Motivarea eliberării lui Vîntu: nu este pericol public

Sorin Ovidiu Vîntu nu este un pericol public. Asta consideră magistraţii care au decis cercetarea lui în libertate. Judecătorii susţin că arestarea a fost solicitată prea târziu, la zece luni după ce a început urmărirea penală.

Completul de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti, condus de Viorica Costiniu, a motivat decizia de cercetare în libertate a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul lui Nicoale Popa, prin faptul că acesta nu a încercat să îngreuneze ancheta în ultimele luni. De asemenea, odată cu Vîntu au fost puşi în libertate şi Alexandru Stoian şi Octavian Ţurcan. Instanţa consideră că cei trei nu mai pot influenţa ancheta pentru că procedura de extrădare a lui Nicolae Popa este deja în faza finală.

„Dacă în perioada decembrie 2009 – martie 2010 s-a considerat că inculpaţii nu prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai puţin în prezent, după o perioadă îndelungată de timp în care nu s-au evidenţiat alte acte de sprijinire a condamnatului Nicolae Popa, existenţa unui atare pericol nu mai poate fi susţinută. Nu există motive rezonabile şi suficiente pentru a considera că lăsaţi în libertate, inculpaţii vor comite alte fapte prevăzute de legea penală”, se arată în motivarea deciziei de cercetare în libertate a celor trei.

CAB notează în motivare că, deşi încadrabile din punct de vedere juridic într-o infracţiune prevăzută cu un maxim de pedeapsă de 7 ani închisoare (fiind deci caracterizată printr-un pericol social generic moderat), în concret, acţiunile celor doi oameni de afaceri, Sorin Ovidiu Vântu şi Octavian Ţurcan, evidenţiază o periculozitate sporită, fiind vorba despre sprijinirea materială a unei persoane dată în urmărire internaţională, condamnată la 15 ani închisoare într-un caz cu o rezonanţă socială deosebită, fiind de notorietate că respectiva persoană s-a sustras şi cercetării judecătoreşti, notează NewsIn.

În acelaşi timp, judecătorii apreciază că activitatea infracţionlă s-a încheiat în luna martie 2010, fără ca în ultimele şase luni să fi apărut elemente noi în anchetă care să justifice arestarea preventivă. Judecătorii Curţii notează că după data de 1 aprilie 2010 nu au mai fost autorizate interceptările şi înregistrările telefonice, deoarece legea nu permite autorizarea unor astfel de activităţi cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă pentru mai mult de 120 de zile. Astfel, Curtea de Apel a afirmat că inculpaţii au continuat şi după data de 1.04.2010 acţiunile de sprijinire ale numitului Nicolae Popa, constituie o simplă supoziţie, care nu este susţinută de materialul probator. Mai mult, instanţa a considerat că, dimpotrivă, probele care vizează perioada ulterioară datei de 1.04.2010 nu susţin o asemenea presupunere. În plus, datele obţinute prin comisia rogatorie din Cipru deşi se referă la perioada 1 ianuarie 2006-30 iunie 2010 nu evidenţiază alte transferuri de tipul celei din 9 noiembrie 2009, în valoare de 50.000 de euro.

„Nu există motive rezonabile şi suficiente pentru a considera că lasaţi în libertate, inculpaţii vor comite alte fapte prevăzute de legea penală”, se mai arată în motivarea Curţii de Apel Bucureşti.