Esenţa şedinţei de ieri a PSD nu a fost asumarea răspunderii pentru rezultatele de la alegeri, ci păstrarea guvernării. A banilor statului. A bugetului.

Subsumate acestui scop, evenimentele se văd altfel. Înainte de lua fiecare personaj principal în parte, trebuie să înţelegeţi că, în PSD, oamenii se împart în două categorii principale – baroni penali prinşi de DNA şi baroni penali neprinşi, dar conştienţi şi ei că nu mai au mult şi vor fi prinşi.

În afară de aceştia, mai există un mic grup de lideri atipici, nici aceia uniţi între ei, care fie sunt tehnocraţi de formaţie, fie sunt cinstiţi, săraci şi kaghebişti. Poporul PSD, cel care va decide, în final, cine rămâne la şefia partidului, nu se subsumează acestora din urmă, ci se aliniază, de regulă, în spatele unui baron din primele două categorii. Totul e ca baronul să-şi găsească interesul, financiar (de regulă) sau de altfel.

Conştienţi de aceste realităţi, cei trei poli de putere din PSD (de fapt sunt patru, dar al patrulea este încă stealth şi nici eu nu o să-i stric învăluirea), au lucrat, în aceste două săptămâni trecute de la alegeri, pentru a-şi asigura supremaţia. Să-i luăm pe rând:

1. Mircea Geoană. Adevărul este că Geoană s-a pripit. Vechi adversar al lui Victor Ponta, fusese cooptat în echipa acestuia, pe principiul – ţine-ţi prietenii aproape, iar duşmanii şi mai aproape. Geoană l-a lăudat permanent pe Iohannis după alegeri, sperând cel mai probabil în deschiderea unui dialog care să ducă la o împărţire a puterii între PSD şi PNL, într-un guvern comun, condus, eventual, de un tehnocrat, şi care să administreze ţara cu un mandat clar, pe proiecte mari, până în 2016. Pun pariu că Geoană a citit deja cartea lui Klaus Iohannis şi, ca un diplomat de carieră ce este, era pe punctul de a face actualei Opoziţii parlamentare o propunere de nerefuzat – intrarea la guvernare. Cu un astfel de proiect, Geoană dădea şah la Ponta şi mat la Dragnea, la viitorul congres al PSD, având unele şanse să revină la şefia PSD. Din păcate, Geoană îl are în continuare în spate pe dl. Marian Vanghelie care, o fi el simpatic acum, dar rămâne totuşi Vanghelie. A fost decapitat înainte de a mai apuca să dea şah, dar asta nu înseamnă că a fost scos din joc. Important pentru el devine să ştie să-şi comunice proiectele.

2. Liviu Dragnea. Adevăratul depozitar al puterii din PSD, coagulant al diverselor interese locale, conducător de facto, prin interpuşi al unor instituţii publice esenţiale în gestionarea banului public, Dragnea era pregătit să devină preşedintele PSD şi în varianta în care Ponta câştiga alegerile, dar şi în cea în care le pierde. Inteligent, răbdător, Dragnea are pentru toate variantele un plan, căci el este, prin excelenţă, un strateg. Singurul care îi poate încurca planurile este DNA-ul şi, de fapt, procurorii anticorupţie sunt singurii care i-au mai corodat din putere prin arestarea unor importanţi baroni locali. Dragnea ştie că adversarul său nu este Geoană, ci Ponta, ştie că decapitarea lui Geoană a fost doar o diversiune pentru a mai amâna bătălia finală între cei doi, dar a acceptat această diversiune care, deocamdată, nici nu-l încurcă, nici nu-l ajută. Important pentru el este să păstreze controlul banilor statului, căci astfel are pârghia de control a baronilor PSD. Timoraţi de acţiunile DNA, aceştia înţeleg mai greu acum raporturile de putere şi nu le e clar dacă în perioada următoare ar trebui să facă şpăgi mai cu atenţie sau ar trebui să tragă cu tunul pe principiul că oricum ne dau ailalţi la o parte, barem să furăm cât mai putem. Dragnea este singurul care le trezeşte încredere, iar el este conştient de asta. Până la primăvară însă, va avea de dus o cruntă bătălie internă cu cei câţiva haiduci ai lui Ponta, cel mai periculos fiind, evident Ghiţă, cel mai guraliv fiind, evident, Şova. Decapitarea lui Şova nu este cu adevărat importantă, a fost doar un gest de marcare a teritoriului. Alături de Şova, din echipa Ponta, va mai fi sacrificată şi miss Garlic de la Finanţe.

Citiţi continuarea pe blogul bizyday