Elefterie Cornetti s-a născut în anul 1831 la Craiova fiind fiul cuplului Crăciun și Ecaterina Ioanovici. Crăciun Ioanovici era cunoscut ca fiind un renumit negustor, de origine aromână, născut în Tetovo, Macedonia.
De numele acestuia se leagă și moșia Cornetu aflată în apropierea orașului Craiova, cumpărată încă din anul 1825 de către negustorul aromân. Mai târziu, moșia o va lăsa ca moștenire fiului său Elefterie, iar după moda vremii, acesta își va schimba numele într-o formă italienizată devenind Elefterie Cornetti.
Cu o aleasă educație, în 1870, el s-a căsătorit cu Elena Zissu, fiica boierului Marcu Zissu Olaru, de origine tot aromână, stabiliți în satul Vâlsănești, județul Olt, primind la căsătorie o parte din moșia Olari, din Romanați.
Din arhiva personală păstrată în cadrul Muzeului Olteniei, reiese vasta activitate politică și filantropică a soților Cornetti. În acest sens, amintim o implicare activă în viața politică, socială și economică a Olteniei, precum: participarea domniei sale la sedințele divanului ad-hoc al Țării Românești, a fost casier al Consiliului Municipal Craiova, funcție deținută până în anul 1861, în anul 1866 a fost numit Comandant de companie în garda Craiovei, în același an a fost numit membru al Comitetului de Organizare a Plebiscitului organizat pentru aducerea principelui Carol în țară; deputat de Dolj, din 1867, prefect de Mehedinți între anii 1878-1879 și senator liberal, ales pe viață, începând cu anul 1887.
De numele său se leagă și organizarea pavilionului românesc din cadrul Expoziției Universale de la Paris din anul 1867. A fost primul director al Băncii Naționale – sucursala Craiova, din 1887.
Datorită rădăcinilor aromâne, în micul orășel Tetovo a pus bazele unui pension de fete, iar în semn de gratitudine pentru acest gest, a fost declarat Cetățean de onoare al orașului Tetovo.
În ceea ce privește activitatea social-filantropică, alături de soția sa, au donat sume importante de bani pentru înzestrarea armatei, în timpul Războiului de Independență (1877-1878) și-au pus casa la dispoziție pentru îngrijrea răniților, în 1870 au participat din punct de vedere finanaciar la susținerea lucrărilor la azilul „Elena Doamna”.
După decesul acestora, al Elenei în 1907 și al lui Elefterie în 1910, conform legatelor testamentare averea acestora trecea în patrimoniul Primăriei Craiova, cu scopul de a se înființa o școală de muzică cu numele de „Fundația Elefterie Kr. Cornetti și Elena Eleft. Cornetti, născută Zissy”. Această școala de muzică a fost înfiinţată la data de 1 septembrie 1911 în casa familiei testatoare, din str. Kogălniceanu, nr. 24., instituție de renume și în prezent în Craiova cu numele de „Școala de Arte și Meserii Cornetti”.
În ceea ce privește decesul marelui om politic, Elefterie Cornetti, acesta s-a stins din viață la Viena, la data de 13 septembrie 1910. Din ziarul Universul aflăm că „Aseară a fost adus la Craiova corpul defunctului Elefterie Corneti și a fost lăsat în vagon până azi dimineață când s’a făcut înmormântarea. Primăria se pregătise să-i facă înmormântarea cu mare pompă. Aflând însă de la nepotul defunctului, dr. Minovici, că dorința lui Cornetti a fost ca ceremonia înmormântărei să fie cât se poate de simplă, a pus sicriul pe un car mortuar și din gara a pornit direct la cimitirul Ungureni. Carul funebru a fost urmat de dl. primar Ciocazan, Boboc, ajutor de primar, Cantemir, al doilea ajutor de primar și dr. Minovici, nepotul defunctului”.
O săptămână mai târziu, același trust, titra: „Azi s’a deschis la tribunal testamentul lui Elefterie Corneti. Testamentul e făcut încă din 1906, pe când trăia soția lui Corneti. El a lăsat atunci, soției sale uzufructul întregei averi, care urma să treacă în posesia comunei Craiova, cu îndatorirea pentru aceasta da a înființa și întreține aici în localitate un Conservator de muzică, întâmplăndu-se însă ca soția lui Cornetti să moară înaintea lui, averea lăsată, care se compune din moșia Cornetu, din județul Dolj, 30 acțiuni ale Băncii Naționale, mai multe sume depuse la diferite bănci și câteva imobile în oraș—trece acum de-a dreptul în posesia primăriei. Executor testamentar, a lăsat pe domnul dr. Minovici, nepotul său, căruia nu i-a legat nimic. Un amănunt, pe când Cornetti se afla grav bolnav la Viena, și a prevăzut că sfârșitul i se apropie, a telegrafiat la București nepotului său să vie la Viena. Dr. Minovici venind, Cornetti i-a spus că l-a chemat să-i comunice că nu i-a lăsat nimic, dar l-a instituit executor testamentar”.
Într-o perioadă cu suișuri și coborâșuri, cu victorii și eșecuri cu perioade de bucurie și tristețe, cu împliniri, cu astfel de oameni, Craiova devenea un centru de cultură cu instituții de prestigiu considerat al treilea oraș al țării după București și Iași.
Articol scris de Ionuț Alexandru Banu, muzeograf Muzeul Nicolae Minovici, secția Antropologie Urbană, MMB
Surse:
S.J.A.N Dolj, fond Tribunalul Judeţului Dolj, dosar 158/1892, f. 3.
Arhivele Oleteniei, Anul XVI, Nr. 92-94, 1937.
Augustin Radu, Cristinela Corina Roşianu – Şcoala Cornetti: anuar 1911-1935, Ed. Sim Art, Craiova, 2009.
Universul, nr. 249 și 256, septembrie 1910.
Sursă foto: www.wikipedia.org.
ROMANIA GENERICA s-a reconstituit in istoria moderna si datorita unor ALO GENI care s-au impamantenit si dedicat promovarii valorilor si idealurilor nationale!!!
Originea aromână este tot din neam românesc.