viena au o deosebită prețuire pentru poetul național și anual, pe 15 ianuarie, în fața Bisericii Învierea Domnului, unde se află și statuia lui, se oficiază slujba de pomenire a  poetului”, conchide prof. Tașnadi.