Alexandra Grigore este o tânără care a obținut bursa de doctorat la Cambridge oferită de Fundația Bill și Melinda Gates. O bursă foarte competitivă unde sunt în fiecare an 500 de candidați pe un loc. Împreună cu alți 3 colegi, au înființat compania Simprints și au creat scannerul portabil de amprente, cu ajutorul căruia peste 2 milione de persoane din Africa vor putea fi identificate și vor beneficia de servicii medicale și sociale. Acum vrea să angajeze programatori din România pentru dezvoltarea proiectului.
“Toți avem aceleași ore într-o zi, noi alegem cum le petrecem”
În România ai urmat, în paralel, cursurile în limba engleză ale Facultății de chimie industrială din UPB și Administrarea Afacerilor din ASE. În plus, te-ai implicat și în proiecte de cercetare. Cum ai avut timp să faci atâtea lucruri în același timp?
Acum pare că s-a întâmplat într-o altă viață. Sunt vreo zece ani de atunci. Eu nu prea agreez ideea de a nu avea timp. Mi se pare că timpul nu ți-l dă nimeni. Toți avem aceleași ore într-o zi și alegem cum ni le petrecem. Sunt o fire curioasă și am vrut să intru în două lumi, în cea a ingineriei și a economiei. Mi-a fost greu să aleg. Ceea ce m-a motivat a fost o combinație de curiozitate și un fel de dorință de a face ceva deosebit și aveam așa o intuiție că am nevoie de o educație mai variată. Nu a fost ușor. Țin minte că de multe ori aveam examene în același timp și trebuia să merg dimineața la unul, după amiază la altul. Câteodată nu puteam pentru că erau la aceeași oră și mi le lăsam pe vară, mai ales examenele de la ASE. După care aveam și toată vara de învățat dar am reușit.
Nu știam exact ce vroiam să fac dar știam că primul pas ar fi să plec din țară pentru a avea mai multe șanse să descopăr și să explorez cât mai multe lucruri. Vroiam să plec la studii, la un master ori la un exchange.
La ce proiecte ai participat în timpul studiilor?
Am lucrat la câteva proiecte în chimie analitică și chimie-fizică. Ajutam doctoranții cu proiectele lor, plus alte lucrări pe care mi le dădeau. Mă duceam la profesori și îi întrebam dacă au nevoie de ajutor. Am fost și la un proiect la Institutul de Cercetare în Chimie Organică. Asta făceam între cursuri și în week-end-uri.
Cursurile cărei facultăți le-ai frecventat mai des?
Făcând chimie și economie în același timp, mai mult mergeam la Politehnică. La ASE mă duceam doar la seminariile mai critice, examene, parțiale. Nu prea treceam pe la cursuri pentru că la chimie aveam zile în care cursurile și laboratoare țineau de la 8 dimineața, la 8 seara. Și chiar lipseam destul de rar, doar atunci când încercam să ajung la ASE pentru că la unele discipline 60% din nota finală o reprezentau seminariile. Unde, dacă nu erai prezent, nu aveai nicio șansă să treci examenul. Dar am mai făcut compromisuri. Am lăsat examene pentru vară.
Ai avut vacanțe ? Perioade în care să te poți relaxa, să te distrezi, să faci pauză?
De obicei examenele erau la începutul verii. În iunie și la începutul lunii iulie terminam. Îmi rămâneau vacanța din iulie-august-septembrie. De obicei mă plimbam prin țară.
Primul pas: Bursa Erasmus în Germania
Când ai plecat prima oară din țară pentru studii?
În primul semestru din anul IV de la Politehnică. De fapt eram și în anul IV la ASE, dar a fost ultimul an și a fost complicat. Practic am continuat așa cu ASE, deși nu eram în țară, și veneam o dată la 3-4 săptămâni pentru seminarii și examenele importante.
Am plecat cu bursă Erasmus pentru 6 luni, pe chimie, la o universitate destul de mică din orașul Chemnitz, din Estul Germaniei, cu care avea facultatea un exchange. Pe vremea aceea Politehnica colabora doar cu două orașe din Germania, universități mai necunoscute dar foarte bune. Universitatea din Chemnitz pe partea de chimie este foarte cunoscută în Germania. Eram singura româncă de acolo. Am făcut primul semestru în Germania, după care m-am întors în România, mi-am dat ambele licențe, de la Politehnică și ASE. A fost destul de greu.
