Pericolul dosarului penal stârnește furia tuturor

Ministerul Finanțelor Publice a lansat în dezbatere publică un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și pentru completarea Legii 227/2015 privind Codul fiscal, modificat prin OUG 79/2017. Conform acestuia, neplata taxelor în termen de o lună se sancționează cu închisoare. Proiectul a provocat în mediul economic un val de critici. Și statul ar trebui să facă pușcărie pentru neplata taxelor, spune unul dintre cei intervievați de Cotidianul.

Motivele care au stat la baza proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice s-au bazat pe: necesitatea punerii în acord a cadrului legal privind incriminarea ca fapte de evaziune fiscală și a celor care constau în încălcarea obligațiilor de plată la bugetul general consolidat a sumelor reținute/încasate; refacerea mijlocului legal de protecție a bugetului general consolidat; degrevarea instanțelor de judecată de dosarele de evaziune fiscală cu prejudicii mici; evaziunea fiscală care pune în pericol buna funcționare a statului prin lipsa finanțării serviciilor publice; menținerea situației actuale reprezintă o vulnerabilitate atât pentru bugetul public, cât și pentru persoanele care ar trebui să beneficieze de drepturile constituționale, cum ar fi ocrotirea sănătății, dreptul la pensie, la șomaj sau la alte forme de asigurări.

Taxe contra gratii

Conform proiectului, devin infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la un an la 6 ani neîncasarea, reținerea și neplata în termenul de 30 zile a impozitelor și contribuțiilor sau neplata cu intenție a sumelor în termen de 30 de zile și folosirea în alte scopuri a acestor sume. Cu închisoare de la 2 la 7 ani vor fi sancționate faptele: ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice; sustragerea de la controlul vamal sau declararea fictivă sau inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. Dacă prin metodele descrise mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, pedepsele se majorează cu o treime. Dacă prejudiciul este mai mare de 500.000 euro, pedepsele se majorează cu jumătate. În ceea ce privește cuantumul sancțiunilor, acestea vor fi cuprinse între 500 și 5.000 lei.

UE împotriva evaziunii

Legislația fiscală a unei țări nu ar trebui să permită sustragerea de la plata impozitelor în alt stat membru. Având în vedere natura transfrontalieră a evaziunii și fraudei fiscale, o acțiune la nivelul UE este esențială. În ultimii ani, s-au înregistrat progrese semnificative. UE are acum un plan de acțiune și a elaborat sau este pe cale să elaboreze mai multe inițiative – de exemplu, norme privind schimbul de informații între țările UE și un mecanism de reacție rapidă pentru combaterea fraudei în materie de TVA. UE acordă o atenție specială și impozitării echitabile a întreprinderilor. Lacunele existente la nivelul sistemelor fiscale le permit întreprinderilor să se implice în „planificarea fiscală agresivă“, pentru a plăti impozite cât mai mici. Coordonarea strânsă și schimbul de informații între administrațiile fiscale își propun să împiedice acest lucru. Guvernele statelor membre trebuie să se asigure, de asemenea, că regimurile fiscale aplicate întreprinderilor sunt deschise și corecte și concepute în așa fel încât să nu atragă în mod incorect firmele, în detrimentul altor țări din UE, sau să erodeze baza de impozitare a acestora din urmă. În acest scop, acestea au semnat un cod de conduită prin care se angajează să nu apeleze la astfel de practici.

Contradicții cu UE

Proiectul de ordonanță vine în contradicție flagrantă cu cerința UE privind promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Astfel, UE nu are un rol direct în colectarea impozitelor sau în stabilirea cotelor de impozitare. Valoarea impozitului pe care îl plătiți se stabilește la nivelul statelor membre, nu la nivel european. Rolul UE este să monitorizeze normele naționale în materie de impozitare, pentru a se asigura că sunt în concordanță cu anumite obiective ale politicilor europene, precum: promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă; asigurarea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și capitalurilor pe teritoriul UE (pe piața unică); garantarea faptului că întreprinderile dintr-o țară nu dispun de un avantaj neloial față de concurenții din alt stat; combaterea discriminării consumatorilor, a lucrătorilor sau a întreprinderilor din alte țări ale UE. În plus, deciziile UE în domeniul impozitării trebuie să fie aprobate în mod unanim de guvernele statelor membre. Astfel se garantează că sunt luate în considerare interesele fiecărei țări din UE.

