Orban împotriva nimănui

Tom Lantos și urmașii săi de la Washington, Putin și misterioasele întâlniri de la Lubianka, Arthur Finkelstein, liderii PPE Martin Weber și Joseph Daul, profesorul de la Oxford Zbigniew Pełczynski – sunt câțiva dintre cei care i-au dat premierului ungar Viktor Orban abilitatea de a găsi acordul fin în toate acțiunile sale surprinzătoare, mergând de la războiul cu băncile occidentale și cu FMI la renaționalizarea companiilor de utilități și apologia „iliberalismului“ în Europa.

Au rivalii săi politici măcar jumătate din conexiunile ce-i asigura lui Viktor Orban interacțiunea cu marile puteri și menținerea la guvernare? De răspunsul la aceasta depinde revenirea socialiștilor și liberalilor maghiari. Un răspuns care se va amâna pentru alegerile din 2022, pentru că acum liderii slabei opoziții nu au căzut de acord nici măcar să formeze o alianță.

Erou sau „Viktator“?

Duminică, cei 7,9 milioane de alegători ungari decid numele celor 199 de membri ai parlamentului unicameral de la Budapesta, pe baza unui sistem de vot mixt. 106 de deputați vor fi aleşi prin vot uninominal într-un singur tur, iar ceilalţi vor fi desemnaţi pe baza votului pe liste, o lege electorală care, alături de reîmpărțirea circumscripțiilor și de dreptul de vot acordat de Viktor Orban maghiarilor din afara granițelor, favorizează mult partidul mai puternic.
Orban este ajutat și mai mult de performanța economică a Ungariei, aflată în al optulea an de creștere, cu indicatori peste media UE, cu o inflație controlată la 4% și cu un șomaj de invidiat, de doar 3,8%.
„Ungaria este în pragul unei autocrații totale“, scrie The Guardian. „Noii comuniști“, titrează Politico, cu referire la Viktor Orban și Jaroslaw Kaczynski, liderul de facto al Poloniei. „Eroul Ungariei sau «Viktator»?“, se întreabă AFP. „Alegerile din Ungaria testează influența imigrației asupra politicii“, scrie Wall Street Journal. Iliberalismul, antiimigrația, disputa Soros-Orban au fost temele majore atât pentru campania electorală a lui Viktor, cât și pentru contrapropaganda vestică.
În ciuda mobilizării presei internaționale, Orban va câștiga un al treilea mandat consecutiv, ceea ce nu se explică doar prin performanțele sale pe plan intern.

De la Moscova la Arthur Finkelstein

Începând din 2002, Viktor Orban a lucrat opt ani pentru revenirea la putere. La finalul anului 2009, înaintea anului electoral, doi emisari ai lui Orban, atunci liderul opoziției, se deplasau la sediul FSB din Moscova, pentru o discuție cu un înalt oficial al fostului KGB. Anterior, Orban se întâlnise în China cu viitorul președinte Xi Jining, atunci membru în Biroul Politic Executiv al Partidului Comunist Chinez. Tot în pregătirea alegerilor din 2010, echipa lui Orban nu au uitat de Statele Unite și au apelat la serviciile consultantului Arthur Finkelstein, binecunoscut și în România, cel care a contribuit la victoria lui Ronald Reagan, în 1980, și la prima victorie electorală a lui Benjamin Netanyahu, în Israel.
Contextul economic din 2010 îl avantaja pe Orban, Ungaria fusese lovită de criza financiară și de măsurile de austeritate, venite pe fondul scandalului iscat de minciunile, recunoscute, ale fostului premier socialist Ferenc Gyurcsany, cel care a oferit electoratului informații false despre economia Ungariei, pentru a mai obține un mandat. Însă acest context nu reduce cu nimic meritele lui Viktor Orban și ale echipei sale în prima campanie electorală din era Facebook. Orban a obținut o majoritate de două treimi în Parlament, suficient pentru a modifica Constituția, pentru a redesena harta electorală a țării, pentru a numi noi judecători și pentru a crea o instituție de supraveghere a activității presei favorabilă puterii.