Apoi te-ai întors în Germania pentru master?
Nu în același loc. În România am aplicat la diverse programe de master din Germania și pentru diverse burse. Nu e greu de intrat la un master în Germania, să obții bursă e mai greu. Facultățile în sine nu dau burse și atunci trebuie să aplici la diverse instituții. Erau doar două instituții care dădeau bursă în Germania pentru români. Acum probabil sunt mai multe. Am pierdut la una dintre ele pentru că am aplicat prea târziu.
Am ajuns la Universitatea Friedrich Alexander Erlangen-Nurenberg. Am avut de ales între trei universități, la care am fost admisă, inclusiv Universitatea Tehnică din Munchen, dar am ales Erlangen fiindcă bursa era la fel, 700 de euro/lună, iar în Munchen m-aș fi descurcat mai greu. Plus că mi-a plăcut mai mult programul din Erlangen. M-am descurcat foarte bine cu banii din bursă acolo. Am lucrat și în universitate part-time, 20 de ore pe săptămână și n-am avut probleme. Cazarea era destul de ieftină, 150 de euro/lună. Îmi rămâneau bani să și călătoresc.
În ce domeniu ai făcut masterul?
Pe Știința materialelor și inginerie chimică. A fost un master interdisciplinar. Iar specializarea mea a fost în nanotehnologie și biotehnologie.
Un intership la Institutul Max Planck
Știai limba germană înainte de a merge la studii?
Eu nu am făcut germana în școală. Am studiat engleză și franceză, dar înainte să plec am urmat timp de un an și ceva cursuri la Institutul Goethe din București, o dată pe săptămână. Am fost și la o școală de vară în Germania. Aveam o bază de gramatică, înțelegeam cât de cât, dar nu prea știam să vorbesc. Când am ajuns însă prima oară cu Erasmus și toate cursurile erau în germană mi-am dat seama că nu înțelegeam nimic. Și dialectul din Saxonia era diferit față de limba pe care am învățat-o eu, mai ales accentul, așa că primele două luni nu înțelegeam absolut nimic din cursuri. Am învățat în primele două luni în Germania mai mult decât într-un an jumătate acasă. A trebuit să-mi dau toate examenele și laboratoarele în germană. Dar masterul a fost în engleză. Însă m-a ajutat să știu și limba germană fiindcă am stat 3 ani.
Ai fost și la celebrul Institut de cercetare Max Planck din Germania?
Am făcut două intershipuri. Unul în Olanda, timp de 6 luni, și apoi în Germania, la Institutul Max Planck, tot 6 luni. Asta a fost înainte să-mi fac teza de masterat. Am luat pauză un an și am făcut cele două intershipuri. Apoi am călătorit vreo 2 luni prin America de Sud, m-am întors în Germania, am terminat masterul, după care am plecat la doctorat.
De la teatru, la doctorat în nanotehnologie
De unde și de când a venit dorința ta de a face multe lucruri?
Parcă simt că toată viața am fost așa . De mică aveam multe activități și părinții au contribuit mult la lucrul ăsta. De la 6-7 ani aveam tot felul de activități după școală. Am făcut teatru vreo 15 ani, limbi străine, sport. Cred că totul a pornit de la curiozitate și nehotărârea ce să fac. Când eram pusă în fața unei decizii, să fac x sau y, pentru că îmi plăcea să fac și x și y, ajungeam să fac și x și y.
Copil fiind, nu te-au obosit atâtea activități?
Nu țin minte să fi fost obosită. 3 luni mergeam la bunici în vacanță și abia așteptam să înceapă școala, să fac diverse lucruri. Am început în clasa I să merg la un cerc de teatru la Clubul Elevilor din Constanța. În clasa a 2-a am fost și la cercul de chimie. Am început cu teatrul de păpuși și mi-a plăcut foarte mult. În fiecare vară mergeam la Festivalul de teatru de păpuși de la Iași. Acolo cred că mi s-a dezvoltat ideea de lucru în echipă pentru că mereu după aceea am căutat o echipă în care să lucrez. Nu mi-a plăcut niciodată să fac eu singură ceva.
