În urmă cu ceva timp am început o anchetă jurnalistică la Opera Națională București, pentru finalizarea căreia era nevoie de foarte multe informaţii, sens în care am formulat mai multe cereri în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public. Aceste cereri au rămas fără răspuns. Prin practica aceasta, conducerea Operei Naționale București a reuşit să facă ceea ce şi-a propus încă de la debutul acestei anchete, şi anume, să o îngreuneze, în speranţa că se va renunţa la demersul jurnalistic.
În acest sens, consider că astfel de practici de la Opera Națională București zădărnicesc efortul meu ca jurnalist de a mă informa și din surse oficiale și-mi limitează drastic și nejustificat dreptul de a informa opinia publică în legătură cu activitatea nelegală de la Opera Națională București. În acest caz, se pune întrebarea dacă Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public mai are finalitatea pentru care a fost adoptată, în lipsa unei răspunderi a conducătorilor de instituţii care refuză să răspundă solicitărilor. În felul acesta, jurnaliştii fie recurg la alte surse pentru aflarea adevărului, fie se adresează instanţelor de judecată aşteptând ani de zile furnizarea unor informații care, de cele mai multe ori, nici nu le mai sunt de folos.
În ciuda demersurilor de îngreunare a anchetei de la Opera Naţională Bucureşti, vom continua să facem cunoscut modul halucinant în care instituţiile de cultură au devenit un instrument pentru satisfacerea intereselor financiare şi politice ale unui grup de oameni. Astfel, în cadrul Operei Naționale București, de mai mulţi ani, lucrează două secretare, prin rotaţie, câte o săptămână. Până aici nimic nu este nelegal, doar că cele două secretare sunt pontate opt ore pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, uneori au fost pontate chiar și câte zece ore pe zi. Interesant este cum a reușit acest director, Ignat Fănel, să ascundă această stare de fapt, mai ales că trebuia ca aceste secretare să fie pontate cu jumătate de normă. Acest caz ar trebui cercetat atât de către Curtea de Conturi, cât și de către autoritățile de anchetă.
Într-o situaţie similară se găseşte şi Leonard Pădureţ, liderul “sindicatului reprezentativ” al Operei Naționale București. Acesta “a revenit în activitate” fiind reîncadrat ca șef compartiment trombon în cadrul Studioului Experimental de Opera București. Trebuie menționat că acest Studiou Experimental de Opera București nu are orchestră proprie, deci Leonard Pădureț a fost încadrat ca șef al unei partide de trombon care nu există, în cadrul unei orchestre fictive. Inutil de menționat că Leonard Pădureț a fost plătit o perioadă îndelungată fără să emită nici măcar un sunet la instrumentul trombon. Dar aceasta nu este tot. Dorind să “remedieze” situația, managerul Ignat Fănel l-a numit pe Leonard Pădureț, prin decizie managerială, șeful departamentului de implementare al programului de management. Începând cu acea dată, liderul de sindicat Pădureț a fost plătit să conducă un departament fără obiect de activitate, deoarece Ignat Fănel este manager interimar și nu implementează un program de management. Numirea este o sinecură evidentă, liderul sindical primind astfel aproximativ 7.000 lei lunar (net) fără a face absolut nimic în cadrul Operei Naționale București. Poate fi însă găsit în permanență în biroul “sindicatului reprezentativ”, asigurând “susținerea colectivului” pentru managerul interimar Ignat Fănel.
Un alt personaj “interesant” din cadrul Operei Naționale București este directorul adjunct Cornel Vladu. Acest electrician a absolvit liceul la „frageda” vârstă de 48 ani, adică în anul 2008, la un liceu privat din București, dr. ”Constantin Angelescu”, așa cum reiese din CV-ul postat de Opera Națională București, iar dacă îl studia cu atenție, vom constata că acest director adjunct care a terminat un liceu teoretic, profil filologie, nici măcar nu a învățat care este prescurtarea de la doctor, pentru el aceasta fiind ”DOCT”.
Prin prisma acestei funcţii sau nu se știe prin ce împrejurări, fiica acestuia a fost numită Şefa Departamentului de Studii Muzicale, deși aceasta din urma nu are studii în domeniul muzical. Cu toate că acest departament este unul vital pentru Opera Națională București, iar conducătorul acestuia se presupune că are cunoștinte temeinice de muzică, în general, și de operă, în special, s-a ajuns la situaţia hilară în care publicul avizat a fost invitat să vizioneze opera “Travaita”, în loc de ”Traviata” sau opera „Carmina Burana” ( n.r.- Carmina Burana a fost denumită de către autor cantata profana și aparține genului simfonic, fiind reprezentată câteodată sub formă de balet. Deseori, din lipsa culturii muzicale, aceasta este denumită operă).
