Joi după-amiază, înfigeam nuielele de salcie verde lângă crucile bunicilor și străbunicilor. Unul dintre morminte nu mai avea niciun semn. Doar un prun sălbatic lângă care puneam o nuia cu câteva flori galbene legate pe la mijlocul ei. Mama spunea că acolo ar fi trebuit să fie mormântul străbunicii, pe care n-o cunoscuse nici ea, deși, la fel de bine, s-ar fi putut să se odihnească puțin mai încolo. Seara târziu, turnam puțină apă la flori și la nuiele, inclusiv la străbunica, devenită, după trecerea anilor, doar un nume și o nuia de Paști. În Vinerea Mare, ai casei nu beau nici apă. Abia după asfințitul soarelui se așezau la masă și, printre îmbucături, mai scăpau câte o vorbă despre slujba preotului sau despre cel venit la biserică fără haine de sărbătoare.
Sîmbăta, ne trezeam cu noaptea în cap. Trebuia mers la turmă pentru adus mielul, aprins cuptorul, măturat curtea, ținut de vasul cu aluatul de cozonaci pentru a frământa mai ușor, vopsitul oălor în fiertura de coji de ceapă, ouă cu furnză de pătrunjel învelite în ciorapi vechi și puse la fiert, pregătit buchetul de flori sălbatice pentru mama, pe care trebuia să-l aibă la îndemână la înconjurul bisericii, ascuțit lumânările, curățatul pantofilor și lustruirea lor, spălatul pe cap în ordinea știută, adică, cel mic primul și fuga la culcare, și mama ultima, după ce termina cu toate de rânduit. Nu era ceas în casă. Ne trezeam după cântatul cocoșilor. În câteva minute se auzea și vocea unui vecin care avea un orologiu vechi, de la cefereu. Mama punea mâncărurile la fiert, întețea focul, ne controla hainele și ne verifica la batistă, mărunțiș de pus în tavă, lumînare, flori, lista morților și oul roșu de ciocnit pe pajiștea cimitirului. De obicei, eram primul. Ieșeam în curte să leg câinele și să-i aștept! Nopțile de Înviere au o înălțime copleșitoare. Se vede până dincolo de lume, cu stele tremurând, de parcă s-ar fi ridicat din mugurii de salcie și n-ar fi apucat să se coacă. Gâlgâitul apei în iarbă și cântecul brotăceilor erau singurele note pe care natura cânta discret propria-i deșteptare. Pe drum se mișcau umbrele celorlalți țărani ardeleni porniți spre biserică, un amestec de șoapte și pietriș scrâșnit sub tălpi ca la osia universului. Mă țineam de mâna mamei, la un pas în urma mersului țanțoș al tatălui, mândri că ajungem la Înviere înaintea celorlalți. Pe lângă zidurile bisericii așteptau și alții, a venit părintele, a venit, i-am văzut trăsura, mai așteaptă puțin să scoată prapurii și începe. Și de la o lumânare se aprindeau celelalte și înconjurul bisericii era ca o pregătire a umbrelor pentru bătutul în porți și deschiderea ușilor, când redeveneam oameni luminați de credință. Bărbații se așezau în față, lângă altar, iar femeile la locul lor, ca într-o galerie de ființe muncite și stinse de povară. Copiii respectau aceeași așezare în spațiu. Băieții lângă bărbați, fetele lângă femei. Era păcat și să întorci capul. Și, în biserica rece, cu dușumelele curate, încă umede, în fața icoanelor reci, continua cea mai înaltă noapte a anului care se încheia dimineața, pe răsăritul soarelui, cu pasca împărțită dintr-un vas ce părea de argint. Niciodată în dimineața de Paște nu a plouat. Întotdeauna, cerul arăta ca pregătit de Înviere, iar natura gata să participe și ea la sărbătoare. O auzeai cum se urnește din toate încheieturile pentru a se trezi în aceeași noapte cu Hristos. O singură dată a nins. Numai tata își aducea aminte. Nu l-am crezut până când am citit pe coperta interioară a unui Tetraevangheliar. „Să se știe că în dimineața asta de Paști au căzut potop de ninsoare cum nu s-a mai văzut și asta e semn rău că va fi război sau altă nenorocire“. Primul lucru pe care-l făceam după slujbă era să ciocnim ouăle pe furiș. Apoi, să alergăm la nuielele morților pentru a vedea ale cui flori s-au ofilit. Se spunea că acela va pleca primul. Nuiaua pe are o puneam la prunul bunicii era întotdeauna verde. Poate pentru că nu era acolo sau poate pentru că-i plăcuse prea mult viața și peste ea creștea o iarbă deasă și cărnoasă la fir. Niciodată nu am fost și nu suntem atât de curați ca în noaptea Învierii. Pentru fiecare dintre noi, ea rămâne cea mai luminată dintre toate. O purtăm în noi și în fiecare vine din altă parte.
