Nebănuitele tezaure ale lui Edouard Cochet

Dispersarea la licitaţie, la Casa Fraysse & Associés, a colecţiei „Edouard Cochet” a fost împărţită în mai multe sesiuni, desfăşurate la Hôtel Drouot. Două dintre ele au avut loc în 9 şi 10 noiembrie, dedicate porţelanurilor franceze în pastă moale, de la Saint Cloud, Chantilly şi Mennecy, şi pieselor de faianţă de la Compania Indiilor, una s-a desfăşurat în 7 decembrie, când au fost propuse tabachere din aur din secolul al XVIII-lea, piese de argintărie de Strasbourg şi diverse alte obiecte de artă. Următoarele două licitaţii vor avea loc în 8 şi 9 februarie.

Edouard Cochet a făcut avere din prospectările câmpurilor petrolifere. Inginer geolog, el a perfecţionat, în anii ’60, o tehnică de cercetare, „mud-logging” sau analiza noroaielor de foraj. Aceasta a devenit un punct de referinţă pe întreg globul. Cochet şi-a implantat antrepriza în numeroase ţări, inclusiv China, acum peste 20 de ani. Mereu între două avioane şi două contracte, în relaţie directă cu şefi de stat, era un personaj grăbit, insesizabil. Nimeni nu bănuia că şi-a găsit timp pentru a strânge un asemenea tezaur.

Piese de orfevrărie din colecţia Edouard Cochet, vândute în luna decembrie 2011

„Există colecţionari «vitrină», care îşi arată colecţia tuturor şi îşi organizează viaţa socială în jurul ei, şi colecţionari «dulap», care o ascund, o păstrează numai pentru ei ca pe o grădină secretă. Edouard Cochet a fost arhetipul colecţionarului «dulap»”, afirmă Camille Leprince, colaboratoarea celebrului anticar din quai Voltaire, Michel Vandermeersch, care a expertizat ceramica din colecţie. Metafora îi aparţine, de fapt, scriitorului Sacha Guitry, el însuşi mare colecţionar-vitrină.

Ceramică de Rouen, manufactură Guillibaud

Experţii şi negustorii de artă folosesc trei calificative pentru a-l caracteriza pe Edouard Cochet, dispărut în luna iunie a anului trecut: misterios, secret, discret. Nimeni n-a ştiut până acum dimensiunile colecţiei sale. Când s-a îmbolnăvit, acesta i-a încredinţat lui Vincent Fraysse, organizatorul licitaţiei, grija de a dispersa colecţia şi de a o sfătui pe soţia sa.

„Îl cunoşteam bine şi, de opt ani, întreţineam relaţii de complicitate legate de colecţia sa. Totuşi, nu-i bănuiam importanţa. Am descoperit în apartamentul său un ansamblu considerabil şi altul în seiful său bancar”, a mărturisit Fraysse.

Pasiunea pentru mărcile artizanilor

Trei piese din argint, datate Toulouse 1774, Barthelemy Samson

Nici măcar soţia sa nu a realizat pe deplin profunzimea pasiunii lui, chiar dacă este singura care ştie cum s-a născut aceasta. „Adoram obiectele de artă. Am vrut să lucrez pentru a mi le putea oferi; am devenit farmacistă parţial şi din acest motiv. Nu mi-a fost greu să trezesc interesul soţului meu în acest domeniu. Într-o zi, la Drouot, a căzut în extaz în faţa unui ansamblu de orfevrărie de Dinan. Era surprins să descopere că unii meşteri orfevri lucraseră în oraşul său natal. De atunci s-a pasionat pentru studiul mărcilor”, povesteşte ea.

Edouard de Sevin, expert în licitaţii, l-a cunoscut pe Cochet la puţin timp după acest eveniment. Avea atunci o galerie în „Village Suisse”, cartierul anticarilor din Champs de Mars. „Edouard Cochet mi-a explicat repede că interesul pentru orfevrăria provincială îi fusese prilejuit de analiza pe care o făcuse pieţei de artă. Considera că există puţine falsuri în acest domeniu. Poansoanele, foarte dificil de contrafăcut, dau informaţii despre metalul folosit şi anul executării piesei. Acest fapt îi dădea siguranţă asupra valorii obiective a achiziţiilor sale”.

