Minunata lume nouă: cazul vlogărilor

Vlogării depășesc orice hotar al imaginabilului. Ce este în capul acestor tineri care se filmează făcând orice, deși – în mod fundamental – nimic?

Vlogării sunt un fenomen și ei. Au sute de mii, dacă nu milioane de oameni care îi urmăresc pe ­YouTube. N-ați auzit de ei, dar asta doar pentru că ați depășit vârsta majoratului. Dar sunt faimoși, chiar sunt. Au nișa lor și nu este neglijabilă. Vlogării sunt noua generație. Vocea (nu prea reușită) a noii generații.

Să tot fie vreo zece ani de când – relativ tânăr student – lecturam lucrarea filosofului italian Giovanni Sartori despre videocrație și mă cam îngrozeam. Videocrația este acea democrație alterată de consumul de video al unor copii care nu s-au mai maturizat niciodată. Practic, am trăit-o din plin chiar și aici, la noi, după 1989. Oameni care se împărtășesc din televizor, fără exercițiul criticii, al gândirii libere sau al surselor multiple de informare. Dar timpul videocrației a apus.

Suntem în era vlogărelii. Nu știu dacă sunteți informați, dar CNN tocmai a cumpărat un canal de vlogăreală de la unul dintre pionierii genului. Nu este departe ziua când se va întâmpla așa și pe la noi.

Ce fac vlogării nu este lipsit de importanță, fiindcă anunță înclinațiile unei întregi generații (de consumatori, electori etc.). Vlogării produc conținut. Formula este lipsită de sens în jurnalism, unde conținutul nu ar trebui să fie produs, ci constatat, prezentat, comentat. Dar vlogării chiar asta fac. Creează un nou nimic, peste nimicul existent. Sunt necesare unele explicații.

Vă plac exhibiționiștii?

Vlogării sunt în general adolescenți în căutare de exhibiționism și centrul atenției. Ați avut cândva în clasă unul care mânca gândaci, doar așa, ca să fie văzut? Acela ar fi astăzi un vlogăr. Doar că nu are un public de doar 20 de adolescenți, ci mult mai numeros. Aparent, ce problemă avem noi? Este libertate de expresie, chiar și la preșcolari, nu? Ar trebui să avem totuși această problemă: vlogărul este un model și este un model greșit pentru cei care descoperă lumea. Tocmai pentru că, astfel, nu o descoperă.

Vlogăreala este – fără semnificative excepții – despre un hedonism superficial, despre teribilismul unor distracții atât de stupide, încât este greu să crezi că ele chiar există. Dar există.

Nu e greu de intuit că vlogării vor avea, nu peste mult, direcții de trasat și – mai grav – că vor fi urmați. În ce constă autoritatea lor? Ce au reușit ei să facă în viață? Fapt unic: să atragă atenția. Este de-ajuns, în minunata lume nouă. Desigur, piața românească de vlogăreală e și mai superficială și mai stupidă decât cea americană (dar, pe fond, nu diferă fundamental).

Ce a ajuns provocarea. Ce a ajuns curajul

În concret: să luăm cazul vlogărului Ilie (căutați ilie’s vlogs pe YouTube!) de la Chișinău (Basarabia e România și la vlogăreală). Ilie, ce să facă și el? De exemplu, acceptă provocări de la fanii lui. Și ce îl pun fanii lui Ilie pe el să înfăptuiască? Să lingă diferite obiecte și organisme, să bea ulei și alte prostii de pierdut vremea cu ele. Cam asta e treaba cu Ilie. Cam ăsta e nivelul la care discutăm.

Și ce am vrea și noi acum? Să rezolve Ilie probleme și exerciții de matematică din Gheba sau Petrică? Ne exprimăm convingerea că aceasta ar fi imposibil și facem și noi ce poate și gazetăria – îl constatăm pe Ilie și ce aduce această modalitate de petrecere a timpului și degenerarea cuvântului curaj. Ilie este urmărit fiindcă are curaj să accepte toate aceste provocări.

Să facem trecerea la noi în țară și să o descoperim pe vlogărița Bianca Adam. Ce face Bianca Adam? Evident, nimic notabil (în vechea lume). De exemplu, pleacă la munte să întâlnească alți vlogări de-ai ei. Drumul este filmat și presărat cu mici observații. Le-am ascultat cu lacrimi în ochi – toate erau nule. Pur și simplu se umplea timpul cu aer, cu vocale, nimic mai mult.

