Cîndva, am citit în Ziarul Financiar o listă cu cele mai mari o sută de companii controlate de antreprenori români. Prietenul lui Traian Băsescu din Constanța, adică Gabriel Comănescu, se află pe primul loc. Nici că se putea altfel. Doar nu era să călărească o asemenea listă un apropiat al foștilor președinți Ion Iliescu sau Emil Constantinescu. Pe locul doi, Zoltan Teszari. Doar nu era să fie mogulul Voiculescu. A făcut el televiziune pentru PDL? Dimpotrivă, le bate cuie în tălpi și le pune piuneze pe fotolii. Pe locul 3, Ioan Nicolae, cel care a fumat țigările românești, tutunul autohton, combinatele chimice și face agricultură intensivă. E drept, și Ioan Niculae e socotit omul Cotrocenilor de azi. Pe locul 4, Alin și Costina Nicolae. Super-deștepți, dar și super-suspecți. Firma lor Oscar Downstream, cu numai 150 de oameni (probabil șoferi, secretare, bodyguarzi și contabili), a avut afaceri de 1,5 miliarde lei. Cu energie, nu cu papiote și pătrunjel, ca Dinu Patriciu. Or, în ziua de azi, să fii tare în afacerile cu energie trebuie să ai aprobare. Adică să fii pe mînă cu cineva. Portretul de acoperire al unuia dintre potentații regimului Băsescu, inclusiv al acestuia din urmă. Îmi aduc aminte de o poveste. Unul care se dădea prieten cu Traian Băsescu s-a dus la Cotroceni. Și, după ce s-a văzut cu primul bărbat al țării, a început să întrebe de cineva care vrea să cumpere niște energie. Din Deal, omul cică ar fi primit spre vînzare 200 de MW. Mucalitul care povestea despre personaj a mai adăugat o perlă, zicînd, băi, la opoziție nu se dau decît baterii de Bistrița. Și alea pe grîu și pe porumb!
După această introducere, cam lungă, să trecem la subiectul de bază. A apărut „Forbes 500 de miliardari”. Adică Patriciu ne spune din nou că Patriciu este cel mai bogat român, deși o mare parte a averii sale este prin Olanda. Incoerența catalogului mai are un parfum dîmbovițean. Face din niște milionari în euro un catalog de miliardari. De altfel, chiar Forbes România ne arată că doar primii trei bogătași sunt suspecți de unu-două miliarde. Patriciu, Frank Timiș (mai mult călător prin lume și cu banii pe bursele englezești și canadiene) și Ioan Niculae (locul 3, cu 900 de milioane-1 miliard de euro). Ceilalți nu sunt miliardari de nici un fel. Nici măcar în lei-metrou. Sunt doar niște milionari, unii veritabili, alții pîrliți de-a binelea, dar umflați de televiziuni și de publicațiile bulevardiere.
Forbes România i-a clasat pe toți la „miliardari”, pentru că nu putea să-l lase pe Dinu Patriciu pe post de popîndău al clasamentului și după el să nu vină decît umbra sa ori Ion Țiriac, Ioan Niculae și odraslele familiei Păunescu. Era prea comic! Și, atunci, clasamentul destinat mai mult iubitoarelor de telenovele a fost garnisit cu tot soiul de evaluări. Unele sunt corecte. Portretele unor oameni reprezintă adevărate povești de succes și sunt amestecate cu biografia unor speculanți de mîna a treia, clienți politici și profitori geniali. Reușitele unora sunt spectaculoase și ar putea constitui bazele unor studii de caz. Cum să ai succes în viață și cum să nu te faci de rîs. Alte evaluări sunt urechiste. Doi redactori și trei fătuci care nu și-au cumpărat niciodată pe banii lor o mașină din clasa premium au cîntărit cu pixul și cu naivitatea lor. Și ne-au oferit un peisaj al oamenilor de afaceri importanți din România. Ei alcătuiesc la un loc elita economiei noastre aflate în cea mai cruntă criză. Adică a celei mai chinuite economii din Uniunea Europeană. Forbes România, afacere menită, mai degrabă, să valideze vanitățile lui Dinu Patriciu, ne prezintă lista celor mai bogați români din cea mai debusolată țară din Uniunea Europeană. Citești lista bogaților și începi să înțelegi esența crizei românești. Pe cît de gomoși sunt bogătașii, pe atît de chinuit poporul.
Forbs-ul ăsta românesc are hazul lui. A început să se umple și de odrasle. Nu mai este bogat Ion Țiriac. Tac-su l-a făcut mare bogat și pe fii-su. Și Adamescu, la fel. Și Păuneștii. Bogăția lor este reprezentată de cîrciumar și de regizoraș. Și Copos și-a pus fiica la miliardari, deși nu este miliardar, iar fiica nu vine din America decît în vacanțe. Pe criza asta economică, încep să se transmită și titlurile de bogătaș, de parcă ar fi inele nobiliare.
Hazul acestei compilații economico-telenovelistice vine din miile de complimente și reverențe, de scame strânse de pe reverele celor ierarhizați. Toți sunt ingenioși, curajoși, modești, devotați companiei pînă la sacrificiu, toți au pornit de jos și și-au cărat genialitatea prin cîte o sacoșică, fugind prin lume, de unde s-au întors șlefuiți, deștepți și norocoși. Și mai toți învîrt umbre, iluzii, ace, brice și carice (că imobiliarele au cam ieșit din uz).
Cine citește știrile despre situația din România și trece repede la lista miliardarizaților de publicația lui Patriciu înțelege și rîde. Ne aflăm doar în fața unei spoieli de bogăție și a cîtorva bărbați de nădejde care au reușit să dezvolte afaceri de proporții. Alături de aceștia, clienții politici, șmenarii, căpușarii statului, cu toții se reunesc într-un catalog care se vrea fala celor două decenii de economie de piață. Și care, după ce tragi o linie și te întrebi oare pe ce se bazează țara noastră în următorii ani, nu știi ce să îți răspunzi. Totul dă să se spulbere ca praful de pe tobă.
Și, încă un lucru. Multora dintre cei din acest Forbes România țara lor de baștină le cam pute. Au venit de-afară cu o sacoșică și trăiesc acum mai mult pe Coasta de Azur, în Principat sau prin insule exotice.
La Monte Carlo, vara se vorbește mai mult rusește și românește. Și, culmea, nu dai de nici un cerșetor din Slatina!
Post scriptum: Forbes-ul românesc are tristețea lui melodramatică. Au început ieșirile primelor caricaturi de bogăție. Irinel și Dinel Staicu și-au luat zborul spre alte clasamente.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.