Publicat în Evenimentul zilei, 10 aprilie 1999
Super poveste! Ne amintim de anii copilariei cu bune si rele, cu saracie sau nu, cu de toate cat se putea in acele vremuri. D-le Nistorescu, de ce nu tiparesti aceste povestiri cu imagini colorate(copii cu oua pe iarba, copii cu animale) sa poata citi si progeniturile nascute in zilele noastre, nu au cum sa afle, am trait noi in copilatia noastra dar nu cu actiuni bazate pe violenta! De mai bine de un an de zile caut asemenea povasti si povestiri, nu gasesc ceea ce caut pentru nepotel, sa ii citim in limba romana alaturi de poze! In engleza gasesyi orice, in germana pe ici pe colo dar vrem doar in limba romana, limba unuia dintre parinti! La 3 ani stie sacam se exprime bibe in 4 limbi straine: germana ca e zona, engleza limba comuna in majoritatea tarilor, araba cu taica-su si romana noastra, pe langa limba tarilor altor copii din gradi. Vreau o carte cu asemenea povesti si povestiri! Nu e bascalie! Anunti cand este tiparita si liber la vanzare! Astept dar nu 5-10 ani! Maximum un an de zile.
Da, Cornele, mamele noastre ne strigau Corneluș, minunate amintiri din suflet pe care le purtam până la moarte, o punte către cei care nu mai sunt dar traiesc încă prin amintirile noastre până nu vom mai fi nici noi. PS:Un Paste Fericit tuturor, alături de cei dragi vouă, si o urare perfidului virus, „we small overcome” !!!
Nu am avut fericirea sa ma nasc la tara precum inaintasii mei, dar am mers in aproape toate vacantele in copilarie la sat si la suburbia patriarhala a unui orasel transilvan. Mirosul de balegar mi s-a imprimat atunci pe vecie ca un simbol al bunastarii simple venita din vesnicia trudei pamantului! De aceea il inteleg pe Dl Nistorescu si se rupe ceva in mine la gandul ca a trebuit sa paraseasca un tinut si o viata idilica pentru vicisitudinile de la oras intr-o Romanie in care se daramau biserici, se colectivizau satele, se inmulteau locurile comune de veci si gropile individuale nemarcate ale acelor
tarani care s-au opus in grup sau individual cu pretul vietii…Amaraciunea care transpare aproape dureros din nuvela care a vazut lumina tiparului in 1999 pe care a retrait-o in aceste zile intens e cu atat mai legitima, cu cat stalinistii din PDnL, USr si UDMr au pregatit o noua lege funciara care sa le permita camarazilor din strainatate sa cumpere nestingherit
si in proportie de masa Pamantul Romaniei!!! Deja cohorte de primari, notari, avocati si judecatori au creat conditiile
ca dupa cele „3” zile, nu 30, de la intrarea in vigoare strainii sa poata cumpara la pachet mii de hectare deja trecute
din mainile micilor proprietari carora statul le-a pus piedici la intabulare in mainile intermediarilor de mai sus…
Romania e rastignita sub ochii nostri de catre paganii ideologiei genocidului…Nationalistii bolsevici Dej si Ceausescu
jubileaza in morminte, pamanturile retrocedate proprietarilor dupa 1991 se reintorc la proprietarul de drept, Cominternul!
Ceausescu a avut dreptate, „o sa fie capitalism in Romania cand o sa faca plopii mere”! Ceausescu stiuse ce punea la cale
criminalul contra umanitatii Gorbi impreuna cu Prezidiul Comintern, pseudocapitalismul cominternist, preferand sa se opuna
cu pretul vietii, precum taranii pe care-i secerase cu pistolul mitraliera…
Acesta sarbatoare nu e altceva decat un macel general ,programat an de an,in fiintele alea nevinovate numite miei pentru a ne umple burdihanele..Totul e pus aiurea inca de la facerea lumii.Ma indoiesc serios ca un dumnezeu asa milos si bun ,dupa cum scrie la biblie, a organizat astfel viata incat doar cel mai puternic traieste si trebuie musai sa subjugi si sa ucizi alte creaturi pentru a putea trai.Ghinion.Pur si simplu am fost fortati sa devenim niste ucigasi prin varsarea sangelui altor creaturi ,facute de acelasi ,,bun si milostiv,,dumnezeu ,pentru a putea supravetui pe acest pamant.Ganditi,bre.Ganditi.