Este interesant că după atâția ani de teatru n-ai ales o carieră în domeniu.
Când am fost în echipa de teatru a liceului mă gândeam la asta, doar că mi-a plăcut chimia foarte mult. Din școala generală am fost la olimpiadele de chimie. Teatrul a fost mai mult un hobby și am vrut să rămână așa.
Cum ai ajuns la un cerc de chimie în clasa a II-a? Chimia se face în școală din clasa a VII-a.
Mama este chimistă, dar nu ea m-a dus. Erau mai multe cercuri la Clubul Elevilor și eu am ales. Am fost la teatru, chimie, balet, desen și pian. Îmi plăceau experimentele. Făceam tot felul de invenții. Eu nu mai țin minte. Mama îmi mai zice cum stricam toate jucăriile și le reconstruiam în feluri diferite. Le spuneam părinților că vreau să fiu inventatoare. Chimia mi-a plăcut și mi se părea interesantă, ușoară. După ce am început să fac și la școală, mi-am dat seama că este mai mult decât niște experimente. Mi-a plăcut partea de rezolvare a problemelor, matematica. Era provocator.
Bursa Bill Gates pentru Cambridge
Sunt 500 de aplicanți pe un loc pentru bursa Cambridge acordată de Fundația Bill și Melinda Gates. Povestește-mi cum ai ajuns să o obții?
Aceste burse se numesc Gates Scholarships Cambridge și sunt acordate pentru masterat și doctorat. Sunt 50 de locuri pentru studenți din toată lumea, și alte 40 de locuri numai pentru Statele Unite. În anul meu, pe cele 50 de locuri au fost cam 5.000 de aplicanți. Este o bursă foarte competitivă. Eu nu știam de ea, cei de aici, după ce am aplicat la doctorat, mi-au spus. Am avut un interviu telefonic și am obținut-o. Am fost foarte surprinsă.
Cum este doctoratul la Cambridge?
Doctoratul la care sunt eu durează 4 ani. Se numește Nanotechnology Doctoral Training Centre. În primul an sunt cursuri, examene, proiecte mai mici, nu începi din prima. Practic mai faci încă un master. Apoi începi teza de doctorat, care durează 3-4 ani. Cu totul ar fi 4-5 ani. Eu mai am doar lucrarea de dizertație.
Simprints – o companie cu impact social
Cum ți-a venit ideea să înființezi un ONG?
Nu este propriu-zis un ONG. Este o societate cu răspundere limitată în care tot profitul trebuie reinvestit înapoi în companie, nu se distribuie acționarilor. Este o companie cu specific social.
Am început cu trei prieteni și colegi de aici. Doi sunt doctoranzi la Cambridge, pe care i-am întâlnit fiindcă aveau aceeași bursă Gates. Cei care oferă această bursă organizează tot felul de evenimente, așa că avem multe oportunități să ne cunoaștem între noi. Toți cei care obțin bursa sunt interesați de partea social-umanitară cu impact global, acesta fiind unul dintre criteriile pentru care se oferă bursa respectivă. Și atunci, cam toți cei din comunitatea Gates sunt oameni cu spirit antreprenorial, care vor să vor să facă lucruri care să aibă impact social. Asta ne definește pe toți.
Așa am avut șansa să-i întâlnesc pe doi dintre ei aici. Eram toți interesați să pornim o companie, nu știam exact ce și cum, dar am participat la o competiție între echipe de studenți organizată de universitate și de diverse institute.
În acel an competiția a fost organizată de Centrul Umanitar, iar tema respectivă a fost „Identificarea în țările în curs de dezvoltare”, legată de faptul că 1,1 miliarde de oameni din întreaga lume nu o identitate oficială, nu dețin certificate de naștere, buletine, motiv pentru care nu pot să acceseze servicii în educație, finanțe, sănătate.
Povestește-mi puțin despre societatea pe care ați înființat-o.
Se numește Simprints. Am început acum 3 ani tot în Cambridge. Eram dor noi, cei 4 membri fondatori. Acum suntem 20 și creștem în continuare.