Casetă de bijuterii din argint şi argint aurit

Este, fără îndoială, una dintre cheile fundamentale ale colecţiei. S-a aplecat asupra sectoarelor considerate modeste, deşi averea i-ar fi permis să cumpere piese de orfevrărie princiare sau rarisime porţelanuri de Sèvres. A preferat orfevrăria provincială, porţelanurile Companiei Indiilor şi faianţa patronimică şi revoluţionară. „Cred că se ferea de tot ce înseamnă piaţă speculativă”, afirmă De Sevin.

Aceeaşi neîncredere în „supra cotă” l-a făcut să prefere negustorii de artă tineri anticarilor de renume. Pentru colecţia sa de ceramică, de exemplu, n-a frecventat niciodată galeriile lui Vandermeesch, Christian Béalu sau altor nume sonore ale zonei. Colecţiona într-o manieră metodică. Către sfârşitul vieţii, pasiunea sa a evoluat către porţelanurile în pastă moale de la Vincennes sau Saint-Cloud. Tindea mai curând către exhaustiv decât către cercetarea estetică.

Ansamblu de toaletă al contesei Von Der Leyden

„Colecţie de timbre poştale” este sintagma folosită de negustorii de artă pentru căutarea sistematică, pentru completarea exhaustivă. La Edouard Cochet, ea era determinată de dorinţa de a înţelege subiectele sale preferate. Poseda o documentaţie enormă şi o bibliotecă pasionantă. Lucra în această direcţie în fiecare seară şi coresponda cu cercetători, conservatori de muzeu şi alţi colecţionari. Era pasionat de cercetare şi de descoperire, poate ca urmare a unei deformări profesionale a acestui căutător de aur negru. Colecţia lui numără câteva rarităţi, cum ar fi un ansamblu de toaletă, în argint aurit, ce i-a aparţinut contesei Von Der Leyden, compus din cutii de pudră, sfeşnice, cutii de farduri, estimat între 80.000 şi 100.000 de euro şi adjudecat la peste 158.000 de euro. El a figurat în expoziţia „Secolul de aur al orfevrăriei de Strasbourg”, deschisă în 1964 la galeria Jacques Kugel. Pepitele colecţiei sale au uluit nu o dată. Michel Vandermeersch evocă un celebru platou de la Compania Indiilor, al cărui decor, inspirat de o gravură olandeză din secolul al XVI-ea, reprezintă un gentilom protestant. Erau cunoscute două exemplare. Edouard Cochet l-a găsit pe al treilea. A mai descoperit o mare salatieră din faianţă de Nevers din secolul al XVIII-lea decorată cu Arborele dragostei, un model unic, nevăzut niciodată pe piaţă, estimat acum la 8.000-15.000 de euro, o alta, tot din faianţă de Nevers, realizată întrre 1737 şi 1741, numită „Salatiera cu podul din Nevers”, estimată la 10.000-15.000 de euro.

Farfurie de faianţă de Nevers

Chiar Edouard de Sevin, care cunoştea colecţia de aproape 40 de ani, a fost surprins să descopere un ceainic de mari dimensiuni, creat de maestrul din Toulouse, Louis II Samson, pe care nu-l cunoştea.

În afara acestor piese istorice, colecţia cuprindea şi obiecte mici, rafinate, ce reflectă obieceiurile doamnelor de la Curte, cum ar fi un serviciu de scris pentru călătorie, realizat la Paris între 1762 şi 1768, format dintr-un etui pentru pană, din aur, călimară şi alte piese, cu caseta originală din piele de rechin verde. A fost estimat, modest, la 800-1.500 de euro.

