O necesitate imperativã: trebuie sa ne recuperãm ţara!

Motto:

„Orice rău își are bunul său, atârnă numai de înțelepciunea omului să știe a profita”(Ion C.Brătianu 1821-1891)

 „Câțiva oameni inteligenți sunt mai de temut decât cea mai mare mulțime de proști” (Platon).

României îi lipsește o „hartă a viitorului”. Iar această cartografiere a viitorului ține numai de factorul uman. Și anume de investiția continuă în factorul uman. După cum spunea la vremea lui Spiru Haret, „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”. În ultimii treizeci de ani de libertate de opinie și de atitudine, foarte puține au fost şi sunt demersurile pozitive susținute prin argumente constructive, cu repere clare și etape care trebuiesc urmate. Din acest puțin pozitiv se impune un autor: Călin Georgescu. În 2010 participa la apariția volumului «Reprofesionalizarea, ieșirea din criză», coordonat de Mircea Malița, urmat de volumul de autor: «Pentru un ideal comun», volum publicat la editura Compania. În 2016, Cãlin Georgescu a publicat proiectul sãu de ţarã în volumul Cumpãna României (editura Christiana).

Care e soluția? Cea mai proastă modalitate și condamnată din start este repetarea. Adică să începi construirea adică reconstruirea cu aceleași metode care în trecut n-au fost suficiente și care în prezent sunt uzate. I.D.Sîrbu avertiza în anii 1980 că în istorie, dacă nu ai atenția dublată de inteligență, „cuvântul «devenire» seamănă izbitor de mult cu un alt cuvânt: «revenire».”

Cãlin Georgescu vorbește în acest sens, de perioada anilor 1990-1996, care au avut „cea mai gravă consecință” în „degradarea vizibilă a factorului uman, reprezentând o victorie a ruralului asupra urbanului, o revanșă a spiritului arhaic, tribal asupra civilizației bazate pe profesionalism, educație și cultură, a regionalismului asupra interesului național. Sunt anii care au coborât România la un nivel economic comparabil cu perioada ocupației sovietice(1945-1957) și la cel mai scăzut grad de coeziune socială întâlnit în istoria modernă a țării”. În consecință, astăzi România „arată ca un stat care și-a abandonat cetățenii și, ceea ce e mai grav, cetățeanii și-au abandonat statul”.

Drept urmare, primul pas care trebuie fãcut, „trebuie ieşit din capcana oportunismului pe termen scurt, fãrã orizont… sã gândim pe termen lung şi cu aplecare spre metodãˮ(p.79). Deoarece numai ‟civilizaţia este fructul muncii şi efortului, al cunoştinţelor şi învãţãrii. Decadenţa se instaleazã atunci când ele înceteazã sã devinã virtuţi. (…)Independenţa trece prin capacitatea de a te finanţa singur.(…)Intreprinderile de stat, ca resurse naturale, (…)sunt singurele pârghii de suveranitate economicã şi politicã a ţãrii. Avem o datorie moralã şi fiduciarã sã le apãrãmˮ(p.77).

Ne este foarte clar, dupã întâmplãrile desfãşurate în ultimele sãptãmani ca ‟statul fiind luat ostatic de grupãrile mafiote, nu se mai intereseazã de binele public decat prin mãsuri populiste(…).Dacã statul colapseazã se produce şi o prãbuşire a societãţii, cetãţeanul fiind confruntat cu o situaţie de anarhie, ca în Somaliaˮ(81-83). În continuarea acestei politici a fost aplicat programatic principiul înlocuirii realelor valori profesionale cu derbedei politici sau clientelari politicului, deoarece, ‟dacã vrei sã distrugi o ţarã, o faci infiltrând neisprãviţi în funcţii de decizieˮ şi de aceea ‟statul român actual nu mai existã, pentru cã nu mai funcţioneazã instituţionalˮ(p.84).

Cea mai puternicã şi logicã zona de pornire a reconectãrii  ţãrii noastre  la realitatea europeanã(economicã, socialã şi culturalã) îl reprezintã ‟modul în care gãseşti nişa mondialã pe baza propriilor resurse constituie cheia jocului în arena instituţionalã(…)Pentru România şansa se numeşte agricultura tradiţionalã. Va urma o crizã a hranei şi a apeiˮ(p.97).

