O peliculă neorealistă în cheie modernă

„Condamnat la viaţă” este o tragicomedie adaptată după nuvela „Moartea lui Ipu”, de Titus Popovici. O poveste despre prietenie, puritate şi umanitate. După multe controverse, premiera oficială a avut loc joi, 14 martie, la ora 19.00, la “Cinema Grand Digiplex”, Băneasa Shopping City, iar de astăzi, 15 martie, se află într-un număr record de cinematografe.

“Condamnat la viaţă” (“A Farewell To Fools”) este un film românesc care aduce laolaltă nume mari din cinematografia naţională şi internaţională: Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu, Alexandru Bindea, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Adina Cartianu şi Nicodim Ungureanu. Regia este semnată de Bogdan Dreyer, iar scenariul, de Anuşavan Salamanian. Filmul este produs de Giuliano Doman pentru “Family Film”. Designer este Anette Reuther. Costumele poartă semnătura lui Natalie Leborgne.

Acţiunea se desfăşoară într-un sat din Transilvania, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Un soldat german este găsit mort la marginea satului de către Alex, un băiat de 11 ani trimis de mama lui la ţară pentru fi la adăpost de bombardamentele din Capitală. Întrucât nu se ştie cine este vinovat, ofiţerii germani ameninţă că vor executa câţiva dintre fruntaşii satului dacă făptaşul nu se va preda până a doua zi dimineaţă la ora 5. Cum nimeni nu pare să îşi asume vina pentru cele întâmplate, preotul şi soţia acestuia, primarul, doctorul şi familia sa, şeful poliţiei şi notarul pun la cale un plan pentru a se salva. Ei încearcă să-l convingă pe Ipu, „nebunul satului”, în fapt un soldat francez rămas în sat după ce o rană gravă din Primul Război Mondial i-a afectat memoria, să-şi asume el vina. Totul în schimbul promisiunii unei înmormântări fastuoase şi a unor recompense, dar mai ales a şansei de a salva vieţi importante şi de a deveni un erou naţional.

Ipu pare încântat de cele auzite, dar nu se mulţumeşte cu vorbe goale, el vrea totul în scris şi mai ales vrea să vadă cu ochii lui cum vor decurge funeraliile. Timpul se scurge aşa că ceilalţi nu au încotro şi trebuie să-i îndeplinească doleanţele. Spre dimineaţă, când pare că toate cererile lui Ipu au fost satisfăcute iar el este gata să se predea, apare zvonul că războiul a luat sfârşit iar nemţii sunt văzuţi părăsind în grabă satul.

Doi gigantici actori

Din punct de vedere estetic, „Condamnat la viaţă” se încadrează în conceptul de neorealism – evident, interpretat în cheie modernă. De aceea, nu va lipsi ironia subtilă care caracterizează cinematografia europeană, în tradiţia unor succese internaţionale ca „Cinema Paradiso”, „Mediterraneo”, „Life is Beautiful” sau „Train de vie”.

Filmul are o structură simplă, lineară, în special pentru că ideea lui centrală reprezintă una dintre trăsăturile esenţiale ale civilizaţiei noastre: dorinţa de a supravieţui propriei morţi.

Filmările au avut loc la Sighişoara şi satul Saschiz din Mureş, dar şi în Bucureşti şi Mogoşoaia. “Am ales Transilvania ca loc de filmare pentru că aici peisajul pare să se fi cristalizat, dând senzaţia că timpul s-a oprit în loc. Natura sălbatică, satele vechi de sute de ani încă intacte – toate ne-au ajutat să spunem povestea lui Ipu fără să adăugăm nimic artificial imaginii. Ceea ce va face ca acest film cu buget mic pe hârtie să atingă grandoarea unor filme mult mai costisitoare”, mărturiseşte regizorul.

Ca o contrapondere la ororile războiului, există momente foarte poetice care ilustrează relaţia simplă şi lipsită de ipocrizie a două personaje: „nebunul satului” şi un băieţel care fuge de bombardamentele din oraşul său. Poezia aceasta va însoţi întreaga poveste, făcând-o captivantă şi accesibilă publicului larg.

