Ierte-me cele foarte urâte
Dar frumusețea rămâne fundamentală. Se spune
Ca femeia să fie florală, așa cum se ține
În toată a ei lucrare, veșminte de haute-couture, plus
Ceva de dans și balans împrejur (alfel).
Toate ar trebui să poarte o tunică albastră, cum le vedem
În a noastră Republică Populară Chineză, (la grămadă).
Nu merge cu jumătăți de măsură, se cere să fie
Întru totul o pură minunăție și frumusețe.
Și să ți se taie suflarea
Brusc de parca ai vedea o egretă aterzînd.
Sau ivindu-se un chip îmbujorat de cluoare părelnică
Ce pîlpaie doar in primele trei minute de dimineață.
Ți se cuvine ca totul să fie fără a fi, dar reflectându-se
Și împlinindu-se
În privirea bărbaților. Și e necesar, e precis,
Ca totul să fie absolut nesperat de frumos și de vis, iar acele
pleoape plecate.
să amintească un vers al lui Eluard, și când brațele ei le atingi
să simți că sunt altcum decât de carne; iar mângâindu-le
ele să devină ca ambra unui crepuscul. Ah, lăsați-mă să vă spun
cât de esențial este ca femeia să se înfățișeze
deschisă ca o corolă de floare dinaintea unui păsări
Și să fie frumoasă, sau cel puțin chipul ei să evoce
un templu.
Iar de ușoară să fie ca o scamă de nor, însă norul să aibă și
ochi și rotunde fese. Foarte importante sunt fesele.
Cât despre ochi, nici să
Nu mai vorbim, iar ei trebuie să țâșnească
O anumită răutate nevinovată. O gură
Proaspătă (umedă niciodată!) e fără îndoială necesară.
Iar pe laturi, să fie slabă; Așa ca oasele într-o doară
chiar dacă numai unele dintre ele
să împungă tandru afară, mai ales rotula, când picioarele ei
se încrucișează, punctele pelviene să iasă
când pe talia zveltă își strânge cordonul.
Grav de importantă e și problema gropițelor sub clavicule;
o femeie fără gropițe
E ca un râu fără poduri. Indiscutabilă este
și o vagă ipoteză de pântecel, iar pornind de la el
femeia să se înalțe ca un potir și sânii ei
să fie o expresie greco-romană, mai mult decât una
gotică sau barocă,
iar sânii ei să lumineze întunecimea cu forța de pătrundere
a unui mănunchi de cel puțin cinci lumânări.
Și se impune absolut că atât țeasta cât și coloana vertebrală
Să și le arate cu, necetineală, iar ea să aibă o cât mai generoasă
latifundie dorsală!
Membrele să i se termine ca niște tulpini, dar să nu le lipsească
Nici coapselor unele rotunjimi.
Fiind ele evident delicate, foarte delicate şi netede ca petalele
Acoperite de puful lor mătăsos,
Dar şi sensibile foarte la mângâierile
Aplicate din jooos… în sus.
Se recomandă la susbori o ierbuşoară dulce
Cu aroma ei proprie.
Abia perceptibilă (şi doar foarte vagi produse farmaceutice!)
De preferat, fără tăgadă, sunt gâturile mai lungi
Aşa încât uneori capul să dea impresia
Că nu are nimic de a face cu trupul, şi că femeia
nici n-ar aduce aminte de florile cele fără de mister, iar mâinile
şi picioarele trebuie să conţină elemente gotice
discrete. Trebuie să fie proaspătă pielea palmelor,
Cea a braţelor, cea a spatelui şi a feţei.
Dar nici anumite adâncimi şi concavităţi nu trebuie
Vreodată să aibă o temperatură sub
37 de grade Celsius, riscând eventualmente,
Să provoace anumite arsuri.
De gradul I. Iar ochii să fie de preferinţă mari.
Rotindu-se, dacă le e posibil, la fel de lent ca pământul.
iar ochii ei să stea întotdeauna doar în spatele unui invizivil zid
De pasiuni.
Pe care trebuie neapărat să-l depăsesti. Și tot in principiu, Femeia trebuie să fie înaltă.
Iar în cazul că este ceva mai scundă, să aibă negreșit
Atitudinea mintală a piscurilor semețe.
Iar femeia aceasta, aaahhhh, va trebui totdeauna să dea
Impresia că după ce și-a închis ochii aaa…
Deschizându-i nici n-ar mai fi acolo prezentă.
Cu gama ei de intrigi și de surâsuri. Și cumva
Să dea impresia că țâșnește, nu că sosește
Sau că plecând, nici nu s-a clintit din loc.
Trebuincioasă-i va fi puterea de sta tăcută.
Subit, cât să ne facă pe noi să bem fierea îndoielii. Oh,
Mai cu seamă niciând să nu-și piardă, indiferent în care
din lumi
Sau în care din circumstanțe, infinita ei volubilitate,
De pasăre; iar atunci când e mângîiată în adâncul ei
să se transforme în fiară fără să-și lase grația.
Tot de pasăre; și să continue să împrăștie de jur împrejur
Un imposibil parfum; și să-ți distileze în continuare
Mierea îmbătătoare; să continue să cânte inaudibilul cântec
al propriei sale combustii; după cum nici să nu înceteze
să fie dansatoarea eternă
a efemerului; în incalculabila ei imperfectiune.
Și să întrupeze cel mai frumos și cel mai perfect lucru
Din cele nenumărate ale creației.
Poezia „Rețetă să alcătuiești o femeie“ face parte din volumul Tristețea – dans, al scriitorului brazilian Vinicius de Moraes, ediție bilingvă. Traducere în limba română, Dinu Flămând
Multumim de semnal! Mistica aceasta lirica a lui Vinicius se poate alatura celei pe care o exprima in scris Marin Sorescu. Am impresia la prima lectura ca au ceva in comun,in afara de geniu…
Dacă nu cer prea mult
– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
O fi sunând cum o fi sunând în limba „braziliană” dar traducerea sună rău de tot.