Nevoia de un „Watergate”

Anul 1972 avea să scoată la lumină unul dintre cele mai mari scandaluri politice ale secolulului trecut: afacerea „Watergate“, în care preşedintele republican Richard Nixon a folosit angajaţi ai Casei Albe (instituţie a statului) pentru a-şi spiona adversarii politici democraţi. Atunci, jurnaliştii de la cotidianul “The Washington Post” – în frunte cu celebrul Bob Woodward – au declanşat o amplă investigaţie, în urma căreia preşedintele Nixon a demisionat pe 8 august 1974, act care a dus la căderea prin mecanisme juridice a capetelor de acuzare, iar Richard Nixon nu a fost judecat sau condamnat.

Regimul Traian Băsescu nu a înţeles însă nimic din afacerea „Watergate“. În cei 10 ani de mandat, un preşedinte suspendat (de două ori!) al României a folosit toate mijloacele pe care le avea la îndemână pentru a-şi subordona instituţiile de forţă ale statului (Procuratură, Justiţie, Parchet, DNA, CSM, Curtea Constituţională, Serviciile Secrete), după o metodă simplă, dar foarte eficientă: promovarea în funcţii-cheie sau în propriul anturaj a unor judecători, procurori şi foşti ofiţeri de Securitate compromişi în timpul regimului comunist şi şantajabili cu ajutorul dosarelor trecute la „strict secret şi de maximă importanţă pentru siguranţa naţională“. Consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu (ofiţer acoperit înainte şi după decembrie ‘89), generalul (r) Iulian Vlad (fostul şef al Securităţii ceauşiste), comisarul-general Silvian Ionescu sau generalul Florian Coldea sunt numai câteva exemple. Lor li se adaugă noua armată de generali făcuţi pe bandă de „Naşul“ Traian (unii fără dreptul legal de a fi avansaţi în grad!) şi echipa „lupilor tineri“: Daniel Morar, Laura Codruţa Kovesi, Monica Macovei (fostă procuroare ceauşistă!) sau judecătorul Adrian Bordea, noul preşedinte „ales“ al Consiliului Superior al Magistraturii (şi el fiul unui fost general de Securitate!). Cu ajutorul acestui adevărat arsenal, sistemul mafiot creat de preşedintele suspendat îşi „lichidează“ adversarii politici la comandă, protejându-şi în acelaşi timp clientela cu ajutorul instituţiilor statului! Intrat ilegal în ultimul an de mandat cu ajutorul servitorilor de la Curtea Constituţională (unde l-a „plantat“ pe Daniel Morar!) şi aflat în criză de timp, invocând cu cinism „lupta împotriva corupţiei“ sau „statul de drept“, acest personaj grobian corupt va face tot ce îi stă în putere pentru a distruge şi ultima încredere a românilor în noţiunea de justiţie. Condamnările adversarilor politici Adrian Năstase şi Relu Fenechiu (nu contest verdictul dat de judecători şi chiar cred că fostul „naş“ al mafiei din PSD şi liberalul fost ministru meritau condamnaţi) dovedesc că justiţia subordonată lui Băsescu Traian acţionează numai la comandă, atâta vreme cât oameni de casă precum Adriean Videanu, Radu Berceanu sau Elena Udrea rămân imuni la efectele ei.

Richard Nixon a fost un biet amator şi România are nevoie de un „Watergate“ pentru a scăpa de acest impostor!

New York, 8 ianuarie 2014