Ordinea mondială liberală faţă cu „trumpenproletariatul”

„Toţi preşedinţii americani au ajuns la putere şi au condus adunând o coaliţie de alegători cu interese identificabile. Donald Trump nu face excepţie de la regulă. Victoria uluitoare a lui Trump, după o campanie populistă împotriva instituţiilor americane, împotriva politicii interne şi externe şi în special a elitelor, a fost posibilă datorită alegătorilor – în marea majoritatea albi, din mediul rural şi fără studii superioare – care s-au simţit alienaţi de un sistem politic care nu a reuşit să le reprezinte interesele”, se arată într-o amplă analiză publicată de Project Syndicate.

Întrebarea, pentru SUA şi pentru lume, este cum va reprezenta Trump acest bloc electoral. Răspunsul este dificil din cauza lui Trump însuşi. “SUA nu au avut până acum un preşedinte fără experienţă politică sau militară şi nici un preşedinte care să se eschiveze atât de des în faţa adevărului, să îmbrăţişeze teoriile conspiraţioniste, să se autocontrazică”, spune profesorul de la Harvard Jeffrey Frankel. Însă poate mult mai important este că multe din cele promise – comerţ, taxe, sănătate şi altele – fie vor îmbunătăţi situaţia economică a alegătorilor săi, fie o vor deteriora mai mult.

Acest paradox stă la originea unor scenarii destabilizatoare. Jan-Werner Mueller, de la Universitatea Princeton, arată că nu există informaţii cum că americanii cu venituri mici au o influenţă redusă sau zero şi sunt practic nereprezentaţi la Washington. Însă Trump susţine că ei sunt adevăratul popor şi ceilalţi nu înseamnă nimic. Convingându-şi susţinătorii “să se considere parte a mişcării naţionaliste a albilor”, Trump vrea “ca printr-o afirmaţie legată de identitate să rezolve problema intereselor neglijate ale celor mulţi”, scrie Mueller. Din acest punct de vedere, Trump nu este unic. În Ungaria, Polonia, Turcia, Venezuela şi în alte ţări, liderii populişti s-au legitimat spunând că reprezintă “unica voinţa adevărată” a “unui popor omogen şi unic”, pentru ca apoi să înlăture constrângerile legale impuse mandatului lor.

Poate evita America o asemenea soartă? Colaboratorii Project Syndicate consideră că rezultatul alegerilor a pătat imaginea globală a Americii şi că politica externă a lui Trump va aduce riscuri în Asia, Europa, America Latină. Însă sunt motive să credem că politica sa internă îi va dezamăgi pe mulţi dintre susţinători. Asta îl poate determina să pluseze cu politicile identitare, alimentând diviziunile şi poate chiar revoltele. Însă asta poate fi şi o oportunitate pentru ca oponenţii lui Trump să-şi refacă concepţia despre cei care au votat pentru el.

Trump împotriva Constituţiei

Americanii au vazut şi văd Constituţia drept garantul ultim al libertăţilor lor. De aceea oponenţii lui Trump cred că aceste constrângeri constituţionale vor reduce impulsivitatea lui. Constituţia trasează clar marja de manevră a preşedintelui, în special în politica internă, unde Congresul trebuie să aloce fonduri pentru orice iniţiativă a preşedintelui.

Numai că ideea că legea fundamentala va feri SUA de soarta Poloniei sau a Ungariei, unde nişte lideri populişti au politizat instituţiile statului, nu mai stă atât de bine în picioare pe cât cred americanii. Alfred Stepan, de la Universitatea Columbia, arată că republicanii controlează deja Congresul, iar puterea judiciară este deja în pericol. Asta pentru că republicanii “au o ocazie bună să obţină o majoritate la Curtea Supremă, care ar putea dura decenii la rând, în special dacă vor câştiga preşedinţia în 2020”. În plus, “republicanii controlează acum 68 din cele 99 de camere ale adunărilor legislative ale statelor şi 33 dintre posturile de guvernator din totalul de 50”. Această situaţie are consecinţe asupra guvernului, prin influenţarea competiţiei politice şi chiar a corectitudinii alegerilor, iar Alfred Stepan aminteşte de modul în care legislativele din statele americane au introdus legi care au restrâns dreptul de vot în regiunile nelocuite majoritar de albi.

Adio Vest?

Nu numai SUA sunt în pericol, ci şi Vestul, aşa cum a fost construit de SUA după Al Doilea Război Mondial. Chris Patten, rectorul Universităţii Oxford, arată că acest model al Vestului “a fost baza ordinii mondiale – probabil cea mai de succes asemenea fundaţie creată vreodată”. Sub conducerea SUA, “Vestul a cosntruit şi a modelat instituţiile internaţionale, acordurile de cooperare şi modul de abordare a problemelor comune”. Or, alegerea lui Trump “ameninţă întregul sistem”. “Dacă în timpul mandatului face tot ce a promis în campania sa dură, el ar putea distruge această sofisticată creaţie care a avut nevoie de decenii pentru a se dezvolta şi de pe urma căreia au beneficiat miliarde de oameni”.