Sa nu ne pierdem credinta si speranta in Dumnezeu!
Praznic fericit!
Pai ia_ti votat
D-le Nistorescu aveți condei adevărat.
Mai sunt unii care cred ca sunt Marin Preda
sau Moromete, dar e diferența
Frumos scris , va citesc de când scriați la flacăra lui Paunescu
Sunt oameni care si daca si-ar vedea si asculta neamuri intoarse din morti…tot nu ar crede. Oamenii vin de la Dumnezeu si se intorc tot la El. Ratacitii nu vor sa accepte ca trebuie sa adune fapte bune ca sa se intoarca spre lumina Domnului. Cei care nu se smeresc de bunavoie, da boala peste ei, le ia moartea vreun suflet drag, au cate o incercare de li se rupe inima si vestejeste sufletul…si atunci intra timizi in biserica si isi plang neputinta in fata lui Dumnezeu. Dar daca erai asa un zmeu, de ce nu ramai mandru si semet, ci te tarasti de durere si suferinta? Rar om care in fata mortii sa nu strige dupa Dumnezeu, sa ceara preot pentru spovedanie…SI atunci daca finalul este lumina lui Dumnezeu, ce ne tot bagi lanterna ta in ochi? Fiecaruia ii suna ceasul trevziei…cei care si-au incredintat sufletul lui aghiuta, raman in bezna mintii lor…
Foarte frumos Domnule Nistorescu! Cuvinte in sarbatoare!Multumim!
După încă 22 de ani de democrație nu ne mai găsim cuvintele și gândurile adevărate, trebuie să reluăm ce nu uitasemîncă la 10 ani după desființare a ce este numit dictatură. Încet și sigur cei ce ne conduc ne șterg creierul și ne fac să ne rinocerim cum nu ne-am dorit și cum nu a reușit mult hulita dictatură.
Va doresc un Paste fericit si sanatate domnule Nistorescu!
Paste fericit si sanatate si celor care vor sarbatori maine si zilele care urmeaza!
Ca de fiecare data HARTIA DE TURNESOL ne arata cine sunt ateii si antisemitii care oricat s-ar multiplica „patronimic” nu sunt multi, vreo doi trei de-al de „Gheorghe”, „rene/core/tomlin/Tomcat/maxtor”, raducu”, „jagardean” cel inaltat ca un „Zmeu” la ceruri redevenind „Corector” si sa nu-l uit pe „Alcibiade bratacianul Humoroid din Balta Brailei”, „lista
dezonoranta” de securisti ai ambelor aripi ale Securitatii, ceausista si stalinista de pe forum! „Gheorghe” a reaparut
din tenebrele Padurii Baneasa sau poate Snagov unde e asuprit periodic! „Marele Urs” sta in barlog asteptand teme serioase
ca dezmembrarea Romaniei cand va zice „Tirez…, ca un Titirez”!
O poveste din copilărie, interesantă, dar tot poveste rămâne, adică numai câteva procente de adevăr. Copilărie, da, satul nașterii, de asemenea, ziua învierii, da; Isus, și crucificarea, apoi învierea lui, cea mai mare farsa a omenirii. Dacă la Mohamed s-au găsit dovezi despre existența lui, in cazul lui Isus, niciuna, deși “Coranul” este o copie a “Bibliei”. Nenorocirea unor romani deștepți, este ca au fost născuți și crescuți in România, cazul tău Cornele. Apoi sa trăiești între idioti este și mai grav. Nu ai ce sa faci, te dai după ei. Eminescu: “Religia de dânșii inventata….”.
Noaptea Invierii la Targusor ,la lumina lumanarilor in biserica de lemn cu hramul ” Mihail si Gavril „,biserica ctitorita de strabunii mei ,care isi dorm somnul in cimitirul din apropiere .
In toate drumurile mele am purtat si port in suflet momentele acelea ,unice a Noptilor Invierii ,ani frumosi ai copilariei in satul transilvan .
Un Paste Fericit si sanatate domnului Cornel Nistorescu !
`daca nu ai trait momentele INVIERII asa cum sunt descrise de Dl.C.Nistorescu,nici nu poti intelege acele momente inaltatoare cand mergi cu fratii si parintii la biserica,imbracat cu haine noi,spalat,ingrijit,co mainile curate si unghiile taiate,sa pasesti cu sfiala in biserica,iar in fata altarului sa primesi sfanta impartasanie de la preot…
multumesc,Domnule Cornel! nu degeaba ai muncit cu Adrian Paunescu!