Adjudecat, la Paris

Salatieră cu Arborele dragostei, faianţă de Nevers

Ansamblul colecţiei Cochet nu poate fi comparat cu niciun altul dispersat în ultimii 30 de ani. Este un adevărat repertoriu de forme, ornamentaţii, motive decorative şi culori. Colecţia mai cuprinde o adevărată „pădure” de sfeşnice, printre care un model parizian de Claude Mottet, datat 1687-1688, sau mari piese rocaille create la Marsilia de Lazare Martin, farfurii din argint semnate de Barthelemy Samson, din Toulouse, în 1774, de Laurent Dauvergne din Avignon, între 1765 şi 1775, de Hippolyte Garlet din Montpellier în 1736, cutii pentru burete de baie, din argint, martore ale rafinamentului toaletei în secolul al XVIII-lea. Modelul în faianţă de Rouen, creat în fabrica lui Guilibaud, este împodobit cu pagode, după moda chinezăriilor din timpul lui Ludovic al XV-lea. Căni din faianţă preiau în secolul al XVIII-lea modele din orfevrerie. Dovadă piese din Rouen, din fabrica Poterat, către 1710-1720, şi un model în argint din 1706-1707.

Salatieră cu podul din Nevers

În vânzările anterioare, o zaharniţă produsă la Manufactura din Saint Cloud a atins preţul de 17.500 de euro, în timp ce o pereche de sfeşnice din argint din secolul al XVIII-lea a fost vândută cu 78.000 de euro. O pereche de solniţe din argint şi argint aurit, semnate de maestrul orfevru Jean Charles Roquillet Desnoyer, a stârnit pasiuni, strigările urcând la 155.000 de euro. Piesa-far a fost însă ceainicul de argint de Louis Samson II, care a obţinut preţul de 170.000 de euro. Iniţial un cadou oferit de un îndrăgostit alesei inimii sale, piesa demonstrează rafinamentul artei de a trăi în Secolul Luminilor. Suma obţinută la sfârşitul anului trecut, de patru milioane de euro, a clasat vânzările primei părţi a colecţiei Cochet pe locul al treilea în reuşitele Casei „Frayesse”.

Salatieră cu soldaţi si un cuplu de hangii, estimată la 8.000-12.000 de euro

O casetă de bijuterii, în argint şi argint aurit, opera orfevrului Louis Ruschmann, din 1813, a fost vândută cu 22 300 de euro, iar o alta, din aur cu email, lucrată de Jean-François Beauvais la Paris, 1784-1785, a fost achiziţionată cu 40.893 de euro, în timp ce o tabacheră din aur, cu o scenă galantă după Boucher, realizată de Jean-Francois Garant, pictată pe email albastru de Le Tellier şi cu imitaţie de lapis lazuli, a urcat la 148.704 euro, după ce fusese evaluată la 20.000-30.000 de euro.

Faianţă de Rouen, fabricată la Poterat

Omul de afaceri Edouard Cochet a intrat în joc, fermecat de aceste obiecte pe care le admira tot timpul. Era, probabil, o supapă de siguranţă într-o viaţă profesională trepidantă şi stresantă. „Şi-a rafinat foarte repede ochiul. Îi plăcea să judece echilibrul unei piese de orfevrărie, originalitatea decoraţiei. Era pasionat de tehnicile de fabricare, îi plăcea să intre în pielea artizanului, să judece îndrăznelile tehnice ale realizării”, povestea Edouard de Sevin, pentru care aceste lucruri ar fi echivalat la Cochet cu un fel de exerciţiu zen. Pentru acest breton prin naştere, piesele de orfevrărie reprezentau rădăcinile culturale ale Franţei. Specialiştii se întreabă care va fi influenţa acestei dispersări asupra pieţei. Probabil va înviora un domeniu destul de calm în momentul de faţă. În condiţii de criză, cumpărătorii se îndreaptă către valori sigure, liniştitoare, ca orfevrăria şi ceramica. În acest sens pledează şi interesul renăscut al oraşelor de provincie pentru producţia lor de orfevrărie de altădată, pe care încep s-o achiziţioneze şi care este pusă în valoare în noi muzee cum ar fi cel de la Riom sau cele de orfevrărie contemporană ale lui Roland Daraspe sau Nicolas Marischael.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.