Copilul răsfățat al PPE

A urmat apoi un război politic cu partidul Jobbik, de extrema-dreaptă, o formațiune care a devenit a doua forță politică a țării pe o platformă antisemită și antiromi. Pentru a evita ca electoratul să-i fie furat de Jobbik, Orban recurge la un discurs dur împotriva imigrației, taxat surprinzător de ușor de Bruxelles, tocmai pentru că premierul ungar a știut cum și cui să-i explice că este răul cel mai mic.
Orban a reușit să obțină susținere la Bruxelles pe filiera PPE, din care Fidesz face parte. Orban are sprijinul Partidului Popular European, unde Manfred Weber (vicepreședintele CSU) este lider de grup în PE, iar președintele PPE, Joseph Daul, l-a numit pe premierul ungar „copilul teribil“. „Fiecare familie are un copil teribil și trebuie să menținem contactul cu el, să-l ținem în familie pentru a putea discuta cu el“, spunea Daul. Peste Ocean, Orban este susținut de Grupul de prietenie din Congresul SUA, fondat de senatorul Tom Lantos, condus apoi de fostul prezidențiabil democrat Dennis Kuchinich, fiul unui croat, și acum de reprezentantul Andy Harris, fiul unui maghiar și al unei poloneze. Majoritatea „prietenilor Ungariei“ sunt susținători ai lui Trump, militează pentru interzicerea avorturilor şi se opun drepturilor homosexualilor.

Soros și-a hrănit vipera sub aripă

Un amănunt din tinerețea premierului Ungariei poate explica intrarea sa cu succes în politică, dar și evoluția ulterioara. În 1989, George Soros, acum inamicul său numărul unu, i-a oferit lui Orban (atunci un tânăr de 26 de ani) o scurtă bursă la Universitatea Oxford. Puțin mai contează acum că Universitatea Oxford a șters numele lui Viktor Orban din lista liderilor educați aici; premierul Ungariei a știut să-și creeze rețeaua de relații de care să beneficieze ulterior. La Oxford, Orban a intrat în cercul profesorului polonez Zbigniew Pełczynski, în jurul căruia gravitau, la finalul anilor 1980, Radoslaw Sikorski (timp de zece ani ministru al Apărării și ministru de Externe al Poloniei), David Cameron sau Boris Johnson (actualul ministru de Externe britanic, fost primar al Londrei), Timothy Garton Ash (viitor analist al revoluțiilor din 1989 și al transformărilor din fostul lagăr socialist).

Opoziția inexistentă

Mișcarea Momentum, creată în 2015 de Andras Fekete-Gyor, născut în 1989, atunci abia întors de la studii din Germania, a fost văzută de rivalii lui Orban ca marea speranță pentru detronarea premierului. În luna martie, tânărul lider a declarat că este dispus să se alieze cu Jobbik pentru a îndepărta regimul actual, și astfel și-a îndepărtat o bună parte din electorat și din susținerea externa.
Lidera partidului „Politica poate fi Diferită“, Bernadett Szel, mizează pe lupta împotriva corupției, pe ecologism și egalitatea de gen. Conduce un partid ce a demonstrat că are potențial, însă în egală măsură a fost deseori principala piedică pentru coalizarea opoziției – singura șansa de a-l face pe Orban să tremure la alegeri. Szel a vorbit despre formarea unei coaliții a forțelor democratice doar după alegeri, asta în timp ce multe dintre deciziile sale au dus tocmai la canibalizarea forțelor democratice.
Gergely Karácsony, liderul Partidului Socialist, a făcut și el greșeala de a se arăta deschis pentru o colaborare cu Jobbik într-o iluzorie guvernare. Îl avem apoi pe veteranul Ferenc Gyurcsany, care, în ciuda prăbușirii sale spectaculoase, nu a renunțat la politică și a creat partidul Coaliția Democratică. Este unul dintre opozanții lui Orban care nu ia în calcul o guvernare alături de extrema dreaptă. Gyurcsany speră la o victorie a opoziției divizate și la formarea unui guvern de coaliție sau a unui guvern tehnocrat, o opțiune favorizată de un număr semnificativ de alegători din mediul urban.

Ce spun sondajele

Calculele opoziției din Ungaria pentru un guvern de coaliție anti-Orban pot părea legitime dacă rezultatele sondajelor nu le-ar face hilare. Socialiștii sunt creditați cu 9% din voturi (19 mandate), iar Coaliția Democratică și Politica Poate Fi Diferită sunt la limita pragului de intrare în Parlament, cu circa 5%. Jobbik se plasează deasupra acestor partide, cu 12% (22 mandate). Mișcarea Momentum, cu sub 3%, nu pare să aibă șanse de a intra în Parlament. Fidesz a urcat recent în sondaje, până la 41%, ceea ce s-ar traduce prin 142 din cele 199 de mandate, o egalare a recordului din 2010, când partidul a obținut o majoritate de două treimi. În ce privește candidaturile la funcția de premier, Orban este susținut de 50% dintre alegători, socialistul Karacsony de 13%, Szel de 8%, Gyurcsany de 3%, iar liderul Jobbik, Gabor Vona, de 7%. Liderul Momentum, Andras Fekete Gyor, este preferat de doar 1% din electorat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.