„Nu poți să incriminezi prin ordonanță de urgență“

Avocatul Gheorghe Piperea ne-a declarat că „infracțiunea aceasta exista și înainte de 2015. Ea a fost desființată de Curtea Constituțională pentru că îi lipsea precizia. Nu era foarte clar ce înseamnă nereținerea la sursă și, oricum, se referea doar la CAS și CASS. Din păcate, dacă am înțeles bine acest proiect de ordonanță, imprecizia este și mai mare, pentru că, spre exemplu, se incriminează fapta de nereținere la sursă sau neplată a tuturor faptelor din anexă. Nu există o astfel de incriminare în penal. Trebuie să spui cine este subiectul activ, în ce constă fapta, în interiorul textului, nu să trimiți la o anexă care poate fi modificată, de altfel, și ulterior aprobării legii. Nu poate să reziste unui control de constituționalitate. Pe de altă parte, în privința incriminării faptelor pentru neplata pentru CAS și CASS există niște motivări destul de serioase (gândiți-vă că cel care este bolnav nu se poate interna sau să aibă parte de reduceri ale prețului medicamentelor pentru că nu este achitat CASS-ul de către angajator, el având convingerea că este asigurat; sau femeia care intră în concediu de sarcină, sau bărbatul care intră în concediu de creștere a copilului şi nu primește nicio indemnizație fiindcă patronul nu a achitat această sumă pentru că a avut alte priorități). Din punctul acesta de vedere, incriminarea este bună, pentru că, altfel, există niște consecințe sociale extrem de grave și pentru neplata acestor sume ajunge «să răspundă» o persoană nevinovată – salariatul. Să incriminezi mai mult de 30 de infracțiuni este nepotrivit,  imprecis, neclar. Nu poți, în domeniul penal, să incriminezi prin ordonanță de urgență. Nu este admisibil așa ceva“.

Sub protecția tribunalului

Referitor la datoriile companiilor de stat, avocatul este de părere că cel mai bine ar fi ca societățile să intre sub protecția tribunalului. „Pentru datoriile istorice ale societăților de stat, ar trebui ca statul, de urgență, să ceară insolvența sau chiar falimentul. Peste tot, nu numai la companiile de stat, ci și la cele private care nu achită CAS și CASS, dată fiind acea periculozitate pentru societate. Însă reglementarea aceasta are efecte pentru viitor. Dacă acele companii de stat vor continua să omită să plătească CAS și CASS, atunci managerii lor și chiar entitățile respective, ca persoane juridice, vor putea fi condamnate penal. Nu va fi băgată în pușcărie persoana juridică, dar va putea fi amendată sau dizolvată. Administratorii ar putea răspunde cu bunurile personale dacă societatea a intrat în insolvență din motive imputabile lor. Ar trebui să se formuleze astfel de acțiuni, cel puțin 10, 15, în cazuri notorii, pentru a se asigura efectul de disuasiune, să vadă oricine că dacă nu plătești datoria CAS, CASS, poți să pățești acest lucru. În felul acesta, s-ar putea ajunge la o conformare voluntară, pentru că altfel, dacă nu iei niciun fel de măsură, se vor găsi tot felul de motive și modalități de a scăpa chiar și de o incriminare penală la companiile mari. Dacă pui sub protecția tribunalului compania, îl urmărești pe administrator pentru ce a făcut și faci acest lucru public, să vadă toată lumea, după aceea nimeni o să mai aibă curajul să încalce aceste dispoziții. Câtă vreme nu faci aceste lucruri, câtă vreme dai astfel de ordonanțe incerte, nu vei avea niciun fel de rezultat. Modelul acesta de sancțiuni este de la francezi, dar, atenție, numai pentru CAS și CASS, nu pentru toate infracțiunile din lume“, a declarat Piperea.

„Jumătate vom intra la pușcărie“

„Când nu ai alte idei, fluturi pușcăria. În principiu, este corect, dar nu este corect față de neutralitate. Și statul ar trebui să facă pușcărie că nu-și plătește datoriile. Dacă eu am datorii, trebuie să mi le plătesc, dacă statul are datorii, trebuie să și le plătească. Nu există o experiență diferită în alte țări. Principial, ca mediu de afaceri, este un lucru incorect, ca să nu spunem mai mult. Când nu ai idei, nu ai sistem și nu ai ANAF, nu ai grilă de control public și nu ai sistem informatizat de facturare electronică ș.a.m.d., fluturi pușcăria. Este cel mai simplu și la mintea oricărui individ matur și fără multe alte idei. Ca toată legislația generată în ultima perioadă, îi afectează pe cei care sunt corecți, plătesc, au dificultăți, întârzie la plată, dar declară. Nu-i atinge pe evazioniști“, explică Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România.