Mai departe, îl avem pe Zmenta. Ce face Zmenta, care ne întâmpină la el în canal cu tradiționalul Helău? Ce să facă? Niște mici filmulețe, cu intenții satirice. Umorul practicat? Este ca și cum Axinte de la Vacanța Mare ar fi lăsat liber la computer și s-ar juca la butoane. Prăpăd!

Dollo zice bine

Foto Dollores Benezic

Să coborâm cu picioarele în blogosferă și să consemnăm existența frumosului blog www.dollo.ro (Dollo zice bine), al fostei ziariste Dollores Benezic. Dollo se ocupă cu lucruri omenești. Scrie despre imediat, într-o notă intimă, pe care hârtia de ziar nu ar mai putea să o suporte, încearcă să-și explice de ce nu a plecat totuși din România, dat fiind că țara noastră se prezintă așa cum se prezintă, lucruri de genul.

Și ce este cu adevărat interesant la acest blog este tușa de umanitate necenzurată. De exemplu, Dollo a avut recent, cu mama sa (care tocmai împlinea 75 de ani), o discuție despre cum ar fi mai bine să fie în viața de apoi, ocazie cu care Dollo și-a manifestat intenția ei (a fiicei) de a fi incinerată. Dar mai bine, să recurgem la citat (este pilduitor): „Discuția a divagat spre credință, religie, banii furați de la popa ăla de la mănăstirea Pasărea (îți dai seama dacă-l prăda pe Daniel cum era?’ se întreabă ea) și în final a rămas undeva, plutind între noi, noutatea asta că eu îmi declar așa, hodoronc-tronc, la 40 de ani, independența față de locul ăla de veci pe care ea l-a amenajat și plătit cu bani grei în ultimii ani. Și că scuip cu asta pe sfânta credință strămoșească în care am fost crescută. Eu am rămas cu teama că dacă totuși se întâmplă să mor înaintea ei, înseamnă că dracuʹ (cu patrafir, cădelniță și barbă) mă ia, că ea nu va fi de acord să mă incinereze. În această notă optimistă, voi ce planuri aveți pentru viața de după?“.

Rețineți ultima întrebare, fiindcă este foarte importantă în dinamica relațiilor dintre blogăr și comunitatea celor care îl urmează. Cheia (deja clasică) de reușită la public în blogosferă asta este: dialogul permanent (și onest) cu publicul. Dacă vreți să vă apucați, deși prea puțini își mai ridică astăzi bloguri (Ion Iliescu s-a retras).

Despre influensări, cu dragoste și fără abjecție

Așa cum am anunțat încă de la primul episod al serialului nostru de presă, revenim cu detalii despre lumea aparte a influensărilor. Aceștia sunt de întâlnit mai ales pe rețelele sociale, pe Facebook (cei mai mulți nici nu se mai obosesc să țină acolo un blog, de formă, nu le trebuie). Influensării sunt și ei tot de două feluri: unii simpatici (și sănătoși la cap) și restul.

Un exemplu de influensăr este Julius Constantinescu (bravul soldat Julică). El își face veacul pe Facebook, unde scrie status-uri amuzante, în special despre relațiile dintre bărbat și femeie, trauma căsătoriei (Julică e celibatar) și chestiuni conexe.

Cvadragenarul Julică și-a exprimat în repetate rânduri cea mai fierbinte dorință a influensărelii sale: să-și întrețină succesul la partea feminină în etate de douăzeci-douăzeci și ani. Influensărul însă poate câștiga și parale, din diferite campanii ale celor care au ceva de scos pe tarabă (sărutări de mâini, fetelor de la agențiile de PR!).

Un alt influensăr cu simțul umorului este Alex Tocilescu (fiul regretatului regizor cu același nume). Alex este publicitar și conduce și asociația de proprietari de la el din bloc. Are trei pisici și a avut o tentativă eșuată de a intra în politică (cu tot cu partidul din care făcea parte – M10 –, n-a strâns semnăturile necesare pentru a participa la alegerile locale; vâna un loc în Consiliul Local al Municipiului București). Dar cuvintele sale contează. Ele sunt apreciate și distribuite.

Se poate considera că începi să fii (cât de cât) influensăr de la 5.000 de followers în sus. Aceștia sunt cei care te urmăresc în mod special (nu, nu este ca la fosta Securitate), de obicei follower-ul te agreează.

Cât despe influensării care joacă de partea întunecată a forței, să ne păstrăm echilibrul și nervii întregi, fiindcă urmează alegerile parlamentare și lupta de clasă s-a ascuțit până la insuportabil, și nici nu este înțelept să promovăm la gazetă nebunia și ticăloșia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.