Regizorul Norman Jewison, cunoscut mai ales pentru filmele sale „In the Heat of the Night” (În arşiţa nopţii, 1967) şi „Jesus Christ Superstar” (1973), a murit la sfârşitul săptămânii trecute la vârsta de 97 de ani, a anunţat luni agentul său, notează AFP.
Cineastul canadian „s-a stins sâmbătă în pace”, potrivit unui comunicat de presă al agentului său, Jeff Sanderson, care indică faptul că ceremoniile în onoarea lui vor avea loc „mai târziu la Los Angeles şi Toronto”.
În cursul carierei sale, a fost nominalizat de trei ori la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (Moonstruck – 1987 -, Fiddler on the Roof – 1971-, şi In the Heat of the Night – 1967).
Drame, comedii sau musicaluri, activitatea lui Jewison se aventurează în multe genuri. Însă în Statele Unite, moştenirea sa rămâne mai presus de toate cea a unui regizor interesat de problemele sociale.
Unul dintre cele mai cunoscute filme ale sale, „In the Heat of the Night” a câştigat cinci premii Oscar în 1967, printre care pentru cel mai bun film.
Pelicula abordează tensiunile rasiale americane, pe fondul unei crime într-un mic oraş din Mississippi, anchetată de un poliţist de culoare din Philadelphia interpretat de Sidney Poitier.
Filmele sale au strâns un total de 46 de nominalizări la Oscar şi au câştigat 12 premii.
Născut în Toronto în 1926, Norman Jewison a fost crescut de părinţi protestanţi care aveau un magazin sub apartamentul lor. Dar din cauza numelui său, tânărul este hărţuit la şcoală de colegii săi de clasă care cred că este evreu, potrivit New York Times.
El şi-a exprimat foarte devreme interesul pentru cinema şi teatru şi, după ce a câştigat primii bani ca şofer de taxi, şi-a găsit un loc de muncă la televiziunea canadiană CBC în anii 1950.
A petrecut şapte ani acolo înainte de a se aventura în lumea televiziunii americane, apoi a cinematografiei. Primul său film ca regizor la Hollywood, comedia „40 Pounds of Trouble” (O pacoste încântătoare), datează din 1962.
Companion al Ordinului Canadei, cea mai înaltă distincţie a ţării sale de origine, cineastul lasă în urmă trei copii şi cinci nepoţi.
Polițistul Virgil Tibbs, interpretat de Sidney Poitier, era din Pasadena, California și nu din Philadelphia. Impardonabilă eroare ! Citiți cartea lui John Ball !
,,In arsita noptii” …. film memorabil……[Rumburak]
Cred că în film polițistul de culoare interpretat Sidney Poitier era polițistul trimis de la centru din Philadelphia să rezolve crima. Deosebit interpretat și criminalul și mai ales polițistul local interpretat de Rod Steiger. Remarcabil film l-am văzut în Timișoara eram student, la cinematograful Capitol, era coadă la bilete, prin 1968, 69. Atunci în comunismul de tristă amintire filmele de Oscar și de Cannes apăreau în cinematografele din România la scurtă vreme după apariție. Ce intrigați eram că fiind arșiță insuportabilă, în film ducea fata în cimitir pentru amor pe pietrele mai reci de la morminte. Și sunetul din scena ce criminalul vânzător în bar care omora muștele cu un elastic, plesnetul repetând sunetul când a lovit cu un lemn victoma. Acțiunea se petrece în sud. Polițistul negru când vorbește cu soția decedatului acestei i se face rău și acest o prinde de mână și din privirea ei își dă seama că o albă respinge atingerea unui negru. Unde sunt filmele și cinematografele de altă dată cu trăirile colective din sala de cinema. Eventual cu o fată de mână. Vezi Urzica: -Ia mâna de pe mine. Nu dumneata, celălalt.
@Emile, „Ce intrigați eram că fiind arșiță insuportabilă, în film ducea fata în cimitir”
-se spune „excitati,ce excitati eram”
mai itzik!
@Victor Popescu: ba fix din Philadephia, super mega impardonabila eroare!
Ia-o mai usor cu impardonabilul, sa nu ai probleme (cardiace, imunitare, din astea).
@Emil: nu e trimis de nimeni sa rezolve nimic; era in trecere prin localitate. Oricum, un detaliu, eroare pardonabila.
Altfel, de remrcat absurdul fabulatoriu al unor pretins „alesi”: familia se numea cum se numea, dar era, chipurile, protestanti! Pffff….
In the Heat of the night, o capodopera insotita de muzica inegalabililor Quincy Jones/Ray Charles. O fresca a sudului american, un film de referinta. Dialogul dintre Tibbs si Gillespie de la inceputul filmului e antologic. S-au intalnit doi colosi sub bagheta unui magician. Superb!