Relaţiile umane sunt în prim-plan în film, în timp ce războiul rămâne mereu în fundal. Deciziile despre moarte şi viaţă se iau în momente aparent triviale, cum ar fi o cină între „prieteni” sau, mai precis, „complici”. În finalul surprinzător, ipocriziei elitei i se opune inocenţa protagonistului care, în felul său propriu, impune un cod al dreptăţii prezent, de altfel, în interiorul fiecărei fiinţe umane.

Pe afişul filmului, nume mari din cinematografia internaţională

Daniela Nane şi Nicodim Ungureanu

În rolul lui Ipu îl puteţi vedea pe marele actor francez Gérard Depardieu.

Cu peste 180 de filme în portofoliu şi 15 nominalizări la Premiile César, Gérard Depardieu este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai populari actori din istoria cinematografiei franceze. Îşi începe cariera jucând teatru, dar scena rămâne doar o rampă de lansare către lumea mai tumultuoasă a cinematografului. Primul rol important a fost cel din „Les Valseuses” (1974), regizat de Bertrand Blier. Au urmat partituri în filmele unor autori ca Alain Resnais, Maurice Pialat, Claude Berri sau François Truffaut. „Le Dernier Métro”, al acestuia din urmă, i-a adus primul trofeu “César”, în 1981, cel de-al doilea fiindu-i oferit pentru interpretarea memorabilă din „Cyrano de Bergerac” (1991). Acelaşi rol i-a mai adus o nominalizare la “Oscar” şi un premiu “BAFTA”. În anul 1985 primeşte pe lângă titlul de “Cavaler al Ordinului Naţional de Merit” şi premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul din filmul „Police” în cadrul Festivalului de la Veneţia. Tot la începutul anilor ‘90 se impune şi la Hollywood, câştigând “Globul de Aur” pentru performanţa din comedia „Green Card”, în care apare alături de Andie McDowell.

Continuă să joace în filme americane care se bucură de mare succes la public precum „102 Dalmaţieni”, în regia lui Kevin Lima, „Ultima vacanţă”, „Omul cu masca de fier” şi nou lansat pe ecrane, „Viaţa lui Pi”, în regia lui Ang Lee. Începând cu 1999, interpretează rolul Obelix în seria “Asterix şi Obelix”, Depardieu fiind singurul actor care joacă în toate cele patru filme ale francizei. Deţine, din 1996, titlul de “Cavaler al Legiunii de Onoare”, cea mai înaltă distincţie oferită de statul francez.

Gerard Depardieu, Harvey Keitel şi Laura Morante

Din bogata sa filmografie, amintim: “Je t’aime… moi non plus”, “Loulou”, “Le Dernier métro”, “La Dernière femme”, “Danton”, “Tartuffe”, “Under the Sun of Satan”, “Camille Claudel”, “Les Anges gardiens”, “Too beautiful for you”, “Le Colonel Chabert”, “Les Misérables”, porducţie TV în care este şi coproducător, “Quand j’étais chanteur”, “Paris, je t’aime”, “La Vie en Rose (La Môme)”, “Babylon A.D.”, “In the Beginning”, “Disco”.

După apariţii în diverse reclame publicitare, precum colecţia Jules Verne, tânărul actor Bogdan Iancu (Alex) debutează în cinema cu filmul „Ho Ho Ho” (2009), o producţie “Media Pro Pictures” în regia lui Jesus del Cerro. El a avut rolul principal alături de Ştefan Bănică Jr. şi l-a interpretat pe Horaţiu, un băieţel de opt ani, care primeşte drept cadou de sărbători o zi la mall. Extrem de talentat şi profesionist, Bogdan a fost distribuit ulterior, în 2011, de regizorul George Dorobanţu în prima dramă SF românească, „Omega Rose”, alături de Mircea Silaghi, Ion Besoiu, Florin Piersic jr şi Monica Davidescu. În acelaşi an are şansa de a juca în primul remake românesc din ultimii 25 de ani, „Condamnat la viaţă”. Dacă, în varianta originală, Sergiu Nicolaescu l-a distribuit pe Cristian Şofron în rolul copilului, de această dată, regizorul Bogdan Dreyer l-a ales pe Bogdan pentru rolul Alex, un băiat inteligent şi curajos, singurul prieten al lui Ipu. În ultima perioadă, el şi-a făcut debutul şi în televiziune într-un serial ce se bucură de mare succes în rândul adolescenţilor – „Pariu cu viaţa”.

