Mioritism

99% dintre românii care ar răspunde într-un eventual chestionar sociologic că, da, ei cunosc balada Miorița, vor răspunde, mai departe, dacă i-ai întreba ce înseamnă mioritism, cam așa: un fel de lașitate a românului în fața morții, a sorții, a istoriei etc. Chiar și scriitori considerați importanți au contribuit la această degradare a sensului cuvântului mioritism (Paul Goma, de pildă).

Acel 1% care ar răspunde altfel, știe deja totul despre degradarea cuvântului și va încerca să-i reabiliteze sensurile nobile.

Faptul că acele sensuri s-au pierdut este ”meritul” școlii. Altfel spus: degradarea acestui cuvânt a venit odată cu degradarea discernământului cultural propagat în școlile noastre.

Nu are importanță acum, aici, dacă ar exista printre cei 1% și câțiva care să știe câte ceva despre creștinismul cosmic ce este revelat în semnificațiile Mioriței. Ce voi susține, în continuare, este că, azi, interpretăm această baladă prin grila și grija cotidianului nostru. Da, în miezul acestui cotidian, avem multă lașitate de văzut, multă trădare, multă lăcomie… Popor mioritic, auzi adesea această sintagmă ce vrea să spună că mămăliga explodează rar, la noi, iar revolta nu e prea clară nici când mămăliga a explodat deja.

Azi, acest mioritism, dedus mai degrabă din cotidian decât din baladă, are o expresie clară, dar obscură în sine: considerăm că am ajuns o colonie de la periferia Occidentului, dar suntem prea lași ca să facem ceva împotriva acestei stări de fapt.

Ce e obscur aici? Faptul că nu ne revoltă starea de colonie? Nu. Nu asta. Asta o putem pune pe seama mioritismului, și gata! Obscur e faptul că starea de colonie găsește ceva în noi care să o apere. Fatalismul. Ce putem face?! Suntem o țară mică! Nu te poți pune în contra marilor puteri!

Fatalismul a fost dedus și de interpreți ai baladei cu mari pretenții intelectuale, cei care n-au putut înțelege creștinismul cosmic din miezul ei. Azi, fatalismul nostru nu e ceva dedus din cine știe ce doctrină de psihologie a poporului român. E pur și simpli lașitate politică derivată din micime sufletească și mediocritate culturală.

Ce am face noi dacă s-ar ivi, aici, un bărbat de stat care să spună: ”Sunteți mințiți de 27 de ani. Vi se tot spune că marile puteri sunt niște state respectabile, dar vi se va ascune faptul că guvernele acelor state sunt obediente față de o putere mai mare decât ele, puterea băncilor și a marilor multinaționale”?

J.F.Kennedy a ținut un astfel de discurs. Doar unul. Apoi, nu i-a mers prea bine. Or fi și americanii mioritici? Căci să nu uităm că în balada noastră e vorba de o crimă întâi de toate, pregătită cu îndrăzneală, de la bun început de lașitate fatalistă. La noi, s-ar declanșa iadul propagandei celor care sunt convinși că un asemenea discurs ar fi un delir din lumea unor nebuni care cred în conspirații. Nu propaganda aceasta este problema. Ci cealaltă: aceea care și-a instalat deja efectele în mințile oamenilor.

Știm ce am face dacă s-ar ivi acest bărbat de stat. Cel ungurean, cu cel moldovean… Atunci? De unde povestea asta că am fi niște lași?!

Recomanda
Ioan Buduca 186 Articole
Author