Partida străinătății vrea numărătoare militarizată

Decizia PSD de a renunța la numărătoarea paralelă a rezultatelor din 26 mai a amplificat zvonurile și îndoielile despre rezultatele alegerilor europaralementare. Pot să mă taie cu lama și să mă prăjească pe jar, eu tot nu cred că un partid, despre care populaţia României n-a auzit, nu știe cum se numește și nu are nici un program distinct, a putut obține 6% din voturile exprimate. Este vorba de partidul Pro Romania. Probabil că acest rezultat și procentul sub barem obținut de ALDE au dat oarece consistență zvonurilor și au dus la înființarea comisiei parlamentare. Dacă adăugăm și ideea netoată a PSD de a renunța la numărătoarea paralelă ajungem în fața unei probleme importante:
-Sunt sau nu rezultatele alegerilor gestionate dincolo de orice îndoială?

Comisia paramentară înființată pentru a verifica rezultatele alegerilor de la 26 mai, în ciuda încercărilor de a lămuri lucrurile, le-a lăsat în aceeași coadă de pește în care erau. Să nu uităm că România are deja o tradiție. Și-a băgat degetele în numărarea voturilor încă din 1990. Dacă cineva își imaginează că Antonie Iorgovan, zis și părintele Consituției a intrat în Constituanta din 1990 ca independent se înșeală. Un independent care să nu fie acuzabil de o tabăra sau de cealaltă trebuia strecutat în improvizatul parlament. Pentru credibilitatea Constituției Romaniei, un părinte independent (altfel un profesor-activist feroce în vremea comunismului) era obligatoriu. Nu știu dacă vă mai amintiți, dar și Andrei Pleșu a candidat ca independent și n-a obținut voturile necesare. Antonie Iorgovan, cunoscut doar în Centrul Universitar București a triumfat parcă în Mehedinți, iar Andrei Pleșu, destul de cunoscut prin țară, a fost rejectat de electorat. Viorel Hrebengiuc povestea la un moment dat despre antipatia care i-o purta Andrei Pleșu. Cică nu l-ar fi iertat pentru că la alegerile din 1990 nu i-ar fi rezolvat și lui numărul de voturi de care ar fi avut nevoie pentru un fotoliu de independent. La alegerile locale, ce să mai zicem! Numărarea voturilor a fost un fel de montare pe viu a lui Caragiale, repetată din patru în patru ani.

Prima mare îndoială legată de numărătoarea voturilor a apărut după alegerile din 2004, cînd Adrian Năstase a fost pus în fața unei schimbări spectaculoase de procente. Pe la amiază avea un avans copleșitor, iar seara și noaptea a aflat că a pierdut la mustață în favoarea lui Traian Băsescu, cel care, încă din campania electorală anunțase țepele din Piața Victoriei, adică anticorupția care avea să urmeze în cei 10 ani de afaceri nebune ale celor din preajma sa și de arestări spectaculoase ale adversarilor săi. Bănuieli legate de corectitudinea numărării voturilor au existat și la alegerile din 2009, cînd, la Paris, Traian Băsescu a beneficiat de celebrul vot-mitralieră.
Nici Klaus Iohannis nu a scăpat de bănuieli, el fiind beneficiarul marii agitații stîrnite de diasporeni în jurul centrelor de votare din Europa. Si care vînzoleală și tărăboi ar fi generat teribila recuperare de aproape două milioane de voturi față de primul tur. Experiențele democratice tipic românești au dus la o creștere a îndoielilor legate de acuratețea rezulatelor. Indoielile au persistat chiar și după introducerea de tehnologii moderne și de preluarea de către STS a procesului de transmitere a datelor.
Adevărul este că ”militarizarea” gestiunii, în loc să spulbere îndoielile a dus la amplificarea acestora. E drept, în timpul mandatelor lui Traian Băsescu și a lui Klaus Iohannis, STS-ul și SPP-ul și-au consolidat poziția de instrumente prezidențiale de putere. Cine mai crede astăzi în independența insituțiilor de forță, fie că vorbim de SRI, de SPP sau de STS? Traian Băsescu le-a folosit ca pe niște șosete, iar recîștigarea încrederii într-o perioadă în care și Klaus Iohannis a păstrat modelul este încă departe de a se produce. Cu alte cuvinte, rămînem sub control militar în cele mai importante teste ale democrației în Romania?

Comisia parlamentară de anchetă privind alegerile din 26 mai n-a descoperit mare brînză. N-avea cu cine, cu ce și nici convingerea fermă că procesul electoral trebuie scos din zona gestiunii militarizate. Ba dezbaterile legate de funcționarea echipamentelor de la STS au dus și la acuzații spectaculoase:
“În spatele unei false dorințe de aflare a adevărului despre alegerile din 26 mai, ancheta PSD-ALDE a virat astăzi în mod clar spre Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal. A fost susținută mutarea sistemului de la Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) chiar de către Carmen Dan, după audiere. Ne paște un mare pericol deoarece PSD a înțeles că în momentul în care se folosește numărare electronică, cu chei de verificare, e mult mai greu să te mai înțelegi cu doi primari de-ai tăi dintr-un colț de județ care să-ţi mai completeze puțin cifrele, pentru că totul e electronic, lucrurile sunt mult mai verificabile”, a declarat deputatul Daniel Popescu, reprezentantul USR în Comisia de anchetă privind alegerile de pe 26 mai.
Merită să rețineți că acuzația deputatului USR (partid de intelligence) are pe fond aceeași structură cu cea legată de statul de drept sau de funcționarea DNA.Toată argumentația polticienilor care se învîrt în jurul președintelui și al binomului este construită pe aceeași logică. PSD-ul vrea să preia diverse insituții pentru a le folosi împotriva adversarilor! Ori pentru a evita o asmenea tragedie, ele trebuie să rămînă sub controlul celor care le folosesc acum. Adică președintele Romaniei, SRI, STS, DNA, SPP, validati peste Hotare.Si atunci lucrurile sunt corecte, legale, convenabile și demne de a fi apărate de ameințările adversarilor (musai niște ”comuniști împuțiți”).
Preluarea echipamentelor de gestionarea numărării voturilor de la o insituție de forță este contestată insistent și agresiv de Partida Străinătății (președinte, PNL, USR, DNA, SPP, SRI, STS) cu aceleași argumente, în ciuda faptului că implicarea STS în alegeri ca și argumentația taberei intră în conflict cu caracterul democratic al operațiunii. Degeaba se ridică voci sau se contestă situația de acum. Unii invocă imposibilitatea preluării echipamentelor sub control civil (exact aceeași argumentație a fost folosită cînd a fost vorba de funcționarea unui Centru de înregistrari și monitorizare). Președintele AEP, Florin Mitulețu Buică, spunea clar că
„Din punct de vedere al aplicaţiilor şi al serverelor, echipamentul care nu ţine de teritoriu, de această tabletă, AEP are capacitatea să preia acest lucru. În ce priveşte tabletele şi susţinerea lor în funcţiune între procesele electorale şi pregătirea pentru procesele electorale, la acest moment Autoritatea nu are capacitatea să preia acest sistem informatic complet”

Ne place, nu ne place, comisia parlamentară de anchetă n-a izbutit să descopere amestecuri în rezultatele înregistrate. Si nici să convingă alegătorii că Romania ar trebui ca în materie de proces electoral trebuie să iasă de sub implicarea instituțiilor de forță.
Pe mine, nimeni nu poate să mă convingă că o instituție militară controlată de președintele României raportează corect datele privitoare la alegerea președintelui României!
Dumneavoastră ce credeți?