Cineva spunea :
Nu te gândi ce poate face Țara pentru tine, gândește-te ce poți face tu pentru ea !
Citind excepționalul articol și parafrazând aș spune :
Iată ce poate face Țara, sau mai bine zis țara, adică satul , din Oameni precum Cornel Nistorescu, dar și ce poate la rându-i face el pentru satul de la țară, implicit pentru Țară !
Și aici e una dintre cele mai frumoase și înălțătoare ofrande aduse satului de către un fiu al ei !
O dragoste de Neam și Țară pe care-o duc în derizoriu tot felul de pigmei și o condamnă ca pe ceva străin lor, ceva ce nu pot nici trăi la propriu, nici înțelege spiritual, o „afecțiune” străină lor și planurilor lor meschine de a ne îndepărta de tot ce ne-a dat Dumnezeu, ne-au păstrat vechile generații și n-au reușit încă ei și stăpânii lor să distrugă !
P.S.
Închipuiți-vă că unui asemenea om , asemănător în trăiri cu Cornel Nistorescu, sădite în sufletul lui legănat de familia tradițională, de ancestralitatea
și datinile satului românesc, i s-ar propune să-și trădeze Țara-i și neamul românesc, așa cum li s-a propus, sau alții s-au autopropus, ca mai toți cei care s-au perindat pe la conducerea României , mai ales în ultimii 31 de ani !
Se spune că adevăratele caractere se nasc la sat și se cizelează mai apoi oriunde-ar ajunge .
Celor care gândesc la fel, și celor care cred c-ar putea să o facă, cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Paștelui Ortodox le doresc din toată inima multă sănătate alături de cei dragi, reușite și împliniri în toate planurile și sfânta , creștineasca , strămoșeasca , mirifica și dumnezeiasca , fără de tăgadă constatare (că) : „ Hristos A Înviat !”
Foarte frumos!
Hristos a înviat!
Pentru cine este cunoscut ca depune marturii mincinoase privindu-i pe colegii de comentarii:
„Iar când mărturiseşti mincinos despre un alt om, acela ştie că tu minţi. Ai un martor împotriva ta. Şi tu ştii că minţi în legătură cu el, aşa că tu eşti al doilea martor împotriva ta. Iar Dumnezeu este al treilea martor. Aşa că atunci când vei spune o minciună în legătură cu aproapele tău, să ştii că ai trei martori împotriva ta: pe Dumnezeu, pe aproapele tău şi pe tine. Şi să mai ştii că unul din aceşti trei martori te va vădi în faţa întregii lumi.”
In regiunile aride , cu vegetatie putina, mieii ar suge laptele de la oi si dupa aceea ar manca toata iarba, ceea ce, evident, ar fi o nenorocire pt turmele de oi(numarul mieilor masculi ar fi oricum prea mare), iar oamenii ar ramane fara hrana(lapte , branza, carne).In urma cu mii de ani, localnicii din asezarile de atunci nu aveau magazine alimentare in sate,nici iluminat electric noaptea, oamenii erau saraci, carnea de miel era un aliment pretios pe care nu si-l puteau permite des, probabil sacrificau mieii in aceeasi perioada pentru a evita certurile si conflictele intre familiile sarace si cele care mai aveau cate ceva , din comunitate. Astfel, conflictele erau evitate si comunitatea isi continua viata mai departe, in liniste.
daca unii pastori ar fi pastrat multi miei, turmele lor se mareau si ar fi pascut mai multa iarba, iar ceilalti proprietari de oi ar fi fost nedreptatiti, oile lor nu ar mai fi avut iarba suficienta, deci alt motiv de conflicte.
Adevărat, veșnicia s-a născut la sat!Nimic nu poate egala bucuria Învierii !E magic și mai mult!HRISTOS A ÎNVIAT!
Paste fericit, dle Nistorescu!
Cumintenia pamantului, sau a satului, daca vreti, un loc suspendat in memorie, „inghetat” in vesnicie precum o picatura de chihlimbar adaposteste o fiinta fragila, o floare sau un gandacel, neschimbate intru eternitate…
Conflictele intre oameni au existat de cand este lumea, si au continuat pana in zilele noastre, de exemplu, anii trecuti au fost relatari tv despre unele intre niste ciobani de undeva de pe la noi si despre unele din Italia. „Miorita”, cea mai frumoasa balada romaneasca este tocmai despre conflictul intre pastori.