Potrivit autorului, capitalul gigantic al României ‟este dat de resursele naturale, în special de baza genetică pură pe care o au plantele și viețuitoarele sale, fiind printre foarte puținele țări din Europa care mai dețin așa ceva. Dacă numesc numai cele 220 000 de ha de pădure virgină, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, se poate vedea capacitatea sigură de a dezvolta durabil țara. Nu poți avea dezvoltare durabilă fără fundamentul dat de resursele naturale pure. Sub acest aspect, Romțnia se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un potențial multiplicator genetic pentru țările care doar resurse financiare, dar și pe cele naturale.(…)Lumea occidentală este disperată să aibă hrană și apă de foarte bună calitate pentru cetățenii ei. Doar astfel își asigură continuitatea ca neam. Toți sunt conștienți de pericolul alimentației industrial, plină de E-uri si aducătoare de boli pe care medicina actuala nu le poate trata.

Ştiințific, din 9 regiuni biogeografice, România deține 5, având cea mai importantă ecoregiune la nivel global. Mai mult de jumătate din Carpaţi, cei mai sălbatici ca natură, sunt în țara noastră. Peste jumătate din carnivorele mari sunt în Romania. Avem apoi Delta Dunării, zonele umede și pădurile – un tezaurˮ.

În concluzie, ‟capitalul natural brun, poziţia geograficã strategicã la graniţe cu Asia, încrederea în tineri, investiţia în om sunt cãile de progres. Excelenţa şi competenţa nu depind de mãrimea ţarii, ci de sistemul ei de educaţieˮ(p.78).

A doua opţiune clarã a reconectãrii la realitate o reprezintã reprofesionalizarea forţei de muncã iar ‟investiţiile pot fi stimulate simplu, reducând impozitul pe profitul reinvestitˮ(p.100).

Altfel, realitatea pe care o privim de ani buni şi cu fiecare clipã trãitã este aceea a unor câţiva stãpâni sau vãtafi de sclavi la varf, şi în rest, o masã de sclavi, fericiţi, trişti sau deznãdãjduiţi. Cãlin Georgescu considerã ca ‟Distributismul este economia gânditã la dimensiuni umane, bazatã pe firme de familie şi pe alte mici unitãţi productive, pe comunitate, pe grija faţã de ecosistem şi faţã de calitatea hranei noastreˮ(p.120)

Redãm mai departe reperele principale ale Proiectului de ţarã conceptualizat de Cãlin Georgescu pe recuperarea celor trei mari bogãtii ale României, cu mare potenţial de redresare economicã şi socialã: Hranã, Apã şi Energie, având ca fundament conceptul de dezvoltare durabilã.

‟Axele principale ale economiei civice sunt:

1.Distributismul.

2.Hrana sãnãtoasã

3. Sãnãtatea publicã

4.Familia şi educaţia

5.Agricultura tradiţionalã.

6.Dezvoltarea durabilã şi sustenabilã

7.Noul naţionalism.

Obiectivele patriotismului în limitele adevãrului

1. Întãrirea legislativã şi constituţionalã a statului. Legi administrate eficient de funcţionari în a cãror autoritate populaţia sã aibã încredere.
2. Relansarea cercetãrii şi dezvoltãrii cu implicarea universitãţilor.

3.Politici monetare şi fiscale ferme. Nivelul taxelor sã fie scãzut. Pãstrarea monedei naţionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Şi sub nici o formã nu trebuie aderat la moneda euro.

4.Dezvoltarea cãilor de transport. O ţarã curatã şi ingrijitã.

5. O politicã externã regionalã şi globalã de promovare a concilierii.
6. Transformarea unui handicap în avantaj de nişã economicã: agricultura româneascã – cu scopul final de a asigura independenţa alimentarã a ţãrii. Protectia pãdurilor si consrevarea mediului.

7.Dezvoltarea durabilã – concept naţional.