Actorul americanHarvey Keitel, cu origini poloneze şi româneşti, a studiat actoria la HB Studio în Greenwich Village cu Stella Adler şi Lee Strasberg. Concomitent joacă în diverse producţii teatrale. Debutul pe marele ecran are loc însă în 1968, în filmul lui Martin Scorsese, „Who’s That Knocking at My Door?”. Studenţi pe atunci, cei doi au continuat să lucreze împreună, colaborând şi la „Mean Streets”, „Alice Doesn’t Live Here Anymore” sau „Taxi Driver”, filme care le-au şi adus celebritatea. În 1991, Societatea Naţională a Criticilor de Film îi acordă premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretările din “Thelma and Louise”, “Mortal Thoughts” şi “Bugsy”. Pentru cel din urmă va fi nominalizat la “Oscar” şi “Globul de Aur”.

Ipu, invitat de onoare

Distribuit iniţial aproape numai în roluri de tip dur, Harvey Keitel şi-a demonstrat în timp versatilitatea, cu partituri solide în pelicule ca „Reservoir Dogs” şi „Pulp Fiction”, de Quentin Tarantino, „The Piano” – premiat cu “Palme d’Or” – „Bad Lieutenant” sau „Lulu on the Bridge”, “The Last Temptation of Christ”. În 2012, a jucat în “Moonrise Kingdom”. În cei peste 40 de ani de carieră, a jucat în circa 120 de producţii – filme şi seriale TV -, a colaborat cu mulţi regizori renumiţi precum Martin Scorsese, Quentin Tarantino, Luc Besson, Brian de Palma, Philip Kaufman, Clint Eastwood, Joel Schumacher. În 2002, la Festivalul Internaţional de la Moscova i se acordă “Premiul Stanislavsky” pentru realizări excepţionale în carieră şi metodă de lucru. În prezent, alături de actorii Al Pacino şi Ellen Burstyn, este co-preşedinte al “Actors Studio”, instituţie considerată a fi cea mai prestigioasă şcoală de actorie din America.

Actor de origine flamandă, cu o bogată experienţă în teatru şi televiziune, Hubert Damen este cunoscut publicului pentru rolurile din “Not for Official”, „Lili & Marleen”, “Aventurile bravului soldat Schwejk” sau „Caravans”. Celebritatea o dobândeşte cu rolul comisarului de poliţie Werenfried Witse din seria “Wietse”, rol pe care l-a interpretat din 2004 până recent, în 2012. Pentru versiunea flamandă a filmului „Garfield: A Tail of Two Kitties” (2006), actorul şi-a împrumutat vocea personajului Prinţul Twelfth. Înzestrat nu doar cu talent actoricesc, dar şi cu talent muzical, perseverenţă şi creativitate, îndrăgitul actor se implică cu multă pasiune şi în muzică. În versurile şi cântecele sale, abordează teme diverse – de la naştere până la moarte, bucurie şi tristeţe, încredere şi dezamăgire, pace şi război. Ca şi interpretările unui actor pe scenă sau în film, Damen consideră că şi acestea trebuie descoperite şi redescoperite. Are în portofoliu peste 45 de piese de teatru, 30 de filme şi seriale TV şi câteva albume de muzică.