Hristos a Înviat!
Ticu Isari:
Pare ca nu stii decat din auzite in legatura cu religiile anitice de pe glob. Afla ca, cartea de baza pentru orice religie care, in multe religii, ulterior au fost modificate destule pasaje, a fost „Coranul” si nu Biblia ortodoxa cum crezi dumitale. Mai citeste si te documenteaza din acest punct de vedere.
Hristos a inviat!
Cristos A Inviat, domnule Nistorescu! Ceace ati scris in 1999, cred ca subscrieti si azi, in sensul celor relatate, ca-i adevar pur! Toate se intamplau in anii comunismului, ani, pe care taranii din zonele necooperativizate si cred, si-n celelate ,ii traiu in aceiasi comuniune cu Dumnezeu! Atunci de unde propaganda furibunda ca in „epoca socialista” nu se putea merge la biserica, tine sarbatorile religioase? Asta pentru a lovi in „ciuma rosie” si partidele de stanga? Pai si ouale erau numai rosii atunci, acum se coloreaza in mai multe! Un fel de „rogvaiv”, ce aminteste de curcubeul unora!! Sa ne bucuram de liniste si pace sufleteasca!!
Catre TOTI romanii cu constiinta nationala: Hristos a inviat!.
Un nimeni, îmi tine o “fraza de religie” și arunca cu “inteligenta lui de vierme”, cunoștințe din almanahul citit in WC-ul din fundul curtii. Prof. dr. Constantin Dulcan despre miracolul de la Sfântul Mormânt: „Lumea lua Lumina în palme şi îşi punea pe faţă. Nu ardea, nu era fizică”. Dacă un doctor, spune asemenea tâmpenii, ce sa ma mire la acest nimeni!
Că Istoria se repetă, mai ales atunci când nu se trag din ea învățămintele necesare o demonstrează faptul că și astăzi se perpetuează practici din trecut :
Imperiul Roman își punea în teritoriile ocupate proprii guvernatori , dar în Iudeea au descoperit că n-au nevoie să mai cheltuiască bani cu întreținerea unei guvernări proprii deoarece unul de-al locului , Irod , s-a dovedit mai catolic decât Papa, cum se spune , îndeplinind fără crâcnire toate ordinile cotropitorului și supunându-și poporul cu o cruzime mai ceva ca a unui străin.
Faptul că mulțimea care-L aclamase pe Iisus la intrarea în Ierusalim îi cerea acum răstignirea se explică prin faptul că era cu totul alta : În locul celor ce-L aclamaseră au fost aduși niște lichele de teapa „reziștilor” din ziua de azi care strigau ce li se cerea și pentru ce fuseseră plătiți !
Nimic nu s-a schimbat nici până astăzi pentru că cei care ne conduc, acum nici măcar din umbră, ci la vedere sunt din aceeași stirpe !
Morala aceea sanatoasa care exista la tara a dat o multime de oameni de mare valoare, in ciuda simplitatii si lipsurilor indurate de familiile taranesti. Dar morala curata a dat putere suplinind multe din greutatile vietii si conducand la izbanda. Citesc randurile scrise de domnul Cornel Nistorescu, pornit in lume ca baiat simplu de la tara si ajuns o mare personalitate a presei romanesti si ma conving din nou ca avand avand atatea valori umane, doar unele au razbit in viata, multe valori s-au pierdut pentru ca societatea nu a dat sprijin de invatatura copiilor de tarani. Ca sa ma explic mai bine, va spun pe scurt o intamplare ca student turist in muntii Cibin-Lotru. Am intalnit un taran pe cal care m-a invitat sa-mi care el rucsacul. Am refuzat, spunand ca plecat la drum mi-am asumat sa-l car singur fara ajutor. Omul atunci a coborat de pe cal si am mers alaturi pana cand drumurile ni s-au despartit. Ce dovada de profund respect uman! De gat aveam agatat la fel ca multi fotografi amatori, exponometrul. M-a intrebat ce este acela. I-am spus: exponometru, fara alta explicatie. Omul a cugetat putin si apoi a dedus: adica cu ala masori matale lumina pentru facut pozele? M-a impresionat istetimea acelui om simplu si m-am gandit ca si acum, ca multe valori de la tara s-au pierdut. Cea mai pretioasa bogatie a unei tari sunt oamenii. Societatea in ansamblu are datoria sa-si promoveze valorile, nu pramatiile.
….we SHALL overcome….. (autocorect error)
Mai toată presa s-a abţinut în 2021 de la campania anti-BOR ajunsă tradiţională de sfintele Paşti.