Doi sunt frați, au dublă cetățenie, americană și engleză. Părinții lor sunt britanici dar ei au crescut în America și au făcut facultatea acolo. Unul este canadian, iar tatăl lui este român, plecat în Canada în anii 70. El este canadian însă, nu vorbește limba română. Trei dintre noi eram doctoranzi și unul la master. Doi au terminat deja.
Cum te împarți între lucrarea de dizertație și acest proiect?
După ce am pus compania pe picioare am întrerupt doctoratul un an, până am angajat mai mulți oameni. Apoi m-am reîntors la doctorat și am lucrat la companie part time, cam un an și ceva. Mi-am terminat toate experimentele. Și acum le fac pe amândouă. Nu este ușor. Îmi trebuie foarte multă disciplină. Până la sfârșitul anului nu o să mai am parte de multe vacanțe. Dar merită.
Ai timp pentru viața personală?
Nu foarte mult dar mă descurc. Îmi mai iau câte un week-end liber, mai merg acasă. Încerc să le împart. De asta nu m-am grăbit foarte tare, ca să pot să am timp și pentru mine. Aș fi putut să-mi scriu lucrarea în câteva luni dar ar fi însemnat să nu dorm prea mult. Așa că m-am decis să o iau la un pas mai rezonabil și deocamdată merge bine.
Scannerul de amprente contectat la mobil
Cum a apărut ideea scannerului de amprente portabil?
Echipa noastră a venit cu ideea să facem un scanner de amprente care se conectează la telefonul mobil și timp de 1 an și jumătate a fost doar o idee. Am câștigat competiția dar a rămas doar o idee pentru care lucram în timpul liber, serile, în week-end-uri. Am făcut niște prototipuri, am vorbit cu diverse ONG-uri din toată lumea să vedem dacă i-ar interesa o soluție de acest gen.
Am avut răspunsuri pozitive de la toate organizațiile cu care am vorbit și, eram în anul doi la doctorat, când ne-am hotărât să facem o companie și am obținut ceva finanțare. Asta este primul pas de la o idee la a porni o companie. Să obții finanțare.
Cum ați obținut finanțarea?
Primii bani au venit tot de la Fundația Bill și Melinda Gates, fără nicio legătură însă cu faptul că noi aveam burse la doctorat, pentru că sunt două instituții diferite. Cea din Cambridge, organizată de staff-ul de acolo, iar competiția la care am participat noi a fost la Washinghton DC. Mai multe start-up-uri, companii, idei și universități aplică la aceste competiții pentru a obține fonduri pentru proiecte de dezvoltare internațională. Am obținut atunci primul grant de 250.000 de dolari. Am înființat compania și am început să angajăm oameni.
Vindeți deja produsul?
Da. Îl vindem. Am început acum un an și jumătate. În august 2016 am avut primul proiect. Scannerul de amprente exista deja, ce am facut noi a fost crearea unui nou produs (bazat pe o technologie existentă), care a fost proiectat pentru un anumit context si segment de piata (ONG-uri in tarile in curs de dezvoltare). Practic aportul nostru este mai mult din perspectiva de design de produs. Compania Simprints nu distribuie doar scannerul de amprente, ci și servicii de identificare, care includ hardware, software, servicii de training, de integrare cu sistemele electronice prezente în țările respective și în organizațiile cu care lucrăm, servicii de suport, mentenanță.
Câți angajați are compania Simprints acum?
Suntem 20 de oameni, iar până la sfârșitul anului vrem să ajungem la 37.
Identificarea persoanelor din Africa Subsahariană și Asia de Sud
Cum v-ați promovat produsul?
Eu m-am ocupat de designul produsului. Am fost în Africa și în Asia în primii 2 ani. Am petrecut vreo 400 de ore pe teren în Zambia, Benin, Malawi, Bangladesh, Nepal. Cum spuneam, am fost 4 persoane la început. Eu mă ocupam de hardware, alți colegi de software, avem omul nostru care se ocupa de finanțare, colaborări și vânzări, iar al patrulea se ocupa de granturi și evaluarea impactului pe care îl avem pentru că în aria asta de dezvoltare internațională, ca să poți să obții finanțare prin granturi trebuie să demonstrezi impactul social pe care tehnologia ta o să-l aibă.
Cine sunt clienții voștri?