8.Securitatea persoanei: strategia de sãnãtate bazatã pe prevenţie, hranã sãnãtoasã, educaţie prin mişcare, politicã demograficã stabilã.

Pentrua realiza aceste obiective spunem:

1. Un Nu hotãrât privatizarii sistemului de sãnãtate. Este un bun public şi nu trebuie privatizat, ci parţial mutualizat. Trebuie îmbunãtãţit prin investiţii.
2. Un Nu hotãrât înstrâinãrii sectorului de enegie. Este un sector cheie al economiei, trebuie sã rãmânã în mîinile românilor.
3. Un Nu hotãrât exploatãrii de catre strãini a resurselor naturale. Ele aparţin românilor şi trebuie exploatate de cãtre statul român.

4.Un Nu hotãrât vinderii pãmânturilor agricole şi pãdurilor. Ele sunt ale românilor.

5. Un Nu hotãrât asumãrii responsabiliãţii de cãtre guvern a 75% din legi. Este o formã de dictaturã, Parlamentul trebuie sã-şi recâştige rolul.
6. Un Nu hotãrât investiţiilor speculative, care sifoneazã bogãţia creatã de alţii sau de naturã. Un DA hotãrât pentru salvarea Roşiei Montane.
7. Un NU hotãrât acelor corporaţii transnaţionale care vin în România pentru a o transforma într-un «Bantustan», otrãvindu-ne hrana, apa şi sufletele.

Ce propunem

A.Direcţii de acţiune:

