„Morţii lui Iliescu”, mult mai mulţi decât „morţii lui Ceauşescu”

Comunicatul prin care Parchetul General a anunţat extinderea cercetărilor din ,,Dosarul Revoluţiei” asupra evenimentelor petrecute după 22 decembrie 1989 conţine şi o constatare pe care nimeni nu a avut curaj să o facă în ultimii 27 de ani: „Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i şi k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal”.

Chiar dacă ancheta acestei „extinderi” se va face, iniţial, doar „in rem”, dincolo de articolele şi paragrafele de lege invocate în acest comunicat se ascunde, însă, o realitate cumplită: „pentru păstrarea puterii”, ”noua conducere politică şi militară” s-a comportat exact ca o grupare teroristă, care a preluat puterea în stat comiţând o serie de crime abominabile, pe care legea le defineşte, pe bună dreptate, „crime împotriva umanităţii”. Cu toate că, până acum, nimeni nu a avut curajul să o afirme clar „cu subiect şi cu predicat”, această situaţie este, totuşi, cunoscută de foarte multă vreme.

„Inventarul” terorii

În ultimele zile ale anului 1999, când toată România serba zece ani de la victoria „Revoluţiei din Decembrie”, Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, secţie aflată pe atunci sub conducerea gen. Dan Voinea, a dat publicităţii un document-sinteză intitulat „Reflectarea evenimentelor din decembrie 1989 în dosarele instrumentate de Parchetele Militare-1999”. Un document stufos care, în circa 200 de pagini, făcea o radiografie a tot ceea ce se aflase în cercetări penale de până atunci. Un document deosebit de interesant, ale cărui concluzii rămân la fel de valabile şi în ziua de azi şi pot fi utile şi în această nouă etapă a anchetei „dosarelor Revoluţiei”. Dar partea cea mai interesantă a acestui document se află chiar în primele lui pagini: este vorba despre un „inventar” al victimelor care au murit în ultimele zile ale regimului Ceauşescu, pus faţă în faţă cu „inventarul” morţilor din primele zile ale regimului Iliescu. În speranţa că nimeni nu ne va acuza de vreun parti-pris, prezentăm cifrele terorii aşa cum au fost ele calculate de procurorii militari. Sunt cifre care, oricât de greu le-ar veni unora să recunoască, demonstrează dimensiunile dezastrului. Dar să lăsăm cifrele să vorbească.

Morţi: Evenimentele din decembrie 1989 au trimis în mormânt un total de 1.104 români. Dintre aceştia, 162 au murit până pe 22 decembrie 1989, înainte de fuga soţilor Ceauşescu. În schimb, 902 au fost ucişi în zilele următoare, după ce Ion Iliescu a declanşat isteria războiului contra „teroriştilor”. Cei care au trăit acele evenimente îşi amintesc momentul în care „Emanatul” a apărut pe micile ecrane ale unicei televiziuni care funcţiona pe atunci şi a chemat poporul la luptă împotriva „teroriştilor super-instruiţi care trag din orice poziţie”. Atunci, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie, numai în Bucureşti au murit în total 477 de persoane. Iar asta în condiţiile în care, aici, în Capitală, în represiunile ordonate de regimul Ceauşescu fuseseră omorâţi 48 de protestatari.

