Gluma politică se îngroaşă. Liber-schimbiştii români, anarho-suprarealiştii islandezi, pedofilii olandezi şi finalistul prezidenţialelor columbiene deghizat „Supercetăţean” sunt tot atâtea forme de protest ale electoratului faţă de lipsa alternativelor politice şi proasta gestionare a crizei economice.
„Cel mai bun partid”, o formaţiune „anarho-suprarealistă” creată în glumă de comediantul islandez Jon Gnarr, a câştigat alegerile din capitala Reykjavik, promiţând aducerea unui nou urs polar la Zoo, prosoape gratuite la piscinele din oraş, plantarea de palmieri şi construirea unui Disneyland la aeroport. Singura promisiune cu iz de seriozitate a fost cea de a menţine transparenţa administraţiei oraşului.
„Cel mai bun partid” a devansat al doilea partid ca importanţă din Islanda, iar comendiantul Jon Gnarr poate deveni primar, iar apoi chiar preşedinte, dacă ţinem cont că populaţia capitalei reprezintă circa 60% din total. „Gluma a mers prea departe”, spune o deputată a partidului Social-Democrat, a cărui guvernare de 18 ani a fost întreruptă de criza economică. De altfel, aşa îşi explică analiştii şi victoria „anarho-suprarealismului”: populaţia a protestat pentru că sistemul bancar a căzut în 2008, ţara a ajuns în pragul falimentului, au fost împrumutate 3,8 miliarde de dolari de la Marea Britanie, iar cetăţenii au respins, prin referendum, rambursarea creditului.
Posibilul viitor preşedinte al Islandei spune că vrea să deschidă ochii electoratului, care trebuie să fie conştient de falimentul sistemului politic. „Jocul cu minţile lor îmi oferă o mare plăcere. Îmi place să fac asta”, spune Jon Gnarr.
„Supercetăţeanul” columbian şi experimentele sociale
Părăsind Cercul Polar, la Ecuator găsim un fost primar şi posibil preşedinte căruia îi place să se joace cu mintea electoratului. Excentricul matematician şi filozof Antanas Mockus s-a calificat în turul doi al prezidenţialelor din Columbia, candidând din partea Partidului Verde. El s-a lansat în politică după ce a intrat în atenţia presei, dându-şi pantalonii jos în faţa unui amfiteatru plin, pentru a capta atenţia studenţilor.
Mockus, 51 de ani, este fiul unor imigranţi lituanieni, a făcut studii în Franţa şi predă la Harvard. Pozând într-o costumaţie sumară, cu un mare „S” desenat pe piept, Mockus a ajuns să fie numit „Supercetăţeanul” şi a fost ales primar al Bogotei, în 1995 şi în 2001, şi a transformat capitala într-o sală de curs. A angajat actori de pantomimă pentru a-i ridiculiza pe şoferii care nu respectau regulile de circulaţie, căci, crede Mockus, teama de a fi ridiculizat e mai mare decât cea de amendă. A instituit „noaptea femeilor”, în care doar femeile, inclusiv poliţistele, ieşeau seara în oraş. A creat „vaccinul împotriva violenţei”, cerând oamenilor să deseneze chipurile agresorilor pe baloane pe care apoi să le spargă.
Acum Mockus candidează la preşedinţie împotriva fostului ministru al Apărării, într-o ţară aflată în război cu traficanţii de droguri şi cu gherilele de stânga ale Forţelor Armate Revoluţionare Columbiene. În acest context, comentatorii nu văd cu ochi buni o victorie a lui Mockus, care ar avea şanse minime să aplice experimentul său citadin la scara întregii ţări.
Partidul anti-copyright
În Europa, severitatea legii copyrightului a dus la apariţia, ca formă de protest, a Partidului Piraţilor. Creat iniţial în Suedia, partidul s-a extins în aproape toate statele UE, inclusiv România, şi a obţinut două mandate în Parlamentul European, la alegerile din 2009, militând pentru dezincriminarea pirateriei pe internet. Patentele ar trebui eliminate şi în industria farmaceutică, pentru a se reduce preţul medicamentelor, mai susţin „piraţii” europeni.
Partide pentru animale şi pedofili
Partidul Animalelor a reuşit să intre în parlamentul olandez, după alegerile din 2006. Este primul partid a cărui platformă se axează în primul rând pe drepturile animalelor care reuşeşte această performanţă. Interesant este că politicianul antiislamist olandez Pim Fortuyn a fost asasinat, în 2002, de un activist pentru drepturile animalelor.
Olanda a fost şi ţara în care a apărut un partid al pedofililor, sub denumirea Partidul pentru Dragoste Fraternă Libertate şi Diversitate, care milita pentru legalizarea pornografiei infantile şi dezincriminarea contactului sexual cu copii mai mari de 12 ani. Justiţia a respins cererea organizaţiilor care luptau împotriva pedofiliei de a desfiinţa partidul şi a permis participarea acestuia la alegeri. Partidul s-a autodizolvat în martie 2010, din cauza lipsei de popularitate.
Proletari din toate ţările, odihniţi-vă!
Continentul nord-american se poate mândri cu „Partidul Munciţi mai Puţin”, înfiinţat în 2003 în Canada. Formaţiunea militează pentru introducerea săptămânii de lucru de 32 de ore şi poate ar fi avut succes în Franţa, unde ultima guvernare socialistă a redus programul săptămânal la 35 de ore, mult sub media europeană. Orientat şi împotriva consumerismului, partidul a candidat cu sloganul „Munciţi puţin, consumaţi puţin şi trăiţi mult”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.