Mark Leonard, director al European Council on Foreign Relations, spune că garanţiile americane nu mai sunt în vigoare, iar acest lucru este valabil pentru toată lumea. “În Europa, Orientul Mijlociu şi Asia, Trump a arătat clar că America nu va mai juca rolul jandarnului; în schimb SUA vor fi o companie de securitate gata să fie angajată”. Pe lângă aliaţii din NATO, Trump a sugerat că Arabia Saudită ar trebui să plătească pentru securitatea oferită de America şi a încurajat Japonia şi Coreea de Sud să se înarmeze nuclear.

Fostul premier australian Gareth Evans arată că Trump nu are cunoştinţe despre afacerile intrenaţionale şi se bazează pe instinct. Prin urmare, retorica lui “combină elementele contradictorii “America first”, izolaţionsit, cu un “making America great again” mult mai puternic”. Incoerenţa lui Trump nu va fi compensată de experienţa sa în afaceri. Dimpotrivă, “dacă în negiocierile imobiliare merge să susţii poziţii extreme, acestea nu sunt niste baze sănătoase în relaţiile internaţionale”, spune Evans.

Unii vor beneficia de pe urma confuziei pe care Trump o va crea. Fostul premier suedez Carl Bildt arată că “liderii autoritari” nu vor mai auzi “cuvinte dure din parte SUA despre încălcarea democraţiei, a libertăţilor şi a drepturilor omului de către regimurile lor”. Dimpotrivă, “scopul de a face lumea mai sigură pentru democraţie va fi înlocuit acum de politica „America first”, o schimbare majoră în politica externă americană care deja stârneşte bucuria pe coridoarele puterii din Rusia şi China.

O provocare pentru ordinea mondială

Ce formă va lua politica „America First”? Profesorul Nye spune că modul în care Trump va discuta cu Rusia va fi un indicator al seriozităţii politicii sale externe. “Pe de o parte, este important să rezişti în faţa provocărilor lui Vladimir Putin la adresa ordinii mondiale liberale postbelice, prin folosirea forţei pentru acaparare de teritorii aparţinând statelor vecine”, aşa cum a fost cazul în Georgia şi Ucraina. “Pe de altă parte, este important să evităm izolarea unei ţări cu care SUA au interese comune în multe domenii: securitate nucleară, neproliferare nucleară, antiterorism, zona arctică şi probleme regionale precum cele din Iran şi Afganistan”.

Leadership-ul american în Asia, care a devenit centrul economiei mondiale, dar şi scena fricţiunilor unor mari puteri mondiale – China şi SUA – are nevoie de o capacitate de nuanţare pe care Trump nu a dovedit că o are. Evans spune că “America se autosubminează când îşi manifestă primatul regional, ignorând revendicarea legitimă a Chinei de recunoaştere a sa ca un co-lider al actualei ordini mondiale”. În acelaşi timp, “când China întrece măsura, aşa cum s-a întâmplat cu ocuparea teritoriilor din Marea Chinei de Sud, Beijingul trebuie să fie respins”. Aici “este nevoie de un rol tăcut, dar foarte ferm al SUA”, spune Evans.

Politologul vietnamez Le Hong Hiep nu are încredere în preşedintele ales al SUA. “Reechilibrarea strategică în Asia la care a recurs administraţia Obama poate fi anulată, ceea ce ar fi o lovitură pentru Asia şi SUA deopotrivă”, spune el. Având în vedere concentrarea lui Trump pe chestiunile interne, el ar putea ignora “angajamentul strategic cu ASEAN şi membrii acestei organizaţii, ceea ce va dăuna relaţiei lor cu SUA”. Hiep mai crede că “Beijingul ar putea să se bucure de alegerea lui Trump”. Într-adevăr, Trunmp a spus că “Beijingul fură locurile de muncă ale americanilor”, însă “el ar putea să adopte o linie mai puţin dură în privinţa expansionismului strategic al Chinei, în special în Marea Chinei de Sud, aşa cum a făcut Obama”.

Alţi analişti au văzut şi ceva pozitiv în victoria lui Trump. Analistul palestinian Daoud Kuttab spune că Trump “a captat sprijinul celor frustraţi, iar palestinienii se simt şi mai înfuriaţi şi mult mai lipsiţi de speranţă decât albii din clasa muncitoare din America, cei care l-au susţinut pe Trump”. “Trump este un outsider politic, puţin legat de tradiţia politicii externe americane sau de grupurile de interese care o influenţează”, iar mulţi palestinieni cred că “el ar putea să pună capăt acordurilor care au dus la nemulţumirea palestinienilor, schimbând regulile jocului”.

Kuttab îşi mai domoleşte însă entuziasmul şi pune că “israelienii speră cel puţin la fel de mult că Trump va duce o politică în favoarea lor”. Trump a şi de clarat că va muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, ceva ce liderii americani au refuzat să facă în ultimii 49 de ani. Şi, având în vedere că “incitarea la ură împotriva musulmanilor a fost o marcă înregistrată o campaniei sale”, nu ar trebui să ne facem “iluzii că Trump va fi extrem de corect, cu atât mai puţin un pacificator în conflictul Israel-Palestina”.