Răniţi. Disproporţia este la fel de mare şi în ceea ce priveşte răniţii Revoluţiei. În decembrie 89 s-au înregistrat, în total, un număr de 3.352 de persoane rănite. Dintre acestea, 1.107 au fost victimele represiunii ceauşiste, iar restul de 2,245 de victime pot fi „contabilizate” în inventarul criminal al regimului Iliescu. În Bucureşti au fost înregistraţi un total de 1.879 de răniţi, dintre care 604 îi aparţin lui Ceauşescu, iar restul de 1275 au fost mutilaţi în timp că apărau „emanaţia” FSN-istă a lui Ion Iliescu. La fel de dramatică a fost şi situaţia din restul ţării: până în după-amiaza zilei de 22 decembrie, forţele de represiune ale lui Ceauşescu au nenorocit 503 oameni, în timp ce lupta cu „teroriştii” inventaţi de Iliescu a schilodit alţi 970 de români naivi care chiar au crezut în palavrele lui. După cum bine ştim, în cursul procesului de la Târgovişte, soţii Ceauşescu au fost acuzaţi, printre altele, că ar fi provocat moartea a circa 60.000 de români. Cum am arătat mai sus, anchetele au stabilit că „Nea Nicu” se face vinovat de moartea a 162 de români. O cifră foarte mare. În schimb, Ion Ilici Iliescu, vinovat moral de moartea a 942 de oameni, a fost recompensat cu „en-şpe” mandate prezidenţiale. Sperăm că măcar acum, în al „doisprezecelea ceas”, procurorii vor examina şi aprofunda acest inventar al terorii, iar vinovații adevărați vor fi pedepsiți.

Războiul psihologic

Acum, procurorii militari vorbesc despre un veritabil război psihologic care s-a derulat, nestingherit, în cursul loviturii de stat pe care naivii de noi am considerat-o Revoluţie. Dar şi în urmă cu 17 ani, în documentul analizat mai sus, procurorii vorbesc tot despre acest ,,război” atipic: ,,A existat o presiune psihologică la care populaţia a fost supusă, indiferent dacă presiunea a apărut spontan sau a fost anume difuzată”. Cu siguranţă că anchetatorii vor îndepărta prima ipoteză: cea a presiunii apărute spontan pe fondul haosului din acele zile şi nopţi. Iar asta pentru că doar proştii îşi închipuie că, în lumea zilelor, noastre haosul se produce la voia întâmplării. În acest sens, presupunem că procurorii îi vor ancheta şi pe crainicii de la TVR care au fost părtaşi la acel ,,război psihologic” propagat prin intermediul TVR.

Dar cu siguranţă că vor trebui să se grăbească: Teodor Brateş, cel care interpretând foarte bine rolul unui asediat, chema bucureştenii să vină să apere Televiziunea cu mâinile goale, este destul de în vârstă, astfel că… nu se ştie! În schimb, în cazul lui Cornelius Roşiianu trebuie să se grăbească şi mai tare: omul s-a înscris în cursa electorală, pe un loc eligibil pe listele PSD. Iar dacă ne vom trezi că fostul crainic al lui Ceauşescu va deveni mare deputat, te pomeneşti că nu va mai putea fi chemat în faţa justiţiei fără aprobarea colegilor lui parlamentari.

,,Nu susţin redeschiderea”

În vara acestui an, atunci când procurorii au anunţat redeschiderea ,,Dosarului Revoluţiei”, Ion Iliescu le-a declarat ziariştilor: ,,Nu susţin redeschiderea, e un fapt istoric, e treaba mai ales a istoricilor. Ceea ce a fost atunci de judecat s-a judecat în procesul lui Ceauşescu. //…// Nu ştiu cui slujeşte aşa ceva (n. Red.: redeschiderea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei), altminteri nu e nici o problemă, dar pusă sub acest aspect, luarea la întrebări şi analize pe plan judiciar… a fost un moment de istorie cu părtile lui bune şi cu părţi mai puţin bune, cu stări conflictuale. Am trecut peste ele, le-am depăşit, ce rost are să dezgropăm… el trebuie să facă obiectul unor dezbateri a unor oameni care studiază istoria ca să tragem învăţăminte.//…/// Eu înţeleg pe cei care au avut pierderi. La noi a fost o mişcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stam să tot plângem morţii, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare al societăţii…”.

Aceste fraze au fost rostite astă vară, la doar câteva zile după ce magistraţii CEDO au condamnat România încă o dată în nişte procese intentate de câteva zeci de victime ale Revoluţiei. Atunci, întrebat de jurnalişti despre această condamnare pronunţată împotriva statului român, Iliescu a afirmat: ,,Nu CEDO! CEDO este alimentată de oameni de aici, interesaţi să întreţină aşa ceva”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.