Tot „un merit” al lui Vladu Cornel a fost şi semnarea referatului de necesitate pentru angajarea în regim de colaborare a ginerelui său pentru unul dintre puținele spectacole ale Operei Naţionale Bucureşti care au avut loc de la începutul pandemiei.
Cu toate că în cea mai mare parte a timpului managerul a interzis accesul muzicienilor angajați în instituție, chiar și numai pentru simpla activitate de studiu individual, invocând restricţiile pandemiei, surse din interior ne-au relatat că Ignat Fănel a cheltuit o sumă considerabilă pentru plata colaboratorilor “necesari” pentru evenimente. Suntem curioși cum va aprecia controlul ministerial şi cum vor aprecia viitoarele controale anunțate ale Curtii de Conturi, necesitatea cheltuirii acestor bani, legalitatea demersului de a angaja colaboratori în situația în care managerul nu a fost capabil nici măcar să asigure activitatea minimală a propriilor angajați.
Cu asemenea măsuri luate în instituţiile de cultură din România, în scurt timp, îi vom da dreptate lui Mircea Eliade când spunea că „oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit despre ei presa și opinia publică”.
În următorul articol vom vorbi despre finanțările duble și despre desuetul activității de “elaborare concept și redactare conținut pentru materialele Operei Naționale București în vederea promovării spectacolelor” în condițiile în care Opera Națională București are o armată de angajați și un departament specializat care putea face această muncă.
După cum se observă din articol avem un nou caz Dragnea.
„…instituţiile de cultură au devenit un instrument pentru satisfacerea intereselor financiare şi politice ale unui grup de oameni.”- Pai, ASTA STA LA BAZA CAPITALISMULUI, ce doreste domnul jurnalist? Si nu numai institutiile de cultura, ci toate institutiile si intrePrinderile, si firmele, pentru asta sunt folosite, CA SA FACA BANI UNII.
Si CINE l-a imputernicit pe el sa faca ANCHETE? A vazut asta in filmele sovietice, in care il imputernicea tribunalul poporului?!?
Marele demers jurnalistic “care vrea să muște” al domnului Ciprian Demeter este de nivelul “Ce nenorocire mare / Am văzut ieri la intrare / Două mucuri de țigară / Aruncate jos pe scară.”
Neregulile de la Opera din Bucuresti sunt cu siguranta cunoscute la Ministerul Culturii, dar ca intotdeauna in ultimii ani interese personale fac imposibil un control real.
”neghiobie” ??? Puțin zis,.. Dar să vezi ce e la Opera din Kolozsvár,.. S-au băgat românii, in mod tradițional peste ceva unguresc, aici evident peste Opera Maghiară,… și au făcut totul praf, cu o conducere și administrare de in vremuri mai bune erau duși la zid,.
Fanel Ignat si Cosmin Marcovici doi „Sosoci” ai culturii romanesti!! DEZASTRU lasa pe unde trec!!!
Asts arasta ca; sistemul ticalosit,incompetent, functioneaza in toate domeniile !
Ce cultura?
Bani sa iasa !!
Să se facă verificări şi cu privire la pontajele acestui personaj sinistru de la sindicat pentru perioadele în care a participat la evenimentele sindicale externe, şi nu numai. Fiind şi preşedinte de federaţie, are obligația de a depune declaraţii de avere şi de interese. Le-a văzut cineva?
Noi suntem nevoiţi să facem tumbe pentru a obține o zi liberă, în cazul în care avem o problemă, iar domnul are salariul mai mare decât al multora dintre noi, neavând nicio treabă cu activitatea profesională. A strâns o cohortă de bieţi „donatori”, pe care îi tromboneşte după bunul lui plac. De altfel, personajul a primit şi o sancţiune de la CNCD pentru hărţuirea şi intimidarea unei colege de la operă. Halal, presidente maximo!
Ignate-ingrate, vazusi ce a pățit Rancea de la Iasi… Ai grija mare sa nu ii urmezi…
Băieții care il tin in brațe pe papagalul asta nevricos de ignat, il asigura ca totul va fi bine iar el ii crede!! :)))) crede ca datorita lui a picat Rancea… Nu își da seama in ce cursa a picat…mafioții isi iau unu altuia gâtul.. Frumos lucrat! :)))