Latino-americanii au poate cele mai mari motive pentru a nu crede în Trump, având în vedere promisiunea sa de a “deporta toate cele şase milioane de mexicani care muncesc în SUA şi cea de a obliga Mexicul să plătească pentru construirea unui zid la graniţa cu SUA”. În plus, Trump a promis că va renegocia Acordul de schimb nord-american NAFTA, că va renunţa la Parteneriatul Transpacific şi va descuraja companiile ce doresc să investească în Mexic.

“Fiecare care ţară central-americană este o sursă de migraţie către SUA, la fel ca şi multe state din Caraibe şi din America de Sud”, spune Jorge Castaneda, în opinia căruia “victoria lui Trump este un dezastru pentru regiune”. Honduras, Guatemala, El Salvador, Cuba, Haiti, Republica Dominicană, Ecuador şi Peru au toate imigranţi ilegali în Statele Unite, oameni care vor simţi efectele politicii lui Trump, în cazul în care aceasta va fi aplicată.

Ce ar trebui să facă lumea?

Ţările “trebuie să spere că va fi bine, însă trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău”, spune Bill Emmott, fost redactor la The Economist. În primul rând “trebuie să-şi întărească alianţele şi prietenia, anticipând ruptura pe care “America First” o va produce în vechile parteneriate şi în ordinea internaţionala liberală ce a dominat lumea începând din anii 1940”.

“O Europă divizată are puţine pârghii pentru a influenţa America”, însă atunci când “Europa a conlucrat – în chestiuni de apărare a vieţii private, pe concurenţă şi impozitare – a reuşit să negocieze cu SUA de pe o poziţie de forţă”, spune Mark Leonard, de la European Council on Foreign Relations.

“UE nu mai trebuie să aştepte cu construirea propriei Comunităţi Europene de Apărare şi cu dezvoltarea propriei strategii de securitate”, spune fostul premier belgian Guy Verhofstadt.

Patten, rectorul Universităţii Cambridge, face apel la un răspuns diplomatic mai ferm, lăudând-o pe Angela Merkel pentru reacţia de după alegerea lui Trump, când a susţinut cooperarea bilaterală pe baza “valorilor împărtăşite ale democraţiei, libertăţii şi ale respectului pentru lege şi demnitatea oamenilor, indiferent de origine, rasă, religie, sex, orientare sexuală sau opinii politice”. Această declaraţie puternică arată că Merkel este “un lider care pare să vadă cum prăbuşirea leadership-ului american poate duce la sfârşitul ordinii globale postbelice. Acesta este modul în care ar trebui să reacţioneze prietenii şi aliaţii Americii”.

Ce ar trebui să facă America?

Nu e totul pierdut. Nouriel Roubini aminteşte că pieţele nu sunt singura piedică în calea politicilor periculoase ale lui Donald Trump. Guvernul SUA are departemente şi agenţii care analizează riscurile şi beneficiile fiecărui scenariu şi-i oferă preşedintelui un număr limitat de optiuni. “Având în vedere lipsa de experienţă a lui Trump, el va depinde mai mult de consilierii săi, la fel ca foştii preşedinţi Reagan sau George W. Bush”, spune Roubini.

Mai mult, “Trump va trebui să se adreseze congresmanilor moderaţi pentru a reuşi să treacă legile dorite”. Trump va trebui să colaboreze cu preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Paul Ryan, şi cu liderii republicani din Senat, care au viziuni mai apropiate de linia tradiţională a republicanilor. Mai mult, “minoritatea democrată din Senat poate să tergiverseze reformele radicale pe care le propune Trump, în special dacă ele aduc atingere celei de a treia căi a politicii americane – securitatea socială şi Medicare”, scrie Roubini.

Marea provocare pe care o aduce Trump este găsirea unei soluţii de decuplare dintre politica albilor şi dificultăţile economice. Mueller arată că membrii “trumpenproletariatului” de azi nu sunt o cauză pierdută pentru democraţie, aşa cum a sugerat Hillary Clinton. Mueller îl citează pe Orwell: “Dacă vrei să transformi un om în inamicul tău, spune-i că boala lui este incurabilă”. Anti-populiştii de azi ar trebui să se axeze pe “noi modalităţi de a se adresa susţinătorilor lui Trump, în paralel cu apărarea drepturilor minorităţilor care se simt ameninţate de agenda lui Trump”.

Orice ar fi, americanii trebuie să fie conştienţi de ceea ce au pierdut – poate pentru totdeauna – prin alegerea lui Trump. Victoria sa a “subminat acel soft power” de care se bucurau Statele Unite”, spune Shashi Tharoor, preşedinte al comisiei de politică externă din parlamentul Indiei. Alegerea aceasta “a scos în evidenţă tendinţele pe care lumea nu le asociase până acum cu SUA – resentimentele, xenofobia, ostilitatea faţă de imigranţi şi refugiaţi, pesimismul şi egoismul”. În ochii lumii, “frica a bătut speranţa şi a devenit moneda politicii americane”, spune Tharoor. Iar “America nu va mai fi niciodată la fel” în ochii lumii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.