O zi de septembrie la Praga

Și, iacătă, Vaclav Havel în persoană, chiar în fața chioșcului de ziare, să vezi și să nu crezi. Septembrie la Praga. Ce poveste extraordinară. Dar să începem cu începutul. Soarele se pulverizase peste mare. Strigătele vesele ale înotătorilor ajungeau până sus, pe faleză. Înăuntrul chioşcului său de ziare, Bek dormita cu capul sprijinit de spătarul scaunului.

Visa că un OZN se oprise chiar deasupra şi că cei dinăuntru manifestau un in­teres deosebit pentru ziarele şi revistele sale. Ar fi timpul să se intereseze şi El. Nimeni nu poate trăi astăzi fără informaţie’ bombăni Bek şi se trezi. Chiar deasupra chioşcului său de ziare staţiona un OZN. Ce doriţi, domnilor de pe alte planete? Așa strigă Bek cuprins dintr-odată de însu­fleţire. Am ştiri din întreaga lume, pe alese, tot ce vă doriți! Primul transplant de creier, primii oameni pe Venus, turneul corpului de balet francez..! Din OZN nu primi nici un răspuns. Mirat, Bek îl mai studie o vreme tăcut apoi se înfurie. Știţi ce ?!

Dacă n-aveţi de gând să cumpăraţi vre­un ziar mai bine plecaţi ! Eu nu mă dau în vânt după ozeneuri, aşa să ştiţi! Instantaneu, se auzi un şuierat puternic şi o forţă stra­nie absorbi cuvintele şi imaginile de pe ziarele lui Bek. Apoi, uşor, fără zgomot, OZN-eul se pierdu în înaltul cerului. Speriat peste măsură de această întorsătură a lucru­rilor, Bek privi cerul cu teamă apoi, fără să-şi dea sea­ma, confecţionă un avion dintr-o pagină albă de ziar şi-l aruncă prin aer. Și, iacătă, Vaclav Havel în persoană, chiar în fața chioșcului de ziare, să vezi și să nu crezi. Te miră, nu, spuse Vaclav Havel îngrijorat. Mă sperie, strigă Bek. Ce va fi? Spuneți, domnule președinte, ce va fi cu Praga? Păi greu de crezut că au plecat de tot. Adică stau acolo în cer și se binoclează la Praga noastră? Trebuie să ne salveze cineva. Am citit în Pravda că numai românii pot să le țină piept oamenilor de pe alte planete.

Da, așa am aflat și eu de la Marin Sorescu. Marin Sorescu? Da, Marin Sorescu, un mare scriitor român. Păi atunci să vorbim cu românii. Păi nu știu dacă ne vor ajuta. De ce? Păi noi nu l-am susținut pe Marin Sorescu să ia Premiul Nobel dar tovarășul Nicolae Ceaușescu a strigat sus și tare când rușii au intrat în Praga în 1968. Dar astea sunt istorii. Da, dar românii au și ei mândria lor. Totuși ar trebui să încercați, domnule președinte, strigă Bek izbucnind în plâns și rupând toate ziarele din chioșc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.