În țări din Africa subsahariană și Asia de Sud lucrăm cu ONG-uri internaționale, precum UNICEF, BRAC, o organizație foarte mare din Bangladesh. Dar lucrăm și cu instituții de stat. Avem acum un proiect cu Ministerul Educației din Afganistan. Suntem în 8 țări deocamdată.
Spuneți că vreți să mai angajați. Pentru același proiect sau mai aveți și altele în plan?
Compania Simprints are un singur produs, care practic este o combinație de mai multe produse pentru că avem aplicație pe telefon, scannerul, cloud pentru bazele de date. Acum ne concentrăm pe asta. Am obținut un grant de 2 milioane în august anul trecut, ca să extindem unul dintre proiectele din Bangladesh. Deocamdată avem 20.000 de pacienți în baza de date, în sistemul nostru de înregistrări cu amprente, iar grantul pe care l-am obținut este pentru extinderea acestui proiect la 2 milioane de oameni în următorii 2 ani și jumătate.
„Vrem să recrutăm din România mai mult”
Vreți să vă extindeți. Personalul angajat în ce este specializat? Intenționați să recrutați și din România?
40% sunt specialiști în programare și inginerie electronică. Restul sunt în vânzări, manageri de proiect, finanțe, cercetari, data analyst, design.
Încercăm să recrutăm și din România mai mult, mai ales pentru domeniul IT. Deocamdată am încercat prin cunoștințe, dar aș vrea să lucrăm și cu site-uri de recrutare și companii HR. Nu avem un număr anume de persoane pe care dorim să le angajăm. Acum avem 6 posturi deschise pe site și o să mai deschidem câteva. Nu vom deschide un birou în România, cei pe care îi vom angaja vor trebui să vină aici. Angajăm persoane din toată lumea. Acum tocmai au venit din Malaezia, India, Statele Unite. Suntem o companie internațională, avem doar doi sau trei britanici. Nu avem salarii diferite în funcție de țară, criteriile sunt experiența și poziția pe care o va ocupa. Salariile încep de la 25.000 lire/an, pentru cei care abia termină facultatea, și ajung până la 60.000 lire/an. Acum în companie media de vârstă este acum de 30 de ani, dar avem și angajați care au 40 de ani, persoane cu experiență.
„În primii 3 ani, start-up-urile ori devin de succes, ori mor”
După ce termini doctoratul ce planuri ai?
Continui cu Simprints. Suntem în perioada de creștere, nu putem să spunem că avem succes. Da, suntem în 8 țări și avem proiecte, dar suntem încă la început. Suntem o companie tânără. În primii 3 ani multe start-up-uri ori devin de succes, ori mor. Și acum, în următorii ani va fi destul de greu. O să mă axez pe dezvoltarea companiei, acum sunt în echipa executivă și am multă responsabilitate și mult de muncă și o să mă ocup în continuare de asta.
Acum lucrăm full time la companie și o să fim aici. Sper să avem și birouri internaționale. În 2-3 ani sper să pot să călătoresc, să merg și în alte țări, unde vom deschide birouri. Primul birou îl deschidem în Bangladesh anul acesta. O să începem în vară. Deja am început recrutările. O să angajăm 3 oameni în Dhaka. Dacă totul merge bine, anul viitor probabil o să deschidem un birou în India, apoi în Kenya sau Africa de Sud și sper să mă duc acolo să le pun pe picioare.
O fata minunata , un om adevarat , o romanca scumpa si draga ! Mult succes in continuare si multa sanatate !
Degeaba, n-are niciun viitor daca nu e din Videle!
O tanara capabila, dar foarte bine informata, in primul rand.
Am crezut ca e vorba de un dispozituv care determina ceva boli prin simpla amprentare.Nu vreau sa fiu rautacios dar cred ca asta era ultima nevoie a africanilor Subsaharieni,etc.Cit priveste USA, da a terminat de amprentat toate America de Nord, Europa si o parte din Asia.Cu restul e mai greu,asa ca acest dispozitiv plus naivitatea-sper-a citorva tineri ,le poate intregii colectia de amprente.Probabil ca intentia e de a avea toata populatia Terrei.In rest succes,poate totus o sa descopere un aparat care determina gradul de inanitie al subsaharienilor, sau de unde provin tulpinile de Ebola ce fac ravagii prin Africa ecuatoriala ,etc