Scriitorul de literatură SF Ovidiu Bufnilă a avut curaj să iasă în lume cu scrierile sale și a câștigat. A fost publicat în Statele Unite, Australia, Canada și India. Deși este greu să te afirmi în lumi cu reguli diferite, culturi aproape necunoscute și limbaje pe care nu le stăpânim, el spune că scriitorii români trebuie să depășească granițele și să se afirme.
Cotidianul: Aș vrea să-mi vorbiți despre literatura SF pentru un public necunoscător, dar deschis să descopere această lume.
Ovidiu Bufnilă: Este un univers complex și fascinant pentru că vorbim nu numai de literatură SF, vorbim și de artă SF, vorbim de teatru, de film și de toate manifestările care sunt legate de ficțiunea științifică. Vorbim despre evenimente publice, festivaluri, întâlniri internaționale, asociații, uniuni de creație, expoziții de pictură SF, reviste de benzi desenate, care au fost la început în Statele Unite și apoi s-au extins în toată lumea. Este un univers atât de vast, în care aproape te rătăcești și în care trebuie să faci un singur lucru. Să lași copilul din tine să se trezească, să revină la viață și tu să te lași fascinat de tot ceea ce întâlnești în acest univers.
Când a apărut dorința dvs de a scrie literatură SF?
În copilărie. Toți copiii își imaginează tot felul de lucruri extraordinare. Dacă nu ajunge scriitor de SF de-a lungul vieții, are câte un prieten pe care nu-l vede nimeni și cu care se așează la masă. Universul copilăriei care e populat cu tot felul de ființe fabuloase, pentru că în copilărie avem încă o imagine nealterată de prejudecățile ulterioare, de grija zilei de mâine, de prieteni, de politică, de viața de zi cu zi. În copilărie s-a întâmplat această dragoste.
Credeți că literatura SF anticipează cumva descoperirile științifice?
De multe ori viața bate filmul, sau invers, și așa se întâmplă și cu literatura SF. Uneori, cei care și-au imaginat lucruri extraordinare despre univers, despre mașina timpului, războiul lumilor, călătoriile dincolo de granițele galaxiei noastre au fost puși în umbră de descoperirile pe care le-a făcut știința. Dar și știința a fost prinsă în ofsaid de multe ori de către scriitori geniali. De exemplu mă gândesc la Asimov, pentru că el a avut șansa ca ceea ce a gândit să se împlinească rapid.
Scriitorii și savanții sunt, toți, ființe umane căutătoare care încearcă să-și explice misterele universului care abundă în jurul nostru, și de care nu putem scăpa, oricât am vrea noi să ne ferim. Nu contează cine vine cu o idee fantastică. Este important ca această idee să se împlinească și să ajungă la cât mai mulți oameni care să se bucure de ea. Așa este cazul telefonului, al aparatelor de zburat, al mașinilor.
Sunteți inginer metalurg. V-au ajutat studiile tehnice în romanele dumneavoastră SF?
Este o controversă de ani de zile între adepții legilor științifice și scriitorii SF pentru care sunt importante emoțiile, reacțiile umane și pe care îi interesează mai puțin miracolul tehnologic. Dar atunci când vrei să scrii SF ar fi normal să te documentezi în privința unui subiect. Nu poți să scrii despre mașina timpului fără să respecți legile descoperite până acum. Iar dacă vrei să nu le respecți trebuie să vii în ceea ce scrii cu un argument care să combată cât de cât coerent și științific legile actuale.
Credeți ca există viață extraterestră?
Pentru a ne putea orienta în realitate, în ceea ce credem noi că este realitate, avem nevoie de convingeri. Chiar dacă ele sunt greșite. Ne canalizează pe niște drumuri. De exemplu, ca să fac o similitudine cu lumea insectelor, pe care noi o cunoaștem foarte puțin, albinele văd în spectrul violet. Este o descoperire de acum câțiva ani. Cealaltă descoperire este legată de faptul că pe frunze există forme geometrice. Deci, practic, albinele au semne de circulație. Sunt foarte multe astfel de lucruri surprinzătoare în jurul nostru.
Ați fost publicat de curând în Australia.
Da, în Australia, în revista Antipodean SF. Editorul m-a publicat de mai multe ori, după ce a văzut că sunt publicat în SUA, într-o colecție de literatură mondială, Eserver Fiction. În care erau Dostoievski, Gibson, Marquez și, undeva pe acolo, pe la litera B, era și Ovidiu Bufnilă.