1. Întãrirea instituţiilor fundamentale ale statului şi a ordinii constituţionale. (…)Principalele instituţii democratice(autoritãţile legislativã, executivã şi judecãtoreascã) trebuie sã gãseascã modalitãţi practice de a conlucra armonios şi eficient spre binele ţãrii, evitând blocajele artificiale şi confruntãrile sterile.(…)Trebuie adoptat mult amânata lege a funcţionarului public.(…)Avem nevoie de legi care sã protejeze presa liberã de influenţele nefaste ale oamenilor cu bani.
2. Dezvoltarea durabilã ca element de bazã a politicii de stat. Este nevoie de o idee revoluţionarã, unificatoare, capabilã sã mobilizeze în mod conştient contribuţiile celor mai bune minţi ale ţãrii.(….)Conceptul dezvoltãrii durabile ne oferã o asemenea alternativã, alãturi de democraţia economicã, numitã de unii autori distributism sau economia proximitãţii.(…)Fiecare om, fiecare familie, fiecare comunitate trebuie sã ştie cu cât îi va fi mai bine mîine, peste o lunã, un an, 5,10,20 de ani şi ce trebuie sã facã pentru aceasta.
3. Tranziţia economicã spre economia civicã. Revoluţia sustenabilitãţii va înfãptui trecerea (…) cãtre o economie civicã, funcţionalã, bazatã în mare parte pe energie regenerabilã – o economie menitã sã protejeze natura şi sã satisfacã nevoile oamenilor, printr-un sistem de producţie şi rãspândire largã a bogãţiei.(….)Se doreşte rãspândirea largã a unor forme asociative de proprietate productivã(asupra pãmântului, uneltelor, resurselor de educaţie) si prin accesul facil la capital ieftin. Mãsurile legislative şi de altã naturã vor urmãri prevenirea puterii economice în câteva mîini.
4. Tranziţia şi securitatea energeticã. România este încã o ţarã energofagã. Intensitatea energiei primare şi energiei finale este de trei ori mai mare decât media europeanã în contextul în care accesul la resursele de petrol şi gaze devine tot mai costisitor.(…) Revoluţia sustenabilitãţii îi va transforma pe mulţi români în proprietari, producãtori şi consumatori de energie, care nu vor mai depinde de energia centralizatã, ceea ce ar trebui sã presupunã cã românii trebuie sã aibã în proprietate şi gospodãrire propria sursã de producere a energiei regenerabile(solarã, eolianã) în baza conceptului de energie distribuitã.
5. Modernizarea sistemelor de sãnãtate, învãţãmânt, cercetare şi inovare.(…)Se impune redresarea situaţiei demografice şi vom investi în educaţie şi formare profesionalã, cercetare şi inventicã, în punerea rapidã în practicã a tehnologiilor de vârf, promovarea consecventã a criteriilor de ecoeficienţã. Vor fi adoptate opţiuni clare pentru profesionalizarea forţei de muncã. (…)Vor dispãrea coloanele de maşini oficiale, eclicopterele şi alte comvoaie, ambasadele nenumãrate cu personal suprastufos, vilele de protocol inutile carte storc bugetul, chiriaşi de lux, foştii funcţionari care ocupã abuziv apartamente de lux, institute de culturã în zone care nu ne intereseazã, consulate neumãrate care nu servesc românii din strãinãtate, se vor acorda puteri suplimentare Curţii de Conturi, care nu poate trimite în judecatã etc. Toate sursele de îmbogãţire frauduloasã pe spinarea statului vor fi eradicate.
6. Stimularea şi dezvoltarea capitalului naţional prin politici monetare ferme, reducerea şi raţionalizarea fiscalitãţii. Vom încuraja şi sprijini formarea unui capital autohton solid şi în consonanţã cu tendinţele dominate în lumea modernã, povara fiscalitãţii trebuie sã se mute de la impozitarea muncii spre taxarea consumului de resurse. Vom vrea o reţea de bãnci populare şi cooperatiste, uniuni de credit, care va finanţata revoluţia sustenatbilitãţii din economie, în primul rând din agriculturâ.
7. Descentralizarea deciziilor economico-sociale conform principiului subsidiaritãţii. Subsidiaritatea înseamnã cã toate hotãrârile principale privind dezvoltarea localitãţilor, judeţelor, regiunilor istorice ale ţãrii, şi nu altele, trebuie sã se ia la cel mai mic nivel de organizare administrativã care le poate asigura fezabilitatea şi eficienţa. Descentralizarea deciziei presupune mai ales eradicarea corupţiei. (….)Implicarea activã a cetãţenilor şi a comunitãţilor a cãpãtat astfel o importanţã primordialã în evaluarea şi corectarea performanţei efective a autoritãţilor locale.
8. Relansarea agriculturii, asigurarea independenţei alimentare a ţãrii. (…)România dispune de un potenţial considerabil în toate aceste trei domenii, în special în agriculturã, mult peste media statelor Uniunii Europene. Sectorul agricol va fi relansat prin sprijinirea gsopodãriei tãrãneşti şi a agricuturii tradiţionale, pentru a asigura populaţiei o hranã sãnãtoasã şi independenţa alimentarã a ţãrii.(…)Reindustrializarea ţãrii va porni de la parteneriatul sat-oraş si se va face, în primul rând, dupã obiectivul agricol urmãrit. Vor fi eliminate total industriile poluante şi ineficiente.
9. Conservarea şi gestionarea patrimoniului natural şi cultural. Aici gospodãrirea raţionalã a resurselor de apã, protecţia pãdurilor, conservarea mediului şi a biodiversitãţii sunt componente esenţiale ale strategiei de apãrare a avuţiei naţionale. Va trebui creat un Fond Suveran, alimentat din redevenţele şi profitul rezultat din exploatarea raţionalã şi responsabilã a resurselor naturale. (…)Apa este un bun public, nicidecum o marfã. Aprovizionarea cu apã şi gestionarea resurselor de apã nu vor fi supuse liberalizãrii pieţelor. Apele minerale şi termale sunt parte din patrimoniul natural al României şi nu pot fi privatizare sau instrãinate.
10. Ocrotirea familiei. La temelia României trebuie sã stea familia creştinã. Familia este întruchiparea perfectã a unitãţii în diversitate a persoanelor, universul interpersonal al angajãrii reciproce, locul unde persoana se defineşte pe sine în relaţie cu ceilalţi şi principala comunitate care se interpune între individ şi stat.
11. Securitatea personalã şi egalitatea de şanse a individului. Siguranţa personalã şi a proprietãţii onest dobândite trebuie sã fie asiguratã prin mãsuri ferme, fãrã compromisuri.(…)Vor fi fãcute legi de responsabilizare a magistraţilor, în sensul cã orice magistrat care a dat un verdict greşit va trebui sã plateascã pentru deciziile sale.
12. O politicã externã şi de securitate dinamicã şi constructivã pe plan regional, european şi global. România trebuie sã-şi asume clar(…)resposabilitãţile care îi revin în zona extinsã a Mãrii Negre, în bazinul Dunãrii şi în regiunea Balcanilor. România trebuie sã îşi afirme vocaţia de punte de legãturã şi spaţiu de dialog şi complementaritate între culturi şi sã îşi valorifice avantajele care decurg din poziţia geograficã privilegiatã, pe traseele viitoare ale schimburilor comerciale si de energie între Estul şi Vestul spaţiului euroasiatic.

