Petroliștii din România, mai taxați ca oriunde în Europa

Rata medie efectivă a redevențelor și a altor impozite similare din România în sectorul upstream de petrol și gaze naturale a crescut în 2016 la 17,4%, în timp ce media din statele europene a scăzut la 8,8%, arată studiul Deloitte „O imagine de ansamblu asupra redevențelor și impozitelor similare. Sectorul upstream de petrol si gaze în Europa”. Începând cu anul 2017, pe fondul eliminării impozitului pe construcții speciale, rata medie efectivă a coborât în România la 13,9%. „Studiul Deloitte România privind redevențele și impozitele similare, aflat la a patra ediție în acest an, analizează cum au evoluat ratele efective de taxare în Europa în 2016 și ce prevede regimul fiscal al fiecărui stat în acest sector. Pentru România am inclus și datele pentru 2017, în care rata efectivă de taxare a scăzut, după ce în anii anteriori înregistrase majorări succesive. Reducerea a fost determinată în principal de eliminarea taxei pe construcții speciale de la 1 ianuarie 2017. Studiul reprezintă o documentare detaliată utilă pentru publicul interesat să aibă o imagine de ansamblu asupra taxării specifice din industria de petrol și gaze”, a declarat Vlad Boeriu, Partener Deloitte România.

Conform studului, rata medie efectivă a redevențelor și a altor impozite similare a scăzut în România la 13,9% în 2017 de la 17,4% în 2016, 16,9% în 2015 și 15% în 2014. În 2016, rata medie efectivă a redevențelor și a altor impozite similare din statele europene (în calculul căreia a fost luat și zăcământul Groeningen Olanda care are un regim fiscal special) a scăzut la 8,8% de la 10% în 2015 și 11,7% în 2014. Tot în 2016, rata medie efectivă a redevențelor și a altor impozite similare calculată excluzând zăcământul Groeningen Olanda s-a redus la 6,9% de la 7,5% în 2015 și 9,1% în 2014. Rata medie efectivă a redevențelor și a impozitelor similare a fost în scădere în 2016 comparativ cu 2015 în nouă state europene: Marea Britanie, Norvegia, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Germania, Spania, Italia și Albania. Rata medie efectivă a redevențelor și a impozitelor similare a crescut în 2016 în 6 state europene: România, Austria, Olanda, Grecia, Lituania și Polonia. În Serbia, a rămas nemodificată.

În România, rata efectivă de taxare este calculată ca medie a redevențelor și a altor impozite similare, respectiv: impozitul de 60% asupra veniturilor suplimentare rezultate din dereglementarea prețului la gazele naturale, impozitul pe construcții speciale, impozitul de 0,5% pe veniturile rezultate din exploatarea petrolului brut. Pentru activitatea upstream de gaze naturale, rata de taxare are o valoare mai ridicată decât cea aferentă activității de explorare și producție de petrol, diferența rezultând, în principal, din impozitul suplimentar aplicabil gazelor naturale.

Rata efectivă a impozitului pentru fiecare stat a fost calculată prin raportarea valorii redevențelor și a impozitelor specifice plătite de principalii jucători din industrie la veniturile obținute din producția și vânzarea petrolului și a gazelor naturale. Redevențele efective și alte impozite similare specifice pot fi diferite față de ratele nominale, fiind influențate de prioritățile naționale, realitățile pieței, precum și de prețurile petrolului și gazelor naturale din ultimii ani.

Taxare și mai mică

Agenția Națională pentru Resurse Minerale propune redevențe mai reduse pentru exploatările din Marea Neagră, acolo unde au concesiuni Exxon-Petrom, Carlyle Group și Lukoil-Romgaz, decât cele de pe uscat. Propunerea pentru exploatările onshore, de uscat, este ca taxarea să rămână la același nivel ca în 2004. Conform propunerii legislative, companiile vor fi taxate după cum urmează: 8% plata fixă din producție, la care se adaugă o cotă variabilă cuprinsă între 4,5% și 5,5%, dar nu se precizează dacă valorile variabile sunt variante de taxare pentru care se poate face opțiune sau care se pot utiliza în funcție de vreun element, și cum se stabilește și se aprobă, deci prevederea este confuză. În orice caz, noul sistem de taxare va fi cu cel puțin 1% mai mic decât cel actual, de unde rezultă avantajul comparativ al companiilor care vor extrage gaz din Marea Neagră. Se poate spune chiar discriminatoriu față de firmele care au exploatări de uscat. Pe de altă parte, exploatările gazeifere offshore sunt mai costisitoare decât cele onshore, echipamentele, tehnologia, chiar și salariile plătite fiind toate mai mare decât pe uscat. Rezervele de gaze din Marea Neagră se ridică la 200 de miliarde de metri cubi în perimetrele unde au fost efectuate foraje, ceea ce ar însemna ca producţia totală a ţării să se dubleze timp de 20 de ani. „Când vor funcţiona la maximum, vor fi 9-10 miliarde de metri cubi de gaze pe an care vor veni din Marea Neagră, timp de 20 de ani, care vor aduce statului român redevenţe de 2,8 miliarde de euro în 20 de ani. Există circa 200 de miliarde de metri cubi rezerve în Marea Neagră doar pe ceea ce s-a săpat, adică perimetrele deţinute de Lukoil, ExxonMobil şi OMV Petrom, respectiv Black Sea Oil and Gas”, a spus oficialul ANRM, prezent la conferinţa ZF Power Summit.

Astfel că, în 2025, România va produce în total aproximativ 20 de miliarde de metri cubi de gaze, dacă vor fi dezvoltate toate proiectele din Marea Neagră. În prezent, în România se extrag circa 11 miliarde de metri cubi de gaze pe an, iar consumul naţional este tot în jurul acestei valori, a confirmat Gal.