Abia la ceva timp de cînd a fost rostită sintagma iliesciană, democraţia originală, dîmboviţeană, îşi trăieşte azi apogeul şi momentul de glorie, dovedindu-se capabilă de noi şi surprinzătoare valenţe. Evenimentul ilustrativ se petrece sub ochii noştri, cînd uimiţi, cruciţi, făcuţi mici de tot, a neîncredere, cînd, parcă, măriţi cu lupa, ca în faţa unei enormităţi inedite.
Prilejuri de a simţi că îţi stă ceasul şi mintea-n loc în faţa acţiunilor politice şi a actorilor lor au mai fost, dar niciunul capabil să treacă cu atîta uşurinţă din registrul normalităţii în cel hazliu, comic, apoi în ridicolul vecin cu prostia, pentru a sfîrşi într-un conflict deschis, de orgolii, suspiciuni, reproşuri şi interese, un război fratricid generator de o criză politică de care, bucuroşi, ne-am fi lipsit.
Pe scurt, PSD îşi dă cu stîngul în stîngu: demarează o acţiune de rutină, e drept, nemaiîntîlnită la noi, însă n-o face cu discreţie, în interiorul partidului, ci la vedere, sub lumina bliţurilor şi-a asediului hoardei de jurnalişti care se calcă în picioare pe la uşile decidenţilor, pentru ca fotografia de familie dezbinată, în divorţ, să fie completă şi edificatoare, în plus, aptă să intre în istorie.
Aşadar, CEX-ul partidului de guvernămînt îşi evaluează propriul guvern şi Programul de guvernare, se pun în balanţă realizările şi neîmplinirile. Pentru că rezultatul e cu minus, partidul retrage guvernului sprijinul politic, miniştrii îşi depun demisia, prim-ministrul e somat să demisioneze, numai că Grindeanu refuză, ba, aşa cum s-a văzut din conferinţele de presă, iese la atac. E momentul cînd lucrurile petrecute, pînă atunci, ca după manual scapă de sub control şi se complică, gata, gata să înceţoşeze şi să întunece perspectiva. Apoi…
Partidul îl exclude, Coaliţia ameninţă cu moţiunea de cenzură şi chiar o anunţă, dar degeaba, Grindeanu e la masa de poker şi, cum să nu?, e dispus şi, poate, chiar capabil să scindeze, să rupă partidul.
Iohannis, care abia aştepta momentul, percepe că-i vine ca o mănuşă, zice pas!, descurcaţi-vă, rezolvaţi-vă singuri beleaua. Și tocmai refuzul lui Grindeanu de a demisiona îl introduce în cărţi şi-l face pe Iohannis să-i sufle în pînze acestuia, sub rezerva că odată venit din străinătăţi, acolo unde se simte ca-n vacanţă, pe solul tare al noilor realităţi, va juca în hora contrelor şi tîrguielilor.
Gestul lui Iohannis îi dă aripi şi combustie lui Grindeanu. Nederanjat că a rămas fără sprijin politic, fără partid şi fără obiectul muncii, în calitate de prim-ministru peste armata de oameni de serviciu ai Palatului Victoria, primeşte delegaţii străine care-l felicită pentru încăpăţînare, deşi acasă la ei ar dezaproba şi blama un asemenea gest, ţine filipice conferinţe de presă.
Victor Ponta iese din rolul de Iago şi se alătură, ca un vechi dizident, lui Grindeanu, în calitate de sfetnic-secretar general al unui guvern parcă aflat în exil, în căutare de noi miniştri. Și încă…
Cîţiva întîrziaţi din iarnă, plecaţi cu sorcova, după ce au cerut capul lui Grindeanu şi căderea guvernului, defilează, azi, într-un gest de susţinere, cu acelaşi cap deasupra îndemnului ”Rezist!”, numai aşa ca să moară capra vecinului pesedist.
În fine, în fotografie se mai vede un individ ticăloşit în urzeli destabilizatoare, în manipulări şi pus paie pe foc, pe numele lui Băsescu, care, din preaplinul carierei de şmenar, îl învaţă pe Grindeanu de ”bine”.
Sigur, ”fotografia” nu insistă asupra jocurilor de culise, a animozităţilor transformate în ostilitate şi nici a resorturilor ascunse, a dedesubturilor rămase doar bănuite. Fotografia e numai materie brută, veridică, din care se poate înţelege că loc de-mpăcare şi de pupat în Piaţa Independenţei nu mai este posibil. Numai Dumnezeu ştie ce va aduce moţiunea de cenzură şi cum va arăta ”fotografia” de săptămîna viitoare. Din cea de azi se poate spune atît: gluma se îngroaşă, se joacă la rupere, cu destinul carierelor politice în bătaia zarurilor, balamucul e total.
Dar noi? Poate veţi întreba: bine, bine, dar noi, noi unde sîntem în fotografie? Oho, noi sîntem dincolo de obiectiv, sîntem la talpa muncii de jos, la developare, mulţumiţi şi fericiţi nevoie mare că am apucat să fim contemporanii unor vremuri pline de acţiune, de suspans şi de neprevăzut al bătăii de joc şi al sictirului pentru viaţa noastră, venit dinspre o clasă politică aflată în degringoladă.
Acolo fiind, ne uităm la spectacol şi nu ne vine să credem, neştiind dacă vizionăm un vodevil la ”Cişmeaua Roşie” reînviată sau sîntem spectatorii unui puci în toată regula, tocmai aflat în curs, dintr-o berărie ordinară.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.