Acest proiect poate da naștere la abuzuri

„Riscul este imens. Nu știu ce vor, habar nu am. Dacă îl bagă pe unul neserios în pușcărie, nu mă deranjează, dar acest proiect poate da naștere la abuzuri. Aș vrea să știu dacă de la firma de stat intră cineva în pușcărie. Sunt firme care sunt pe pierdere financiară sau pe pierdere de producție și care fac investiții. Eu susțin plata datoriilor la bugetul de stat, eu nu am întârziat niciodată. Dar vreau să fie pentru toți. Să nu mai fie scutiri de plată, reeșalonări. S-au făcut atâtea scutiri de plată, încât unii ar putea intra în pușcărie, alții nu. Vreau aceeași lege pentru toată lumea. Dacă cel de la stat intră în pușcărie, să știu și eu, ca să mă distrez“, ne-a declarat Sorin Minea, președintele Federației Romalimenta.

Este o exagerare

Președintele Federației Patronatelor din Regiunea Oltenia, Valentin Cristea, ne-a declarat: „Este o prostie. Dacă până acum ne percepeau penalități și dobânzi care ajungeau la 200-300% în decurs de 2-3 ani dacă nu plăteam, acum ne bagă în pușcării. Noi vrem să plătim, dar, într-o țară în care se vinde pe caiet, iar omul aduce banii peste o săptămână, două, o lună, când ia omul banii, ce facem noi, cei care strângem aceste datorii? Dacă depășim 30 de zile, intrăm în pușcărie? A doua chestiune: nu cred că rezolvă problema cash-flow-ului, nu cred că rezolvă problema încasării la bugetul statului sau a creșterii încasărilor la bugetul statului cu astfel de amenințări, sau poate o vor pune în practică. Întreprinzătorii nu au de unde plăti. Ei, dacă au niște bani, își plătesc utilitățile, care le dau dreptul să funcționeze mai departe. Apoi, trebuie să-și plătească salariații, altfel pleacă. Abia pe locul al treilea este plata impozitelor. Ăsta este mersul firesc al lucrurilor. Statul ar vrea ca întâi de toate să plătim impozitele și noi să rămânem fără cash. Este o exagerare, dacă vor să aplice asemenea proiect. Trebuie găsită altă soluție. Nu vorbesc despre situații deosebite, cum ar fi distrugerea actelor contabile, faptul că te eschivezi de la controlul vamal. Eu mă refer la antreprenorii care vând puțin și nu încasează bani, pentru că nu au bani să plătească cei care cumpără. Va trebui să bage jumătate din țara asta în pușcărie din sutele de întreprinzători mici care funcționează. Ei nu vor avea bani să plătească. Lor le este greu să ia și un credit de la o bancă. Trebuie să fie extrem de atenți cu un astfel de proiect de lege prin care să separe grâul de neghină, adică pe cei care funcționează, dar nu au cash-ul necesar de la o lună la alta, de cei rău intenționați sau sunt evazioniști, fură etc. Dacă trece inepția asta, cred că jumătate vom intra la pușcărie. Vor avea pușcării destule? Se vor închide aceste firme. Ce vor face cu oamenii pe care îi vor da afară? Ei vor merge la șomaj sau la ajutor social. De unde îi vor plăti? Ca principiu, e o prostie. Ei ar trebui să găsească soluții ca să ne susțină, nu să dea în vita care trage. Măsurile din ultima vreme s-au reflectat asupra noastră. Plata impozitelor pentru part-time înseamnă bani în plus pentru noi. Carburanții, energia s-au scumpit. Mai poți lucra, mai poți da randament sub amenințarea pușcăriei?“