O scenă plină de umor negru

Una din frumuseţile cinema-ului european, Laura Morante în rolul Margheritei, poate fi descrisă ca o Sophia Loren. Provine dintr-o familie cu background artistic, ea fiind nepoata celebrei romanciere Elsa Morante. A debutat mai întâi în teatru, iar intrarea în lumea cinematografică s-a datorat fraţilor Giuseppe şi Bernardo Bertolucci, care au distribuit-o în „Oggetti Smarriti”/ „Lost Belongings” (1979), respectiv „La Tragedia di un uomo ridicolo” (1981). Remarcată de Nanni Moretti, va juca în trei dintre filmele sale, inclusiv „La stanza del figlio”/”Camera fiului”, premiat cu “Palme d’Or” la Cannes, în 2001. Un an mai târziu, a apărut în debutul regizoral al lui John Malkovich, „Dancer upstairs”, iar în 2007 primeşte cronici entuziaste pentru performanţa din „Molière”. Pentru desenul animat „Incredibilii”, a dublat în limba italiană personajul Helen Parr. În 2012 acceptă rolul lui Lady Montagne în filmul „Romeo şi Julieta”, o adaptare după piesa cu acelaşi nume scrisă de William Shakespeare. Un rol deosebit l-a realizat în pelicula “Il grande sogno”, în regia lui Michele Placido, în rolul profesoarei Maddalena, avându-l ca partener pe Riccardo Scamarcio în rolul lui Nicola, un tânăr agent de poliţie.

Cunoscută pentru alegerile sale scrupuloase în materie de film şi pentru interpretările de o manieră intensă, Morante a decis să se implice din ce în ce mai mult în promovarea unui aspect mai puternic, mai pregnant, diferit chiar, al rolului femeilor în cinema. Această decizie a determinat-o să abordeze şi alte ipostaze, precum cea din spatele aparatului de filmat, actriţa terminând recent turnajul la debutul său regizoral, „La cerise sur le gâteau”, unde semnează şi scenariul.

O prietenie adevărată între Ipu şi Alex, Gerard Depardieu şi Bogdan Iancu

Actorul german Uwe Fellensiek, cu o carieră solidă de peste 30 ani, este cunoscut publicului pentru rolul din serialul „SK Kölsch” sau comisarul de poliţie Henning Storm din seria “Hamburg Dockland”. Este pasionat de muzică, în tinereţe s-a alăturat mai multor formaţii, dar succese a înregistrat doar cu Kowalski, de care se va despărţi în 1981. Începe o carieră solo semnând un contract cu Virgin Records.

Phillipe Ravoet(1961) este editor şi postproduction manager pentru documentare, filme industriale, reclame, scurtmetraje , filme de televiziune şi de ficţiune. Cu o experienţă de peste 30 de ani în cinematografie, Ravoet şi-a început cariera lucrând mai întâi ca editor de sunet la filmul “Mémoires” în regia lui Jean-Jacques Andrien. În palmaresul său de editor de film se numără câteva producţii premiate: “Ben X”, de Nic Balthazar, nominalizat la premiile Academiei Europene de Film şi propunerea Belgiei la Oscar în 2007, multipremiatul “Hasta la Vista”, regizat de Geoffrey Enthoven.

Harvey Keitel în rolul Părintelui Johanis

Compozitorul Joris Van den Hauwe este recunoscut drept unul dintre cei mai buni cântăreţi la oboi din lume şi totodată solist principal la Filarmonica din Bruxelles. A fost premiat cu cea mai înaltă distincţie de către Academia Regală de Muzică din Bruxelles pentru interpretările sale la oboi, muzică de cameră, armonie şi contrapunct şi a absolvit “Suma cum Laudae” sub bagheta lui Paul Dombrecht. În 1993 a fost invitat să cânte alături de Orchestra Tinerilor Europeni dirijată de Claudio Abbado şi a susţinut sute de concerte cu câteva dintre cele mai prestigioase orchestre şi cvartete. A predat la Conservatorul din Bruxelles şi cel din Anvers, iar genurile abordate de el merg de la baroc la avangardă. Pasionat de film, Joris Van den Hauwe este fondator al “Rimlight Productions” şi unul dintre creatorii companiei belgiene “Galaxy Studios”.