1. Obiective si soluţii specifice
2. Şomaj aproape zero într-un an de la preluarea puterii de cãtre un guvern de demnitate naţionalã şi declanşarea revoluţiei sustenabilitãţii. Acest obiectiv se va realiza datoritã trecerii la noul model economic, stârpirii corupţiei şi incetãrii politicii de tip «dupã noi, potopul», practicatã de marile corporaţii în România.
3. Impozitare zero, timp de 10 ani, a sectorului IT din România. Sectorul românesc de IT are capacitatea sã devinã unul dintre primii jucãtori mondiali.
4. Impozitare zero, timp de zece ani, a gopsodãriei ţãrãneşti de subzistenţã.
5. Impozitare zero a oricãrei ferme mici şi mijlocii care face parte dintr-o coperativã legal întemeiatã.
6. Impozitare zero a întregului ciclu de producţie şi distribuire a produselor tradiţionale româneşti care îndeplinesc sau depãşesc normele agriculturii biologice.
7. Facilitarea achiziţiei de unelte agricole şi alte materiale pentru producţia de hranã sãnãtoasã.
8. Wi-fi gratuit în toatã România în 5 ani.
9. Încurajarea producţiei şi rãspândirii de carte digitalã.
10. Mutualizarea firmelor private falimentate de proprietarii lor pentru a obţine avantaje necinstite.(Mutualizare = trecerea firmelor private sau de stat în proprietatea lucrãtorilor lor şi transformarea în firme cu lucrãtori-proprietari).
11. Asistenţa gratuitã pentru accesarea fondurilor europene de cãtre cooperativele de producţie şi distribuţie.
12. Recapitalizarea micului producãtor prin intermediul uniunilor de credit şi a bãncilor populare.
13. Tinerii şi persoanele între 50-65 de ani, care se mutã în sate

depopulate şi care fac dovada exercitãrii unei activitãţi productive vor fi scutiţi de la plata tuturor impozitelor timp de 10 ani. Prima de instalare va consta în produse româneşti(unelte, articole casnice, materiale de constructie etc) în valoare de 30 000 euro. Vor primi subvenţii la hectar la nivelul mediei europene.

13. Mãsuri de încurajare a absolvenţilor universitãţilor sã se instaleze şi sã se implice în comunitãţile rurale.
14. Românii din diaspora care se repatriazã vor primi scutiri de taxe şi facilitãţi pentru deschiderea unei afaceri.

România trebuie sã ştie ce vrea, iar poporul român sã înţeleagã ce poate. Demnitatea ţãrii – şi a noastrã, ca neam – este principalul scop, acum şi în viitorˮ.

Mai mult ca oricând, se impune necesitatea unei guvernãri în afara politicii(a se vedea aici şi conceptul de «helvetizare a României» conturat de juristul Petre Pandrea la începutul anilor 1950). Cãlin Georgescu poate fi exponentul acestei guvernãri având în preajma sa echipe de experţi, formate în primul rând din performeri în profesie. Profesia trebuie sã devinã masa criticã a deciziei politice: performanţa în carierã, precede funcţia politicã. Acesteia i se adaugã încrederea câştigatã în interiorul generaţiilor active, de cãtre lideri reali, care pot avea apoi prin delegarea votului şi decizia politicã. Aceasta din urmã devenind mai degraba onorificã şi nu remuneratã iar pârghiile decizionale pot dobândi apoi caracter de plus valoare socialã şi profesionalã pentru generaţiile care vin din urmã.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.