Statul creează frustrări și opoziție

„Să zicem că ai o firmă cu câțiva angajați. Livrezi, facturezi și nu ești plătit de client. La sfârșitul lunii, te trezești că nu ai suficienți bani să plătești și salariile nete și să pui deoparte pentru taxele ce trebuie «reținute de la angajat» și plătite la buget pe 25 ale lunii următoare. Ce faci? Acum dai banii oamenilor, să aibă ce pune pe masă acasă și să mai vină și luna următoare la muncă. Te gândești că rezolvi tu cumva până pe 25. Și poate chiar rezolvi și îți plătești și dările și treaba merge înainte – că altfel, oricum, în câteva zile ai avea conturile blocate de ANAF… Dacă iese însă legea asta, mai faci așa? Mai plătești salariile oamenilor, știind că riști la 1 până la 6 ani de închisoare? Înțelege cineva că «reținerea» asta nu e ca și cum cineva îți dă ție, ca antreprenor, niște bani, ca să plătești impozitele și contribuțiile, și trebuie să fii închis dacă îi folosești la altceva? Mai înțelege oare cineva că «reținerea» este un serviciu neplătit pe care statul îl solicită de la antreprenori? În loc să întărească acest sistem eficient de colectare a taxelor, statul nostru ce face? Creează frustrări și opoziție… Ce o să urmeze? Să nu mai reținem impozite și contribuții, să le plătească fiecare angajat direct la stat? Asta ar fi o nebunie, dar pare că într-acolo ne îndreptăm…“, susține avocatul Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor.

Trebuie o formă de executare a firmelor neplătitoare

„În primul rând, am impresia că este vorba despre o neînțelegere a noțiunii. Evaziunea fiscală înseamnă altceva, nu neplata la termen a unor obligații. Principalii neplătitori de taxe sunt de fapt societățile de stat. Pe locul al doilea sunt societățile private care au de încasat sume de bani de la societățile de stat. Or, în acest caz, societatea de stat care nu plătește n-are nicio responsabilitate, iar victima care vrea să plătească, dar nu și-a încasat creanțele de la stat, este pasibilă de închisoare. Este o aberație. Și mai există încă o problemă. Dacă alte firme nu-și plătesc obligațiile, societatea victimă, care nu și-a încasat creanțele, este responsabilă de onorarea obligațiilor companiilor datornice. Nu există nicio prevedere legală prin care statul să se îndrepte împotriva vinovatului. Consider că legislația ar trebui să prevadă o formă de preluare a creanțelor datornicilor și de executare a firmelor neplătitoare“, ne-a declarat Valer Blidar, președintele Astra Vagoane Arad.

Toate taxele, de-a valma

„Principala modificare – practic, completare – pe care o propune Guvernul prin acest proiect de ordonanță este reincluderea în lege a articolului 6, articol ca a fost anterior declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 363/7 mai 2015. Principalele critici ale Curții Constituționale au vizat lipsa prevederii, în mod concret, a veniturilor impozabile, cu reținere la sursă. În acest fel, textul în forma anterioară nu stabilea, cu claritate și precizie, obiectul material al infracțiunii, ceea ce determina o lipsă de previzibilitate a textului legal incriminat. Totodată, a mai reținut Curtea că articolul 6 în forma anterioară nu respecta cerința de accesibilitate, întrucât, în conținutul său, nu era definită noțiunea de «impozite sau contribuții cu reținere la sursă», iar articolul nu făcea trimitere la un alt act normativ de rang egal care s-ar fi aflat în conexiune cu acesta. Spre deosebire de vechea reglementare, varianta propusă de Guvern evidențiază fiecare categorie de impozite față de care se raportează fapta de evaziune fiscală. În anexă sunt enumerate 32 de tipuri de impozite și contribuții ce au fost extrase din Codul fiscal pentru care neplata în cel mult 30 zile de la scadență reprezintă infracțiunea de evaziune fiscală. Prin comparare cu versiunea anterioară a articolului 6, se reține, la o primă analiză, faptul că legiuitorul actual a renunțat la categoria de «venituri cu reținere la sursă» și a enumerat, în anexă, categoriile de impozite și contribuții care formează obiectul infracțiunii din articolul 6 al Legii 241/2005. Practic, prin această prevedere avem de-a face cu o extindere a obiectului faptei ce constituie infracțiune“, a spus Radu Cătălin Pavel, Managing Partner al societății de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.

Nivelul colectării în UE

În ceea ce privește nivelul colectării taxelor în Uniunea Europeană, nicio țară nu reușește să adune mai mult de 48% din total pentru PIB. Astfel, conform raportului Eurostat, dat publicității pe 7 decembrie 2017, pentru anul 2016, cel mai mult a reușit să colecteze Islanda – 51,6 %, urmată de Franța – 47,6 %, Danemarca – 47,3%, Belgia – 46,8%. În ceea ce privește blocul țărilor foste comuniste, Bulgaria a colectat 29%, Estonia – 34,7%, Lituania – 31,6%, Ungaria – 39,4 % și România – 26%.  Cel mai puțin a colectat Irlanda – doar 23,8%.

Eduard Pascu, Gabriela Dinescu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.