Co-producătorul Tomas Leyersaînfiinţat compania “Toxic”, o organizaţie non-profit, cu principalul domeniu de activitate crearea şi producţia de proiecte video artistice. În 1988 înfiinţează o nouă companie de video producţie, specializată pe comunicarea business to business şi evenimente instituţionale. Din 2003, este membru fondator al “Minds Meet Belgia”, companie de producţie de film. Tomas Leyers este membru în consiliul de conducere al “Cinematek” Belgia şi membru fondator al Comitetului Producătorilor Flamanzi începând cu anul 2012. De la începutul acestui an, el este membru al Departamentului de cultură al guvernului belgian, în Comisia Artelor Audio-vizuale.

Producătorul asociat Jan Vrints este reprezentant al companiei belgiene “Mollywood”, companie fondată în 2009 care se ocupă de finanţarea filmelor. Dintre producţiile la care a fost producător se remarcă “Hasta la Vista”, în regia lui Geoffrey Enthoven, prezentat în cadrul celor mai importante festivaluri de film (Karlovy Vary, Oostende Film Festival, Slotfilm Amsterdam Film Week) şi premiat pentru scenariu, şi “Milo” (2012), regizat de Berend Boorsma şi Roel Boorsma, având-o în distribuţie pe actriţa de origine română Laura Vasiliu în rolul Nadiei Mulder.

Într-o piaţă din Transilvania

Alături de aceste straruri internaţionale îi puteţi urmări şi pe talentaţii actori români Alexandru Bindea, Nicodim Ungureanu, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Adina Cartianu, Dragoş Stemate, Iulia Boroş, Gabriela Băluţă.

Pentru premiera oficială au sosit special din ţările de origine sau din locaţiile în care filmează acum: scenografa Anette Reuther, din Germania, Natalie Leborgne, creatoarea costumelor, din Belgia, editorul Philippe Ravoet, din Belgia, compozitorul Joris van den Hauwe şi actorii Uwe Fellensiek, din Germania, şi Hubert Damen, din Belgia.

Lui Tomas Leyers, co-producătorul belgian al filmului, şi lui Jan Vrints, producătorul asociat belgian, li s-au alăturat actorii români Daniela Nane, Gheorghe Visu, Bogdan Iancu, Alexandru Bindea, Richard Bovnoczckz, Dragoş Stemate, Nicodim Ungureanu, Gabriela Băluţă, Andras Demeter, Andrei Seuşan, Valentin Uţă. A răspuns invitaţiei, de asemenea, regizorul Dan Chişu.

Actorii Gerard Depardieu, Harvey Keitel şi Laura Morante, cât şi regizorul Bogdan Dreyer sunt implicaţi în alte proiecte în acest moment, iar programele filmărilor i-au împiedicat să poată participa la lansarea oficială din România. Cei trei actori străini au declarat prin intermediul unui avocat că nu susţin premiera acestei drame de război în România fiindcă finalul filmului a fost modificat cu unul fericit faţă de cel din scenariul pe care l-au acceptat ei.

Gerard Depardieu şi Bogdan Iancu

Regizorul Bogdan Dreyer, susţinut de Gerard Depardieu, declară că producătorul român nu deţine drepturile de autor pentru scenariu şi nu a respectat acordul contractual semnat cu cineastul privind forma finală în care poate fi prezentată opera cinematografică.

În acest sens, Gerard Depardieu, care joacă rolul lui Ipu în acest film, a trimis o scrisoare deschisă, afirmând: „Nu accept compromisuri, nu-mi place să fiu dus de nas!”, începe documentul semnat de celebrul actor, precizează Mediafax.

Giuliano Doman, producător general al filmului “Condamnat la viaţă”, declara: „Sperăm ca măcar unul dintre cele trei nume internaţionale de anvergură ni se va alătura atunci când vom lansa filmul în ţările lor de origine sau în cele în care îşi desfăşoară activitatea la momentul lansării, chiar dacă nu a fost posibil să vină acum”.

Filmul „Condamnat la viaţă” a fost deja vândut în Benelux, Germania, Italia, Australia şi Noua Zeelandă, după cum a declarat Giuliano Doman, după premiera oficială a peliculei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.