Povestirea publicată în Australia am scris-o direct în engleză și se cheamă chiar Australia. De ce? Pentru că Ovidiu Bufnilă nu este nume de scenă. Pentru cititorii de acolo rezonează Johnson, Samuel, Frederich. Numele meu nu rezonează. Și atunci am zis, hai să fac eu o mică șmecherie, ca un scriitor român ce sunt, și am scris o povestire cu numele țării lor. Și Australia apare chiar în primele poziții la cele mai citite povestiri. Textul nu seamănă cu ceea ce scriu eu în limba română. Sunt cu totul alte structuri. Am studiat, am citit revista de mai multe ori, m-am uitat și eu să văd ce înseamnă Australia, și am scris o chestie simplă. M-a interesat povestea, nu felul în care spun povestea.
Cum a fost experiența dumneavoastră în Statele Unite?
Editorul John Ben din SUA mi-a spus foarte clar că n-am nicio șansă în America, și avea dreptate, pentru că noi nu înțelegem cultura americană, chiar dacă o vedem peste tot, în filme, pe Facebook. M-a publicat de mai multe ori în revistele lui și mi-a zis: Ovidiu, trebuie să fac o legătură cu cititorii mei, între tine și Star Wars. Și este extraordinar că acești oameni de pe alte meleaguri, de pe alte continente, pe care nu i-am văzut în viața mea, sunt foarte deschiși. Nu e ca la români. La români dacă te cunoști cu nu știu care la o editură îți publică o carte. Acolo nu e așa. Povestirile au trecut ștacheta și frontiera pentru că el a știut să facă conexiunile necesare. Dar mi-a spus, și avea dreptate, că mai întâi trebuie să înțelegi ce înseamnă America și apoi să te apuci de scris. Numai cei care au curaj și nu sunt inhibați reușesc.
Cum îi vedeți pe scriitorii de SF români?
Orice român astăzi care gândește, care e creativ, trebuie să iasă în exterior. Și avem mulți oameni care au făcut lucrul ăsta. Trebuie să avem curaj. Mă refer la cei care vor să scrie, să aibă o expresie culturală. Încă nu avem curajul și atitudinea aceea de învingători. Ideea de scriitor astăzi este legată de universalitate pentru că acolo găsim o limbă comună cu alți oameni. Nu mai putem să trăim într-un ghetou, fie el sovietic sau european. Nu mai putem să trăim singuri. Din acest motiv, acum câțiva ani am avut cu mulți tineri din SF-ul românesc, două proiecte: Hot Master și Imagicon SF, la care au contribuit și scriitori din alte țări. Argentina, Brazilia, SUA.
Ați spus că scriitorii români trebuie să fie mai curajoși. Dar nu credeți că și limba este un handicap?
Limba română este o limbă foarte frumoasă. Dar, pe plan mondial, limba pe care o înțelege toată lumea este engleza. E nevoie de o politică coerentă care să asigure un export al culturii române. Nu este suficientă o expoziție la Paris sau nu știu ce cunoștință la Londra. Deși Andrei Șerban, la un moment dat, a înnebunit planeta, toată lumea știe ce a pățit în România. Suntem răutăcioși, dacă vine cineva care a avut succes în străinătate, l-am omorât imediat. Îți trebuie niște traducători în străinătate, niște conexiuni oficiale, îți trebuie o politică externă de promovare a culturii române. Brâncuși a ajuns la Paris, Angela Gheorghiu este cunoscută în toată lumea, și Aura Urziceanu sau Gheorghe Zamfir. Românii ar trebui să evolueze în lume ca popor, nu ca individualități. Ca individualități, românii au reușit.
Aveți traducători pentru scrierile dumneavoastră?
Am avut mai demult câțiva traducători foarte buni. Ieșind în lume însă, mi-am dat seama că trebuie să fac niște modificări ample în felul meu de a scrie. Astăzi, orice copil de clasa a V-a are cont pe Facebook, tinerii folosesc smartphone-ul. Povestea cu traducătorii am părăsit-o pentru că viteza cu care se mișcă acum lumea este uriașă. De exemplu, cărticica de povestiri Armele Zeilor, care a apărut sub sigla editurii SAGA din Israel, în lumea asta virtuală este un eveniment trecut, deși povestea e de două zile. Și atunci, eu trebuie să fac un efort ca să o țin pe val, să găsesc noi cititori.
Cum se raportează un scriitor de literatură SF la lumea de azi?
Oamenii nu mai au timpul de odinioară. Trebuie să-ți modifici structurile textuale, dacă vrei să te gândești la oamenii de azi. Este libertatea fiecărui scriitor să facă ce vrea. Poate să rămână un scriitor al trecutului sau poate să se acordeze la lumea modernă. A apărut de exemplu, termenul de flash fiction. Flash fiction înseamnă câteva fraze, dar americanii fac bani din asta. Eu am ratat o intrare într-o revistă de flash fiction, în care am scris trei propoziții, dar este o experiență.
Ovidiu Bufnila si Robert David va invita in Australia! https://www.antisf.com/the-stories/the-traveller