Olguța se dă în stambă

Un prieten mai vechi, medic de profesie, a prins muște luni întregi în care era captivat de prestația Olguței Vasilescu.

„Bă, ai văzut ce femeie aprigă!? Să vezi tu ce treabă o să facă asta!“

Mărturisesc că și eu m-am mai păcălit de multe ori. Am luat prestația la microfon drept criteriu de judecată. Și m-am trezit cu cîțiva vorbitori buni, aproape maeștri într-ale actoriei, că dincolo de discursul lor nu mai este nimic. M-au dus cu vorba. Și Lia Olguța Vasilescu a făcut parte dintre aceia. Totdeauna dichisită la marele fix, cu frizura ei cărămiziu-focoasă, totdeauna cu declarații tăioase, rostite cu gura țuguiată, gata să vorbească peste oricine și să aibă păreri despre orice, femeia care a sucit capul craiovenilor a avut aerul unui luptător pentru cauze politice și cetățenești. Prietenul meu zicea (fiind de-a dreptul convins) că din ea o să iasă ditamai politicianul și că bărbații din partide vor avea necazuri cu dînsa.

Prima dată cînd m-am îndoit a fost în momentul în care Lia Olguța Vasilescu se pregătea să preia mandatul de primar al Craiovei. Atunci am auzit-o spunînd: „Nu semnez nimic. Dau totul pe mîna unui city manager și mie nu-mi mai păstrez decît licitațiile“.

Adică zona cea mai mieroasă din toate activitățile economice ale unei primării. Din momentul acela nu m-a mai interesat personajul, fiind convins că, într-o bună zi, o voi vedea la știrile de seară.

Și, într-o zi, chiar a apărut. Dar a traversat momentul cu brio, izbutind să se aleagă cu mai multă popularitate decît pentru o faptă bună. Olguța Vasilescu a renunțat la Primăria Craiovei pentru un post de ministru. Scaunul ministerial ar fi ajutat-o (și o mai poate ajuta) în cazul unei sentințe nefavorabile.
Ce înseamnă Olguța Vasilescu în poziția de ministru al Muncii? O propagandistă PSD care colindă televiziunile și care mitraliază cu vorbe. Asta îi împiedică pe unii să o întrerupă sau să depisteze enormitățile pe care le debitează cu lejeritatea unei discuții la coafor. Într-un fel, Lia Olguța Vasilescu este un soi de roșcată și atașată complet pe lîngă Liviu Dragnea, așa cum Coana Nuți s-a lipit de Traian Băsescu. Amîndouă au fost pentru mentorii lor un fel de model de inteligență și pragmatism politic.
Felul în care Lia Olguța Vasilescu a gestionat Legea salarizării unitare, povestea cu voucherele de vacanță, povestea cu pensiile (abia a declanșat-o) ne confirmă și mai mult că nu avem de-a face decît cu un nou episod Elena Udrea în varianta PSD.

Ce-a zis Lia ciocîrlia de la România Mare? „Este adevărat că 100.000 de pensii speciale au echivalentul cu patru milioane de pensii ale românilor de rând. Date foarte clare vom putea avea în perioada următoare, după ce le strângem de la instituții. Deocamdată aceste informații au fost date de INS.“

Noroc că Institutul Național de Statistică a citit declarația și, fără să cadă pe spate că a fost rostită de favorita PSD-ului, a răspuns: „Reiterăm faptul că Institutul Naţional de Statistică nu deţine şi, prin urmare, nu a avut cum să furnizeze informaţii privind numărul beneficiarilor de pensii speciale, cuantumul acestora şi/sau suma totală pe care o reprezintă aceste tipuri de pensii“.

Filoloaga bună pentru programul de seară al televiziunilor s-a încurcat în explicații. Cînd l-am auzit pe Dumitru Coarnă spunînd că ea n-a înțeles nimic din Legea salarizării unitare, mi-a venit să rîd. Olguța Vasilescu vorbește cu elan și despre ce nu pricepe și despre ce nu poate face. Descurcăreață de felul ei, s-a gîndit probabil că ar merita să le tragă cu ochiul sutelor de mii de pensionari supărați pe semenii lor din serviciile secrete, trecuți în rezervă cu pensii de secretari de stat sau de miniștri. A aruncat o vorbă, fără a avea curajul să ridice problema acestor pensii. A scăpat doar un apropo, apoi a dus propozițiile în bălării, lăsîndu-le de pomină.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marţi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.

Recomanda